Sorin Ghilea

mofturi si politica altfel

  1. Facebook
  2. Twitter
  3. Youtube
  4. Aboneaza-te

Cartea Lui Zamolxe sau Inteleapta Scriptura

19 Ianuarie 2014 - 15:46 / Mofturi / 1 comentarii

Share on Facebook

 

 

 

 

 


 

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Precuvântare

     CARTEA LUI ZAMOLXE sau ÎNłELEAPTA SCRIPTURĂ sau NOUL

TESTAMENT AL DACILOR este cuvântul pe care   Dumnezeu l-a transmis

neamului românesc, de-a lungul mileniilor,   de la străbunii săi tracii şi dacii până în

zilele de azi. Acest cuvânt se revelă în   timpurile de acum, pe care Dumnezeu le-a

găsit bune, prin oamenii din neamul românesc   care au primit însărcinări spirituale.

CARTEA LUI ZAMOLXE este o chintesenŃă a revelaŃiilor   celor care au reuşit să

aducă la cunoştinŃă adevăruri pentru a le   da mai departe urmaşilor şi lumii întregi.

     Autorul scrierii cuvintelor din această carte, Octavian Sărbătoare, a fost   doar un

vas, al culegerii cunoaşterii şi revelaŃiei,   prin care au vorbit toŃi cei care au adus

neamului românesc cuvântul Lui Dumnezeu cu   ajutorul Focului Viu. Prin citirea

acestui cuvânt vom înŃelege că Dumnezeu nu   a părăsit niciodată întru-totul neamul

românesc care este poporul Lui Dumnezeu.   La aceste timpuri istorice a sosit

momentul de a spune marile adevăruri care   au fost ascunse mult timp de vălul

întunericului. Omenirea se trezeşte din marile   rătăciri milenare, căi pe care a apucat

din necunoaştere.

     CARTEA LUI ZAMOLXE este un îndreptar tuturor religiilor lumii. Ea serveşte

drept cale a luminii tuturor popoarelor lumii   care de veacuri şi milenii caută drumul

divin. Cele patru părŃi componente, CARTEA   VIEłII (VIE), CARTEA NEMURIRII

(NEM), CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI (LEG) şi   CARTEA IUBIRII DE

OAMENI (IUB), sunt lucrări care zidesc înŃelepciunea   lumii, în esenŃele ei, prin

ideile fundamentale vieŃuirii omului. CărŃile   componente corespund unor căi ale

cunoaşterii divine aşa cum se va vedea din   cuprinsul lucrării, respectiv CALEA LUI

DUMNEZEU, CALEA LUI ZAMOLXE ARIANUL FIUL   LUI DUMNEZEU,

CALEA ÎNłELEPCIUNII LUI ZAMOLXE şi CALEA   LUI IISUS FIUL DACIEI.

     RevelaŃiile expuse sunt general valabile tuturor celor care înŃeleg că   omenirea

evoluează spiritual în căutarea drumului   către Dumnezeul Cel Adevărat. Proba

adevărului acestui drum sunt rezultatele   produse în viaŃa omului. Numai în acest mod

trebuie acceptată veridicitatea unei doctrine   religioase şi spirituale care se zideşte pe

credinŃa în a cerceta înainte de a crede.

     Neamul românesc se va dovedi în timp a fi marele deschizător de drumuri   divine

pentru toate popoarele lumii care se străduiesc   de milenii să-şi găsească lumina

călăuzitoare. Popoarele lumii vor lua pildă,   după neamul românesc, şi-şi vor scrie

crezuri care să le reprezinte identitar,   şi astfel să-şi sacralizeze istoria. Se elimină

astfel în umanitate neajunsurile care apar   datorită adoptării credinŃelor altor neamuri.

     Aşa să ne ajute Domnul Dumnezeu al străbunilor neamului românesc.

     Această carte poate fi tradusă în orice limbă păstrându-se neschimbate   teonimele şi

numele proprii prezente în acest document   original revelat.

29 noiembrie 2012, Ziua Lupului, lună plină

4


   CARTEA   VIEłII

          sau

CALEA LUI DUMNEZEU

                                                          pământul era frumos şi le-a

              CAPITOLUL 1

                                           plăcut îngerilor veghetori care mergeau

      Domnul trimite   îngerii pe pământ.

                                           şi în alte părŃi prin lume în maşinile lor

       Îngerii veghetori   şi pământenii.

                                           zburătoare, numite vimane, carele de foc

  Naşterea uriaşilor. Ene uriaşul merge   care puteau să-i ducă acolo   unde vroiau.

                                           11în cer şi vorbeşte cu Domnul

                                                În unele locuri îngerii   veghetori şi-au

 Dumnezeu. Ene se întoarce pe pământ   cioplit în piatră chipurile   şi au lăsat multe

 cu învăŃăturile divine. Urmaşii lui   Ene din aceste pietre pe o insulă,   în marea cea

                  şi Zian.

                                           mare, ca să rămână drept amintire, pentru

                                           timpurile care vor   veni, fiinŃării îngerilor

     1Domnul Dumnezeu era în cerul Lui veghetori pe pământ.

                                                 12Cu timpul îngerii veghetori i-aude purpură alături de îngeri, lucrătorii   cu

lumina vie a sufletului Lui Dumnezeu. cunoscut   mai bine pe oameni. 13Şi-i

2

 Îngerii aveau mare putere şi Domnul ajutau   şi i-au învăŃat multe lucruri bune

Cel Preaînaltul i-a trimis să fie veghetori   pe pământenii care se mai îmblânziseră

vieŃilor oamenilor pe pământul pe care ei   şi deveniseră sănătoşi şi fiicele lor erau

îl numeau Varanha.frumoase. 14Căci pământenii trăiau mai

     3peşteri de frica animalelorŞi când s-au apropiat de Varanha, mult prin 15

îngerul Ram a văzut locuri plăcute sălbatice.   Dar văzându-i pe îngerii

privirii şi au coborât acolo cu carele lor   veghetori că-i apărau de sălbăticiuni

de foc şi îngerii au numit acele meleaguri   pământenii ieşeau mai des la lumină.

                                           16

             4Aşa îngerii au aflat   de la oameni că zeii

Ramania. Vremea era prielnică şi îngerii

veghetori îşi luau hrană din roadele lor   cei mari erau Cerul şi Pământul. Iar

                                           Cerul   le era tată şi Pământul mamă.

pământului şi din lumină.

                                                 17

   5

                                                    Timpul a trecut şi îngerii, copiii

      Apoi îngerii veghetori i-au cunoscut

şi pe pământenii acelor locuri, oameni cerurilor,   au îndrăgit fiicele oamenilor.

                                           18

                                                Şi şi-au spus unii altora:   „A sositmici de statură şi sfioşi la vedere. 6Şi

                                                                                   rasaîntr-o zi îngerul Ram le-a spus celorlalŃi timpul să ne alegem femei   din 19

îngeri: „Hai să-i învăŃăm pe oameni să oamenilor   şi să avem copii cu ele. Că

vorbească mai bine, căci acum limbajul de   aceea am venit noi aici, ca să

lor este prea simplu. 7Şi aşa ne vom împlinim vrerea Domnului”.

                                                 20Şi fiecare dintre ei şi-a luat câte oputea înŃelege bine cu ei”. 8De atunci

îngerul Ram mergea adesea la oameni şi- femeie   cum a voit şi aşa s-au apropiat ei

şi spunea numele, Ram, iar ei repetau de   ele şi au trăit cu ele. 21Şi femeile

Ram, Ram, Ram. 9Şi treptat oamenii au pământene au născut copii, băieŃi şi fete,

vorbit mai bine şi au găsit cuvinte care   s-au dovedit a fi oameni uriaşi, de

potrivite pentru lucrurile pe care le înălŃime   aproape cât erau îngerii de mari.

                                           22

                                                Aşa au apărut pe pământ   uriaşii dinvedeau şi pentru ceea ce făceau.

5

10

Întreg


CARTEA VIEłII

împreunarea îngerilor veghetori cu

femeile pământene. 23Şi uriaşii au fost

numiŃi de unii atlanŃi, de alŃii titani,

tartori, nesilimi sau rugmani, puternicii

vremii, zişi şi stâlpii pământului. 24Ei au

înfruntat timpul, căci au avut vieŃile lungi

şi sănătoase.

     25Primul copil, care a crescut uriaş,

născut de o femeie pământeană a fost

Ene, al cărui tată era îngerul veghetor

Ram. 26Şi Ene s-a dovedit   a fi ager la

minte şi a învăŃat să scrie şi să vorbească

limba îngerilor şi pe cea a pământenilor,

care acolo în Ramania se numea prisca.

     27Cu timpul îngerii le-au învăŃat pe

femei cum să vindece şi le-au arătat ce

arbori şi ce plante, cu rădăcinilor lor,

sunt bune pentru leacuri. 28Şi i-au învăŃat

pe oamenii uriaşi, copiii lor, şi pe alŃi

oameni felurite meşteşuguri, căci

îngerilor le erau toŃi dragi. 29De multe ori

îngerii aprindeau ruguri sacre şi-i adunau

pe uriaşi şi pe oameni la ele ca să li se

deschidă ochii în lumină.

     30Domnul vroia să-l cunoască pe Ene

uriaşul, primul copil al îngerilor de pe

pământ. 31Şi Ene   a mers la Domnul

Dumnezeu Cel adevărat care ştia faptele

îngerilor veghetori care rămăseseră să

trăiască acolo pe pământ. 32În drumul lui

spre Domnul Dumnezeu, Ene a trecut

prin şase ceruri şi a ajuns în cerul al

şaptelea, acolo unde se afla Domnul.

     33Când Preaînaltul l-a văzut pe Ene l-a

privit îndelung şi Ene s-a adâncit în

lumina feŃei Lui Dumnezeu. 34Şi Domnul

i-a vorbit lui Ene şi l-a întrebat despre

cele de pe pământ, iar Ene I-a răspuns

bine.

     35Atunci Domnul i-a zis lui Ene:

„Până acum îngerii au făcut multe lucruri

bune acolo în Varanha. 36Şi aşa încet

6

încet oamenii se vor înŃelepŃi şi nu se vor

pierde în vrajbele dintre ei. 37Dar

sămânŃa ce au plantat-o îngerii în aceşti

oameni va încolŃi în timp. 38Că mai târziu

pot veni vremuri de mare restrişte pentru

pământeni. 39Dar până la urmă va răsări

biruinŃa. 40În acele   zile, o rasă înŃeleaptă

şi binecuvântată, va coborî din înălŃimea

cerului şi acei îngeri vor trăi laolaltă   cu

fiii oamenilor. 41Şi aşa pământenii vor fi

salvaŃi, căci ei vor fi copii ai îngerilor.

42

   Că noi aici în cerul de purpură veghem

oamenii de pe pământ până când vor

ajunge şi ei îngeri cu puteri mari ca şi   cei

pe care i-am trimis Eu în Varanha. 43Şi

când acestea se vor împlini atunci şi

oamenii vor hălădui prin lumi neştiute şi

la mari depărtări şi vor fi şi ei îngeri

păzitori pentru alŃii care abia se ridică   la

lumina înŃelegerii zeilor”.

      44Aşa Ene a aflat despre planul Lui

Dumnezeu pe care L-a întrebat: „Cum va

veni rasa de îngeri ca să-i salveze pe

oamenii de pe pământul de unde vin eu?

45

   Oare nu este de ajuns Doamne să

trimiŃi spirite de lumină ca să se

încarneze în oamenii de pe pământ?”

      46Şi Domnul a zis: „Voi trimite şi

spirite de lumină ca să pregătească

venirea îngerilor salvatori în timpurile   ce

vor urma. 47Ei vor   fi ca şi îngerii trimişi

acum printre oameni. 48La acea vreme

oamenii ce vor veni vor fi mai apropiaŃi

de lumina Mea decât sunt cei de acum de

pe pământ. 49Dar se vor înmulŃi fără

măsură şi se vor omorî între ei în vrajbe

despre Mine şi înŃelesurile lor greşite

despre lumea noastră a îngerilor. 50La

acele timpuri va fi mare durere pentru

oamenii de pe pământ. 51Asta s-a mai

întâmplat de multe ori de când noi am

trimis îngeri veghetori şi la alŃi oameni

care trăiau pe alte pământuri printre


CARTEA VIEłII

stelele nenumărate. 52SămânŃa luminii

are nevoie de timp să încolŃească în

întunericul lumilor”.

      53Şi Ene uriaşul L-a mai întrebat pe

Preaînaltul: „Doamne cum vor înŃelege

oamenii învăŃăturile Tale dacă ei nu au

lumina înŃelegerii în minŃile lor?”

54

   Atunci Domnul i-a zis: „łie îŃi voi da

din strălucirea feŃei mele, ca atunci când

te întorci pe pământ oamenii să-Ńi vadă

faŃa şi să se lumineze şi ei. 55Şi toate

învăŃăturile cu care te trimit la ei sunt   ca

într-o zi ei să aibă strălucirea feŃei Mele

pe feŃele lor. 56Iar atunci când voi vedea

strălucire pe feŃele oamenilor atunci Eu

voi şti că strălucirea feŃei Mele s-a întors

la Mine. 57La acel   timp, care va veni,

pământul va fi ca raiul. 58Dar va trece

vreme până când voi vedea strălucind

faŃa Mea pe chipurile multora de pe

pământul Varanha”. 59Şi zicând Domnul

aceste cuvinte pe dată faŃa lui Ene uriaşul

a strălucit ca soarele.

      60Şi Ene uriaşul a mers în multe locuri

în cerul de purpură unde i-a văzut pe

îngeri şi a cunoscut puterile lor şi a aflat

multe taine.

      61Odată Ene a vrut să ştie despre toate

minunile pe care le cunoscuse acolo în

cer şi L-a întrebat pe Domnul: „Doamne

iată că am putut să văd atâtea lucruri pe

care ochiul meu nu le credea a fi. 62De

unde vin ele? 63Cum a fost creată această

lume şi cum va dispare vreodată?”

64

   Atunci Domnul a vorbit: „Toate câte le

vezi au apărut din lumina divină cea

mare care există şi în sufletele aflate în

lumină. 65Şi lucrurile   dispar tot în acea

lumină de dincolo de ochii ce privesc”.

      66Atunci Ene uriaşul a întrebat: „Dar

cum Doamne, nu eşti Tu oare cel ce face

toate acestea? 67Nu eşti Tu oare lumina

cea mai mare?” 68Domnul Dumnezeu a

7

răspuns: „Eu sunt lumină în lumea creată

de Mine în care hălăduiesc scântei din

sufletul Meu. 69Dar şi Eu vin din lumina

cea mare, golul care este totul şi plinul

care este nimicul. 70Şi în nimicul cel

mare se află şi plinul cel mic, căci ele

mişcă în neclintire şi stau neclintite în

freamăt. 71Iar dacă   vei călători în marele

gol sau în plinul cel mic tot acolo vei

ajunge. 72Încet încet   fiinŃele vor înŃelege

aceste vorbe şi aşa oamenii pot dobândi

puteri mari şi aşa îşi pot face lumile lor.

73

   Că marele gol este plin de astfel de

lumi, fiecare cu Dumnezeul ei”.

      74Şi a mai spus Ene: „Văd Doamne că

ai un chip nici de bărbat nici de femeie,

cum ştiu eu că arată feŃele oamenilor pe

pământ. 75Rogu-Te   să mă luminezi”.

76

   Domnul a vorbit: „Ceea ce vezi tu Ene

este şi chip de bărbat şi de femeie pentru

înŃelegerea ta. 77Că Eu sunt şi Dumnezeu

şi Dumnezeea, şi cel care ştie şi cea care

dă fiinŃă”.

      78Ene uriaşul a fost uimit de vorbele

Domnului pe care nu le-a priceput întru-

totul şi a sperat că într-o zi le va înŃelege.

      79Când a venit timpul ca Ene să se

întoarcă pe pământ, Domnul Dumnezeu

i-a dat floarea vieŃii zicând: „Iată

simbolul floarea vieŃii să-l duci

oamenilor acolo pe pământ. 80Din această

floare a vieŃii, ei să-şi facă crezuri cu

care să urmeze lumina spiritului Meu”.

      81Şi Ene uriaşul s-a întors acasă pe

pământ şi le-a spus, celorlalŃi îngeri şi

uriaşilor şi oamenilor, cele vorbite de el

cu Domnul. 82Că Domnul îl făcuse pe

Ene mai mare, peste toŃi uriaşii şi peste

oameni, dându-i putere. 83Şi faŃa lui Ene

era strălucitoare, căci Preaînaltul îi

dăduse din strălucirea feŃei Lui, iar cei

care-l vedeau pe Ene îşi descreŃeau

frunŃile cu lumina Domnului.


CARTEA VIEłII

84

Vorbele cele mai bune, pe care Ene

99

Ene uriaşul, care stătea mai mult cu

le primise de la Domnul Dumnezeu, le

avea scrise pe table, pentru oamenii de

pe pământ, aşa cum văzuse că erau scrise

pe tablele Domnului în cer.

      85Şi mai întâi Ene le-a făcut cunoscut

îngerilor veghetori cele zece precepte ale

Domnului astfel: 86Eu sunt Dumnezeul,

Domnul Zeu al tău, tu omule să nu-Ńi faci

domnezei după mintea ta (1). 87Zeii sunt

puterile care există în lume, orice

întruchipare a lor nu poate Ńine loc

acestor puteri. 88Iar dacă îŃi faci chip

pictat sau cioplit, sau ceea ce crezi tu   că

este asemănare cu zeii-putere, Ńine minte

că tu nu te închini la pictura sau chipul

cioplit sau orice asemănare pe care o dai

acelor puteri în mintea ta, ci în acea

întruchipare venerezi puterile Mele

arătate oamenilor (2). 89Să urmezi lumina

Domnului Zeu şi să nu iei în deşert

numele Lui (3). 90La fiecare şapte zile să

te odihneşti după ce ai muncit în celelalte

zile. 91Şi cel   puŃin o dată la şapte zile să

aprinzi şi să priveşti focul sacru care este

legătura ta cu Domnul Dumnezeu (4).

92

   Pe tatăl şi pe mama ta să îi cinsteşti

dacă ei urmează lumina Lui Dumnezeu,

iar dacă ei se află cu mintea în întuneric

să fugi de ei. Aşa îŃi va fi bine şi mulŃi

ani vei trăi sănătos (5). 93Să nu ucizi pe

nedrept (6). 94Să nu cazi în patimi, să-Ńi

înfrânezi pornirile care te ostoiesc de

vlagă (7). 95Să nu pofteşti la bunul altuia

sau să iei bunul altuia dacă nu Ńi se

cuvine (8). 96Să urmezi dreptatea, să nu

mărturiseşti strâmb împotriva nimănui

(9). 97Să te înfrânezi   să agoniseşti lucruri

care nu-Ńi folosesc şi să dai lucrurile

care-Ńi prisosesc (10).

      98Dar nu venise încă vremea ca îngerii

să dea, uriaşilor şi oamenilor, preceptele

aduse de Ene uriaşul de la Dumnezeu.

8

îngerii veghetori decât cu oamenii, era

acum bărbat în toată firea şi şi-a luat de

nevastă o femeie dintre pământene. 100Ea

l-a avut copil pe Mitru, iar Mitru când a

ajuns bărbat şi-a luat şi el o femeie

pământeancă şi ea l-a avut copil pe Arie.

101

   Mitru nu era aşa uriaş precum tată său

Ene, iar Arie arăta la stat mai mult ca

oamenii locului şi învăŃase bine să

cultive pământul.

      102Şi la vremea potrivită Arie şi-a luat

şi el femeie dintre cele pământene. 103Ea

l-a născut pe Zian care arăta la chip mai

mult ca îngerii veghetori, avea ochii

strălucitori şi pielea foarte albă. 104La

timpul naşterii lui Zian ploua, apoi s-a

arătat curcubeul. 105Şi Arie, om cu

privirea ageră, când a venit de la câmp,   a

fost uimit să-l vadă pe băiat, şi a crezut

că nu este al lui. 106După câteva zile Arie

a mers la tatăl său Mitru să-i spună că

avea un băiat. 107Iar Mitru a dus vestea la

tatăl său Ene uriaşul care locuia cu

îngerii veghetori.

      108Apoi toŃi s-au dus la Ene care s-a

bucurat să afle că are un strănepot şi l-a

văzut pe Zian şi l-a binecuvântat pe băiat

zicându-i lui Arie: „Tu să nu te îndoieşti

că acest copil este al tău. 109Că el

moşteneşte lumina îngerilor care este şi

în tine. 110Acest   băiat este ceea ce îngerii

aşteptau să vedem. 111El are mintea ageră

ca a noastră şi din el vor ieşi mulŃi

oameni care sunt speranŃa că această rasă

pământeană să nu piară. 112Pe Zian îl

numesc şi Zam, nume cu mari puteri,

Copilul Curcubeu, că Domnul străluceşte

în el precum frumuseŃea curcubeului”.

      113Şi Ene uriaşul a profeŃit: „Prin

naşterea lui Zian moştenirea asta va fi

veşnică în neamul oamenilor de pe

pământ că ea va fi dusă de urmaşii lui


CARTEA VIEłII

mai departe cu cei ce se vor naşte din ei.

114

      Că venirea pe lume a   acestui copil

arată că oricât rasele de oameni se vor

cufunda în întuneric, acea lumină a

îngerilor va ieşi mereu la suprafaŃă ca să-

i Ńină pe oameni să nu piară. 115Şi atunci,

la acele vremuri din urmă, feŃele

oamenilor se vor schimba şi lumina

îngerilor veghetori se va arăta pe feŃele

lor şi aşa lumea va fi salvată”.

      116ToŃi ascultau cu luare aminte

spusele lui Ene care a mai profeŃit:

„Oamenii se vor iubi şi se vor urî între   ei,

se vor ridica şi se vor coborî popoare, dar

viitorul este al celor blânzi, căci

neamurile însetate de sânge vor pieri ca

şi cum nici n-ar fi fost. 117Şi în zilele cele

din urmă ale durerilor oamenilor se vor

naşte mulŃi copii curcubeu, întocmai ca

Zian, iar ei vor stăpâni pământul acesta”.

      118Şi Domnul Dumnezeu veghea în

lumina de purpură a cerului Lui.

            CAPITOLUL 2

   Zamolxe cel Bătrân şi hirotonisirea

preoŃilor Lui Dumnezeu. Ene trimite   în

 lume oamenii luminii Lui Dumnezeu.

     Zamolxe şi potopul. Ene pleacă la

              Domnul.

1

Vorbele lui Ene uriaşul au fost mari

profeŃii despre ce va urma la neamurile

de oameni ai pământului. 2La timpul

acela trăiau toŃi îngerii veghetori,

oamenii veniŃi din stele. 3Şi îngerii şi-au

zis că sosise timpul să le spună multe

oamenilor despre lumea de unde veniseră

ei îngerii şi aşa să-i înveŃe cum să

năzuiască spre lumina sufletului Lui

Dumnezeu.

     4Timpul trecuse şi se născuseră

oameni care puteau să înŃeleagă mai bine

9

lumea cu tainele ei şi care învăŃaseră să

scrie. 5Şi Ene,   singurul dintre uriaşi care-

L văzuse pe Domnul, le-a zis îngerilor:

„Hai să le spunem oamenilor cum să-L

cunoască mai bine pe Domnul Cel

Preaînaltul. 6Şi aşa ei să scape de frici şi

spaime şi să aibe gândurile îndreptate

spre lumina sufletului. 7Cu timpul vom

alege dintre ei pe cei mai iscusiŃi ca să   le

fie oamenilor preoŃi şi preotese Lui

Dumnezeu Ler. 8Şi le vom arăta să

urmeze cele zece precepte date de

Domnul şi aduse de mine pentru ei”.

     9Mitru, fiul lui Ene uriaşul, i-a învăŃat

pe oameni să adore soarele şi fiinŃarea lui

pământeană, focul. 10Iar primul dintre cei

hirotonisiŃi preoŃi la focul sacru a fost

Zian, cel numit Zam de către Ene uriaşul,

fiul îngerului Ram. 11Mai târziu, lui Zian

oamenii i-au spus Zamolxe cel Bătrân

sau Moşul.

     12Şi au ales dintre oameni şi uriaşi pe

unii tineri, bărbaŃi şi femei, pentru

preoŃia Lui Dumnezeu Ler ca să urmeze

învăŃăturile luminii, calea dreptăŃii venită

din înŃelepciune.

     13Şi iată cum Zian Zamolxe a ajuns

preot al Lui Dumnezeu. 14Când Zian a

împlinit optsprezece ani, Ene uriaşul,

însoŃit de alŃi uriaşi şi de oameni, l-a   luat

pe strănepotul său Zamolxe şi l-a dus pe

un vârf de munte. 15Acolo au stat câteva

zile şi au aşteptat să apară curcubeul. 16Şi

în ziua aceea, spre răsărit s-a arătat un

nour, a plouat şi a ieşit curcubeul. 17Apoi

Ene a aprins focul sacru, a chemat

puterile cerului şi i-a pus lui Zamolxe pe

umeri haina albă de preot şi i-a înmânat

toiagul înŃelepciunii. 18Atunci cerurile s-

au deschis şi Zamolxe s-a schimbat la

faŃă şi lumina Lui Dumnezeu îi strălucea

pe chip. 19În zare   veniseră şi îngerii, în

carele lor de foc, să vadă hirotonisirea   lui


CARTEA VIEłII

Zian Zamolxe, primul preot ales dintre

oameni.

      20Şi cu timpul, preotul Zamolxe cel

Bătrân, Moşul, i-a chemat şi pe alŃii la

preoŃia Lui Dumnezeu iniŃiindu-i la focul

sacru, cu faŃa către răsărit, la ape limpezi,

pe vârfuri de munŃi şi în luminişuri de

păduri. 21ToŃi cei   hirotonisiŃi învăŃaseră

pe de rost cele zece precepte ale

Domnului aflate pe tablele din cer şi

aduse de Ene uriaşul pe pământ şi ştiau

să frângă pâinea întru amintirea

Domnului Ler.

      22Iar de atunci a pornit în lume

cunoaşterea înŃelepciunii. 23Şi de la

preoŃimea lui Zamolxe cel Bătrân au luat

hrana luminii şi alte popoare cât au putut

ele pricepe.

      24Şi Domnul Dumnezeu veghea în

lumina cristalină a cerului de purpură şi

trimitea bineŃe în mintea lui Ene uriaşul

întru mai mare iluminare.

      25Era timpul când Ene încă nu plecase

la Domnul în cer. 26Şi îngerii veghetori i-

au dus pe unii uriaşi şi pe unii oameni ai

locurilor în munŃii din Ńara Ramania. 27Şi

au mai adus acolo, cu maşinile lor

zburătoare, pe toŃi preoŃii şi preotesele,

care fuseseră hirotonisiŃi şi hirotonisite,

în toate rasele de oameni de pe pământ.

      28Pe vârful acela de munte se afla

chipul în piatră al lui Zian Zamolxe pe

care îl făcuseră îngerii la dorinŃa

Domnului Dumnezeu ca să fie întru

amintire urmaşilor.

      29Şi Ene uriaşul a aprins un rug sacru

pe acel munte. 30Şi le-a vorbit astfel

tuturora la focul viu al Lui Dumnezeu:

„Trebuie să duceŃi flacăra luminii Lui

Dumnezeu Ler la neamurile pământului.

31

   Iar voi preoŃii şi preotesele, şi urmaşii

voştri, să o arătaŃi neamurilor din care

10

faceŃi parte ca ele să o dea şi celor care

vor veni după voi. 32Dar acum lumea

pământenilor este încă plină de întuneric

şi purtătorii luminii se vor strădui mult

timp să aducă pe oameni la înŃelepciune.

33

   Şi vor fi multe suferinŃe şi multe

distrugeri pe drumul luminii care în timp

va fi din ce în ce mai neted. 34Iar voi şi

urmaşii voştri, preoŃi şi preotese, ca

purtători ai luminii, veŃi suferi că sunteŃi

trimişi mereu în suflete care se

întrupează ca să arătaŃi mereu şi mereu

calea cea bună dată de Domnul din cerul

Său de purpură. 35De astăzi veŃi fi numiŃi

şi rugmani, cei care aduc rugul sacru al

Lui Dumnezeu printre oameni”.

     36Şi multe taine i-a învăŃat Ene pe

preoŃii şi preotesele acelor vremuri,

despre puterea divină, despre cum omul

să-L cunoască pe Dumnezeu, despre zei

şi zeiŃe şi despre cum omul să stea

aproape de puterile divine, ca el să nu se

piardă.

     37Tot atunci Ene uriaşul i-a îndemnat

pe rugmani să meargă la rasele de

oameni ai pământului ca să se împreune

cu femeile acelor rase ca aşa ele să nască

oameni cu minŃi mai luminate. 38Şi Ene

le-a mai spus: „Femeile feluritelor rase

de oameni vor naşte fiinŃe pământene

care vor avea minŃi mai bune. 39Şi aşa

oamenii care vor urma vor creşte în

înŃelepciune. 40MinŃile oamenilor vor fi

din ce în ce mai luminate, dar aflaŃi că

marile lor capacităŃi vor fi ascunse. 41Şi

cu timpul, când omenirea se va amesteca

îndeajuns de mult, toŃi oamenii care se

vor naşte vor avea ascunse în minŃile lor

mari puteri. 42Dar aceste puteri vor ieşi la

iveală doar puŃin câte puŃin până când

oamenii din viitor vor înŃelege că miezul

minŃilor lor este de la îngeri. 43Şi timp va


CARTEA VIEłII

trece până când ei se vor trezi ca să

înŃeleagă aceste taine”.

      44Apoi toŃi cei strânşi pe vârful de

munte s-au întors pe pământurile lor.

45

   Îngerii veghetori, uriaşii şi rugmanii

umblau prin lume şi le arătau oamenilor

floarea vieŃii ca privind-o să-şi deschidă

minŃile şi să crească în ei speranŃa

împlinirii în lumina Lui Dumnezeu.

      46A mai trecut vremea şi Zian

Zamolxe a avut copii cu Bendisa, nevasta

lui cea frumoasă ca luna de pe cer. 47Şi la

acel timp pământul era neliniştit şi Zian   a

mers la străbunicul său Ene uriaşul, care

statea în carul de foc, să afle ce se

întâmplă. 48Atunci   Zian l-a strigat pe

Ene: „Ascultă-mă, ascultă-mă, ascultă-

mă!”. 49Iar când   a intrat în carul de foc

Zian l-a întrebat pe Ene: „Spune-mi ce se

întâmplă cu pământul, de ce este

neliniştit şi tremură? Ca să nu pier şi

eu!”. 50Şi Ene   uriaşul i-a zis: „De ce

strigi şi te îngrijorezi? Domnul ne-a spus

să curăŃăm pământul de oameni sălbatici

şi răi. 51Eu l-am   rugat pe Domnul să-i ia

de pe pământ pe oamenii aceştia. 52Tu cu

cei apropiaŃi Ńie să mergeŃi pe vârfurile

înalte ale munŃilor, la toartele cerului,   că

acolo nu vor ajunge apele”.

      53Şi Ene l-a luat pe Zian şi i-a arătat

locul în carul de foc de unde se vor

revărsa puterile ca să tulbure apele lumii.

      54După un timp pe pământ au venit

ape mari şi a ieşit foc din măruntaiele

pământului omorând pe mulŃi oameni aşa

cum i-a găsit. 55Dar Zian cu ai lui şi cu

alŃi oameni care erau pe munŃi la acele

timpuri au scăpat. 56Şi vieŃuitoarele care

erau pe înălŃimi şi în alte părŃi din lume,

pe unde nu se ridicaseră apele, au scăpat

de potop şi foc. 57Dar apa nu a acoperit

pământul întreg şi mulŃi alŃi oameni nu

au pierit.

11

           într-o zi pe când Ene le vorbea

oamenilor, aceştia au văzut un armăsar

alb coborând din ceruri, în mijlocul unui

vârtej de vânt şi de praf. 59Ene le-a spus

celor ce se aflau acolo că acel armăsar a

coborât din ceruri pentru a-l lua pe el

într-o lungă călătorie, din care însă nu   se

va mai întoarce printre oameni. 60Şi aşa

Ene a plecat în lumea îngerilor cu o

maşină zburătoare a celor veniŃi din stele,

trimişii Domnului.

      61Zamolxe cel Bătrân a făcut un altar

pe locul de unde plecase Ene uriaşul la

cer. 62Şi din când în   când pe locul acela

se aprindea focul sacru al nemuririi şi

oamenii îl chemau pe Ene să se întoarcă.

63

   Iar pe Ene uriaşul oamenii îl numeau

Ene cel ÎnŃelept sau Omul Luminii.

      64Odată Zamolxe cel Bătrân s-a

întâlnit cu câŃiva preoŃi şi câteva

preotese. 65Şi aceştia   l-au rugat: „Domnul

nostru să ne spui şi nouă despre cele

şapte ceruri că iată Ene cel ÎnŃelept a

plecat dintre noi fără să aflăm despre

drumul lui la Domnul făcut în tinereŃea

sa, atunci când a trecut prin cele şapte

ceruri. 66Noi credem   că domnia ta ştie”.

67

   Atunci Zamolxe cel Bătrân a zis: „Cu

adevărat Omul Luminii mi-a destăinuit

aceasta. 68Şi e timpul   să spun şi eu altora

despre minunile celor şapte ceruri pe

unde a trecut arheul Ene uriaşul”.

      69ToŃi ascultau cu luare aminte şi Zian

Zamolxe a continuat: „În primul cer se

duc cei darnici şi cu suflete nobile. 70Iar

când se întorc în lumile pământene ei

sunt cei bogaŃi şi care au de toate din

plin. 71În cerul   al doilea se duc cei care

au făcut bucurie vieŃii multor fiinŃe.

72Acolo este cerul celor fericiŃi. 73În al

treilea cer se duc cei cutezători, curajoşii

care au înfruntat întunericul aducând

lumina. 74Ei au fost   temerarii care nu s-

58

Şi


CARTEA VIEłII

au dat la o parte din faŃa întunericului.

75

   Adesea ei se renasc ca să fie pilde de

curaj pentru lumile unde se încarnează.

76

   În cerul al patrulea vin cei care au iubit

fiinŃele Domnului şi au avut milă de cei

rătăciŃi şi i-au îndrumat cu răbdare pe

calea luminii. 77Ei se reîncarnează adesea

în preoŃi şi preotese cu har că să

înfăptuiască planul Lui Dumnezeu de

creştere în lumină a sufletelor până când

ele ajung suflete îngereşti. 78În cerul al

cincilea vin sufletele celor care au slujit

adevărul şi dreptatea. 79Ei se încarnează

adesea în conducătorii iubiŃi de fiinŃele

din lumile unde poposesc. 80Iar în al

şaselea cer vin înŃelepŃii, cei care s-au

apropiat mult de lumina Lui Dumnezeu.

81

   Ei se reîncarnează mai rar, sunt suflete

bătrâne pătrunse adânc de lumina

Domnului. 82Şi în cerul   al şaptelea vin

toŃi cei chemaŃi de Domnul. 83Acolo se

duc numai îngerii cei mari şi marile

suflete care se reîncarnează foarte rar,

doar dacă sunt trimise de Domnul cu

treburi anume”.

      84PreoŃii şi preotesele au dus mai

departe aceste taine spuse lor de

Zamolxe cel Bătrân.

      85Şi în timp s-au făcut frăŃii care trăiau

după legile aduse de Ene, Omul Luminii,

preceptele şi înŃelepciunea date lui de

către Domnul Cel Preaînaltul. 86Cu

timpul, unii oameni mai luminaŃi, s-au

retras în munŃii cei mari şi acolo urmau

spiritul lui Zamolxe cel Bătrân. 87Şi stau

în rugăciuni repetând numele Zam, cel

dat, de Ene uriaşul, lui Zamolxe cel

Bătrân, atunci când pruncul se născuse.

88

   Aşa erau rugmanii, rohmanii, care ani

şi ani repetau numele Zam. 89Se ştia că

de la numele Zam venea şi cuvântul zău,

numele zeului pe care oamenii jurau.

90

   Iar când li se încheia viaŃa rohmanii

12

mergeau în cerul de purpură al Lui

Dumnezeu, căci dobândiseră nemurirea.

     91AlŃi rohmani repetau numele lui

Ram îngerul, tatăl lui Ene uriaşul. 92Şi se

spunea că de la numele Ram au apărut

toate limbile pământului, căci îngerul

Ram fusese cel care-i învăŃase pe

oamenii din Ramania să vorbească mai

bine. 93Multora,   în clipele morŃii, li se

şoptea în ureche numele Ram ca zeul

Iama să le netezească drumul spre cerul

de purpură. 94Şi mai erau alŃii care-l

venerau pe Mitru, fiul lui Ene uriaşul.

95

   Mitru era numit soarele la care unii

oameni se închinau pentru a le da putere

corpului şi limpezime minŃii. 96Şi alŃii se

rugau lui Ion, zeul apelor. 97Femeile se

rugau mai adesea Bendisei, zeiŃa lunii de

pe cer, cea care avea grijă de ele.

            CAPITOLUL 3

  Lumea de după îngerii veghetori.

Pelasg străbunul. Neamul arimilor.

Abram din Aram şi izvorul Zamzam.

       Dacii şi străbunii lor.

1

pe înălŃimi, dar alŃii muriseră. Şi până   la

urmă au murit toŃi îngerii veghetori, care

îşi lăsaseră urmaşi prin copiii făcuŃi cu

femeile pământene. 3Trupurile lor moarte

au fost rând pe rând arse de uriaşi,

urmaşii lor nesilimii, aşa cum îngerii

doriseră pe când erau încă în viaŃă. 4Că

îngerii spuseseră că arzându-le trupurile

moarte în focul sacru sufletele lor

mergeau la Domnul cel din cerul de

purpură.

     5Şi a fost un timp când Zamolxe cel

Bătrân, Moşul, îşi simŃea sfârşitul

aproape. 6Într-o zi   a chemat la el pe cei

mai apropiaŃi ai săi şi le-a vorbit astfel:

„Eu mă voi duce curând la străbunul Ene

Unii îngeri veghetori încă2mai trăiau


CARTEA VIEłII

uriaşul care trăieşte în cerul de purpură.

7

 Dar voi rămâneŃi aici în łara Zeilor, în

Ńinuturile unde este miezul lumii

Varanha, în locurile unde au venit întâi

îngerii. 8Aceste pământuri   se vor numi

de-a pururea Varanha şi aici sămânŃa

lăsată de îngerii veghetori nu va pieri

vreodată”.

     9Şi Zian, Zamolxe cel Bătrân, Moşul,

a părăsit şi el pământul, mergând în cerul

de purpură al Lui Dumnezeu, după o

viaŃă lungă de sute de ani. 10Dar

amintirea lui Zian, ca om al luminii şi

primul preot al oamenilor, va dăinui. 11Şi

neamurile lumii spuneau că Zamolxe cel

Bătrân era tot aşa de vechi ca şi timpul.

12

   Multe alte nume îi dădeau ei lui

Zamolxe cel Bătrân ca zeu al veşniciei.

     13Vremea pe pământ a fost din ce în

ce mai bună. 14Oamenii ştiau să cultive

pământul aşa cum îi învăŃase patriarhul

Arie să facă, pe timpul când trăiau îngerii

veghetori. 15Şi Ńineau vie în minte

promisiunea că în viitor cândva oamenii

stelelor vor reveni ca să-i vadă pe ei,

urmaşii îngerilor celor dintâi.

     16Timpul s-a aşternut peste locuitorii

lumii care venerau simbolul omului cu

aripi aşa cum îşi închipuiau ei că fuseseră

străbunii lor, îngerii veghetori.

     17Şi a fost odată când s-a născut

Pelasg întemeietorul, pe pământurile care

se numeau Dacşa. 18Şi Pelasg, un om

uriaş, care a avut mulŃi copii, era unul

din urmaşii lui Zian, Zamolxe cel Bătrân,

Moşul. 19Se spunea   despre Pelasg că era

asemeni zeilor de frumos şi puternic ca

pământul care-l născuse pe coamele

munŃilor celor înalŃi. 20Şi el a fost

începătorul rasei poporului pelasg, tracii

cei vechi, înainte-mergătorii, oamenii

divini. 21Urmaşii   lui Pelasg, pelasgii şi

regii lor i-au adunat pe oameni de prin

13

peşteri, păduri şi munŃi, şi au întemeiat

aşezări. 22Şi preoŃii   care cunoşteau

tainele lumii de pe vremea îngerilor

veghetori le-au dat legi bune.

     23Mai apoi neamul arimilor, dintre

tracii cei vechi, arienii cei călători,

urmaşii lui Arie, coborâtori din pelasgi,

au pornit în lume. 24Ei se închinau lui

Mitru, tatăl lui Arie şi mulŃumeau zeului

cerului pe care îl numeau Anu, sau

Genarul, crezând despre el că era vechi

cât veşnicia, căci murea şi renăştea de

fiecare dată.

     25Unii arieni au fost războinici vestiŃi

conduşi de zeul lor Ares despre care

credeau că îi făceau nemuritori. 26Unul

dintre regii lor vestiŃi s-a numit Ianus,   iar

altul a fost Indra. 27Arienii obişnuiau ca

după moartea regilor lor cei mari să îi

zeifice întru nemurire. 28Neamul hitiŃilor

numiŃi şi nesilimi, coborâtori din arimi,

hateii cei de demult, fiii lupului Hati,   tot

din arieni se trăgeau.

     29Şi arimii au ajuns până în Egipt unde

cu oamenii de acolo au început să facă

piramide şi să cioplească în piatră chipuri

de uriaşi întru amintirea străbunilor, şi

acolo au făcut din piatră chipul lui

Zamolxe cel Bătrân pe care l-au numit

Sfinx. 30AlŃi arieni,   nesilimii, s-au

înfruntat cu faraonii Egiptului care au

învăŃat de la ei tainele războiului, dar   mai

apoi au făcut pace şi faraonul Ramses cel

Mare al Egiptului a luat de soŃie pe

Naptera, fata regelui nesilim Hatusiliu,

pe care a iubit-o mai mult chiar decât pe

Nefertari, căci Naptera era încarnarea

zeiŃei iubirii Hator căreia Nefertari îi

aducea omagii. 31Şi reginei Naptera i s-a

ridicat templu în Egipt.

     32AlŃi arieni şi cavalerii traci, au ajuns

cu regele lor Indra şi cu zeii neamului lor

până la munŃii cei mari, acoperişul lumii,


CARTEA VIEłII

ducând cu ei scrierile sacre Veda şi

credinŃele cele vechi. 33Şi au rămas prin

acele locuri găsind şi acolo crugul

pământului şi făcând zeu din numele

pământurilor de baştină, Dacşa, întru

amintire.

      34Şi a fost în vremurile cele vechi

când un om din neamul arimilor numit

Canaan a plecat cu soaŃa lui Telena către

Ńările mai calde dinspre marea cea mare.

35

   Cu ei au mers mulŃi arimi care

ajungând pe pământuri necunoscute au

întemeiat acolo Aramul, după numele

îngerului Ram, Ńară mare care se întindea

de la marea cea mare până peste fluviile

locului şi până la deşert. 36Şi spuneau că

acolo găsiseră curgând laptele şi mierea.

      37Iar mai târziu alŃii au numit unele

pământuri de acolo Canaan după numele

lui Canaan arimul. 38Şi alte pământuri de

prin acele locuri s-au numit Fenicia, după

numele lui Fenix cel fericit, un fiu de-al

lui Canaan. 39În Fenicia arimii erau

închinători ai zeului Apollon, zeul

luminii, iar Ńării i se mai spunea şi Filistia

şi locuitorilor filistini, oamenii cei

prietenoşi, tracii cei vechi.

      40Canaan şi Telena au avut fii şi fiice.

41

   Şi unul dintre fiii lor a fost Cadmoş,

numit şi Marele Mag, care, împreună cu

Armonia, soŃia lui, au mers la multe

popoare pe care le-au învăŃat să scrie

după un alfabet pe care Canaan îl ştia de

la poporul cel vechi al hitiŃilor, nesilimii

hiperboreeni de la nord de fluviul Istru

care duseseră scrierea din Varanha peste

tot pe oriunde merseseră în lume. 42Se

ştia că scrierea fusese dată oamenilor de

către îngerii veghetori pe vremea lui Ene

uriaşul.

      43A fost o vreme când în Ur, oraşul

uriaşilor din Ńara Aram, trăia Abram

arameul, un om al cărui tată era din spiŃa

14

îngerului Ram. 44Numele lui Abram

însemna ‚cel din neamul lui Ram’.

     45Şi Abram şi-a zis: „Nu mai pot sta

printre oamenii de aici. 46Mă voi duce

mai bine pe pământurile din Canaan că

Domnul îmi va da mie acele locuri şi din

mine va ieşi un popor puternic întru

credinŃă care va arăta lumii atât calea

dreaptă cât şi rătăcirea întru cunoaşterea

Domnului. 47Şi oricât   va fi lumea de

rătăcită unii din urmaşii mei vor găsi

lumină pe calea lor până după zilele de

pe urmă când lumea va fi salvată şi

oamenii vor fi ca şi îngerii, părinŃii lor”.

     48Şi Abram a mers în Ńara Canaan cu

nevasta lui Saraia şi cu oamenii lor, iar

acolo au prosperat. 49Şi se înŃelegeau

bine cu oamenii acelor locuri, căci

vorbeau aceeaşi limbă a arimilor.

     50Într-una din zile Abram a aflat că

trăia în Canaan un mare preot care se

numea Melchisedec, un om din neamul

arimilor. 51Şi Abram   a mers să-l

cunoască şi Melchidesec care l-a primit

cu voie bună. 52Melchisedec era sufletul

lui Zian, Zamolxe cel Bătrân, trimis pe

pământ.

     53Nu mult după aceea Abram a vrut să

fie şi el preot, iar Melchisedec l-a

hirotonisitînpreoŃiaDomnului

              54

Dumnezeu. Căci Melchisedec cunoştea

istoria veche a pământenilor, despre

îngerii veghetori şi despre Ene uriaşul.

     55Aşa Abram a primit, de la

Melchisedec, taina luminii sacre. 56Şi

Melchisedec i-a zis: „Să iei aminte

Abram, om din neamul îngerului Ram, la

această taină care va face din poporul tău

un neam mare şi puternic. 57Pe copiii

urmaşilor tăi să-i învăŃaŃi de mici să vadă

focul sacru al Domnului din cer. 58Şi să

aprindeŃi acest foc o dată la şapte zile.


CARTEA VIEłII

  Atunci   toŃi ai casei să priviŃi focul, căci

Ńine loc de focul viu din cer. 60Şi aşa

copiii voştri Îl vor vedea pe Domnul şi

sufletele lor vor fi bune în trupuri care

vor creşte sănătos. 61Şi de asta se va

bucura îngerul Ram în cerul cel de

purpură”.

     62Atunci Abram a întrebat: „Ce voi

face cu idolii mei în care cred? 63Oare

focul despre care îmi vorbeşti poate avea

mai mare putere decât idolii cu care am

venit eu din Ur?”. 64Şi Melchisedec i-a

spus: „ÎŃi poŃi Ńine idolii ca să nu uiŃi   de

unde ai venit. 65Dar ia seama că idolii tăi

sunt faceri de mâini omeneşti şi puterea

lor vine din credinŃa ta în ei. 66Iar aceşti

idoli nu pot fi mai puternici decât focul

sacru cum nici tu nu eşti. 67Că focul

sacru este viu şi curăŃă sufletul pe când

idolii doar încântă privirea. 68Să le dai

poruncă urmaşilor tăi ca în vecii vecilor

să nu uite să privească focul sacru. 69Şi

aşa ei să Ńină legătura lor cu Domnul de-a

pururea. 70Iar când   ei vor uita să facă

aceasta atunci vor suferi. 71Că focul sacru

vine de la zei, de la îngerii veghetori”.

     72Într-o zi nişte oameni au distrus

idolii lui Abram. 73Şi el a văzut în asta un

semn rău şi i-a povestit totul lui

Melchisedec. 74Iar Melchisedec i-a zis lui

Abram: „Mergi în Egipt, căci de acolo va

porni poporul tău şi acolo va învăŃa să-L

slujească pe Domnul. 75Aici în Canaan

nu mai ai de ce să stai. 76Idolii tăi au fost

sfărmaŃi, dar urmaşii tăi îi vor cunoaşte

din nou”.

     77Şi Melchisedec i-a mai spus: „Să te

fereşti de circumcizie şi să laşi cu limbă

de moarte urmaşilor tăi că popoarele care

vor ieşi din ei să nu-şi facă circumcizie

cum fac egiptenii, căci ea este rea în faŃa

Domnului. 78Că Domnul   l-a făcut pe om

aşa cum este şi nimeni nu poate să

15

59

ciuntească corpul omului. 79Şi ia aminte

că cei care au făcută circumcizia nu vor

avea mintea întreagă. 80Ei vor suferi şi

lesne îi vor lua duhurile demonice în

stăpânire. 81Pe oriunde vor umbla urmaşii

tăi să nu se ia după popoarele care-şi fac

circumcizie că soarta acelor neamuri este

ca ele să piară. 82Şi poporul egiptenilor

este sortit pieirii”.

      83Şi la plecarea lui Abram către Egipt,

Melchisedec i-a mai spus o taină: „Să Ńii

minte că oricând vei fi la strâmtoare să

chemi numele tainic al Domnului care

este Zam. 84Şi aceasta   să o spui numai

celor apropiaŃi Ńie şi doar la mare nevoie.

85

   Puterea acestui nume stă în credinŃă,

deşi numele poate fi ştiut de mulŃi”.

      86De atunci Abram îşi făcuse obicei să

aprindă focul sacru şi să spună în gând

numele tainic al Domnului. 87Şi credea

din inimă şi faŃa îi devenise luminoasă şi

mulŃi se minunau de înŃelepciunea lui

Abram.

      88Când a ajuns în Egipt, Abram s-a

apucat de negoŃ. 89Şi acolo în Egipt,

Abram şi-a luat a doua nevastă, o

egipteancă cu numele Agar. 90La timpul

potrivit Abram s-a întors în Canaan în

pământul promis. 91Şi Agar i-a născut lui

Abram un fiu pe care el l-a numit Ismail.

      92Dar Saraia a pizmuit-o pe Agar

pentru că avea prunc şi i-a cerut lui

Abram să o alunge în deşert cu prunc cu

tot. 93Şi Abram nu a   avut încotro că

Saraia era prima lui nevastă.

      94La plecarea Agarei, Abram i-a spus:

„Nu am ce face decât să te las în mâinile

Domnului. 95Şi când   vei fi la mare

strâmtoare să chemi în credinŃă numele

lui tainic care este Zam. 96Atunci

Domnul nu te va lăsa. 97Şi Domnul va


CARTEA VIEłII

face ca Saraia să te lase să vii înapoi

acasă”.

      98Şi Agar a plecat în deşert cu pruncul

ei Ismail. 99Acolo îşi aştepta moartea,

căci apă nu era şi stătea sleită de puteri.

100

      Şi Agar a început să   se roage

Domnului cu cuvântul pe care i-l spusese

Abram, chemându-L în minte pe Domnul

ca să o ajute zicând, Zam, Zam, Zam...

      101Atunci a trecut pe deasupra locului

un înger zburând cu vimana, carul lui

zburător. 102Şi îngerul   a auzit cuvintele

Agarei şi i s-a făcut milă de ea. 103Atunci

îngerul a trimis o lumină puternică ce a

intrat adânc în pământ şi de acolo a ieşit

apă. 104Şi Agar a băut   din apa care-i

dădea puteri şi şi-a înălŃat privirea spre

cer şi a mulŃumit Domnului. 105Ea şi-a

umplut burduful cu apă şi a mers la

Ismail care era aproape mort şi i-a dat

apă să bea. 106Aşa au căpătat puteri şi s-

au întors la casa lui Abram că Saraia

primise în vis înştiinŃare de la Domnul să

nu o mai urască pe Agar. 107De atunci

acel izvor cu ape ale vieŃii s-a numit

Zamzam.

      108Când a auzit cele întâmplate Abram

a mers degrabă la Melchisedec şi i-a spus

totul. 109Şi Melchisedec   a profeŃit: „Cât

timp va curge izvorul Zamzam, şi va fi

curat, atât vor dăinui şi urmaşii Agarei,

că din apa aceea se trage şi viaŃa lui

Ismail. 110În timpurile   ce vor veni,

puterea urmaşilor lui Ismail va veni de

acolo”.

      111Apoi Saraia a născut şi ea un băiat

pe care l-au numit Isaac. 112Mai târziu

Iacob, copilul lui Isaac, a mers în Egipt

cu toŃi ai lui. 113Acolo urmaşii lui Iacob

ascultau de vorbele lăsate de străbunul

Abram şi au refuzat să fie circumcişi

după obiceiul egiptenilor. 114Şi poporul

lui Iacob s-a înmulŃit peste măsură, iar

16

egiptenii au început să-i asuprească, le

omorau pruncii şi-i puneau la munci

grele la piramide şi la temple. 115Şi aşa

au trecut patru sute de ani în suferinŃă   şi

durere, timp în care copiii lui Iacob îşi

uitaseră limba arimilor în care au vorbit

strămoşii lor Abram, Isaac şi Iacob.

      116A fost apoi un timp când egiptenii

căutau pruncii copiilor lui Iacob ca să-i

omoare. 117Atunci   mama lui Moise,

nevasta lui Amram, l-a pus pe pruncul ei

într-un coş plutitor pe apa Nilului. 118Şi

ea a pronunŃat de câteva ori numele

tainic al Domnului pe care îl ştia de la   un

strămoş. 119În ziua   aceea fata faraonului a

găsit pruncul în coşul de pe apa Nilului   şi

l-a luat pe băiat cu ea. 120Şi Moise a

crescut după legea egiptenilor şi a fost

circumcis după obiceiul lor.

      121Când a ajuns bărbat în toată firea

Moise a aflat că era din neamul copiilor

lui Iacob. 122De atunci Moise se tot

gândea cum să scape neamul său şi să-l

scoată din robie.

      123Mai târziu Moise a răsculat poporul

care a fugit în Ńinutul Sinai trecând

ascuns printre trestiile Deltei Nilului.

124

   În Sinai poporul lui Iacob a stat

patruzeci de ani în deşert. 125Doar cei tari

au rezistat căldurii şi lipsei de mâncare.

126

   Acolo în Sinai, Moise a dat pentru

popor legile Tora, care să amintească de

zeii egiptenilor, de înŃelepciunea zeului

Thoth şi de puterea zeului solar Ra,

Amen-Ra.

      127Dar în legile Torei, Moise l-a

nesocotit pe străbunul său Abram şi i-a

învăŃat pe urmaşii lui Iacob că

circumcizia era bună, căci şi el fusese

circumcis de către egipteni. 128De atunci

au început marile suferinŃe ale poporului

lui Iacob care a urmat circumcizia, deşi

Melchisedec îi spusese lui Abram de răul


CARTEA VIEłII

acesta. 129Şi toate   durerile neamului lui

Iacob au creat speranŃa de salvare în

viitor, venirea unui om trimis de

Domnul, cu puteri mai mari decât cele

ale lui Moise. 130Şi l-au numit Moşia,

după numele adevărat al lui Moise, care

era Moşe. 131Iar alte   neamuri i-au spus,

salvatorului aşteptat, Mesia. 132Acel om

îi va salva pe copiii lui Iacob şi va salva

şi lumea.

      133Poporul se pregătea să iasă din

Sinai şi să intre în Canaan. 134Şi cu puŃin

timp înainte de moarte sa Moise s-a trezit

în lumina Domnului şi a vrut să distrugă

Tora. 135Dar era   prea târziu căci cei trei

fii răi ai lui Aaron, fratele lui Moise,   erau

mari preoŃi şi aveau putere asupra

poporului.

      136Şi Moise a vorbit şi a profeŃit:

„Acum ştiu că legile Torei scrise de mine

vor fi o mare rătăcire pentru poporul lui

Iacob. 137Dar a   fost voinŃa Domnului ca

acest popor să fie în veacuri pildă de

freamăt întru credinŃă, de coborâşuri şi

urcuşuri, de suferinŃă şi bucurie, ca la

timpurile cele de pe urmă să fie salvat.

138

      Şi toate neamurile lumii   vor vedea

povara pe care o va duce poporul lui

Iacob şi doar un trimis al Domnului îi va

putea salva pe urmaşii lui Iacob în viitor,

la sfârşitul timpului de suferinŃă. 139Şi

până când poporul lui Iacob nu va

renunŃa la Tora vor fi mari suferinŃe în

toată lumea. 140Şi vă mai spun că toate

popoarele care-şi fac circumcizie vor

pieri până la urmă. 141Aşa ne-a spus şi

părintele Abram arameul, dar eu am

nesocotit vorbele lui. 142Iar dacă poporul

lui Iacob nu va renunŃa la circumcizie va

pieri şi el că acum îl mai Ńine doar lumina

sacră a săptămânii. 143În timpurile cele de

pe urmă vor fi oameni ai Domnului care

vor merge în Egipt să trezească puterile

17

zeilor Egiptului şi aşa lumina divină va

străluci din nou pe acel pământ şi toŃi

oamenii întunericului aflaŃi acolo vor

pieri. 144Gloria   Egiptului va rămâne

nepieritoare, căci acolo sunt întruchipaŃi

în piatră uriaşii şi încarnările lor, zeii   cei

de demult ai spiŃei lui Abram”.

     145Cuvintele lui Moise au cutremurat

poporul lui Iacob şi corpul mort al lui

Moise a fost incinerat pe muntele Sinai.

     146În łara Zeilor dacii erau pe

pământurilor lor de la începutul lumii, iar

sămânŃa lor era de la uriaşi. 147Şi ştiau

cum să cheme să fie cu ei spiritele

străbunilor, lerii cei de demult, pe Ene

uriaşul, pe Mitru, pe Arie şi pe Zamolxe

cel Bătrân, patriarhii neamului, arheii cei

dintru începuturi ai Dumnezeului Ler.

     148Dacii frângeau pâinea, pascua, şi o

mâncau împreună întru amintirea lui

Zamolxe cel Bătrân, uriaşul, iar cavalerii

traci păzeau neamul Ńinând cu străjnicie

legile străbune.

     149Pe oriunde în lume se năşteau

uriaşi, în rasele oamenilor, ei erau

preamăriŃi şi era obiceiul ca la moartea

unui uriaş, el să fie îngropat sub movile

mari de pământ. 150În alte părŃi din lume

uriaşii fuseseră numiŃi nesilimi, iar pe

locurile unde erau munŃii cei mari ai

lumii, în Ńara Vedelor sacre, uriaşilor li   se

spuneau iacşaşi, iar elenii îi numeau

daimoni.

     151

        S-a scurs timpul şi lumea   s-a mai

amestecat, iar apele luminii printre

oameni au devenit mai tulburi. 152Dar

Domnul Dumnezeu veghea în cerul Lui

de purpură ca drumul oamenilor spre cer

să se netezească.

☼☼☼☼☼☼☼☼


             CARTEA NEMURIRII

                    sau

CALEA LUI ZAMOLXE ARIANUL FIUL LUI DUMNEZEU

bună, fii aici la noi stăpână, acestor tineri

cu noroc dă-le un băiat de foc!” 15Apoi

Crăciun a luat-o pe Vetra în braŃe, a

sărutat-o şi i-a spus: „O să avem un

fecior ivit din foc”.

     16După un an şi ceva Vetrei îi sosise

timpul să nască. 17Şi era vreme de iarnă,

o moaşă şi două vecine o vegheau pe

Vetra în casă.

     18Crăciun, aflat în curte, se încălzea la

foc şi aştepta. 19Din când în când privea

cerul şi vedea luna luminată mai mult de

jumătate. 20Şi-şi zicea   Crăciun: „Băiatul

meu se naşte când luna este în creştere cu

lumina ei. Peste vreo cinci zile e lună

plină”.

     21Se apropia dimineaŃa şi Vetra stătea

pe pământul din casă şi era în durerile

naşterii. 22Şi când   a auzit plânset de

copil, Crăciun a privit atent spre cer şi   a

văzut vulturii zburând în cercuri mari

deasupra Sarmisegetuzei. 23Şi atunci au

apărut primele raze de soare. 24Pe bolta

cerului Crăciun a văzut o cometă

strălucitoare care va rămâne aşa timp de

multe ceasuri. 25Şi-şi zicea el mulŃumit:

„Sunt semne bune. Dumnezeu Fărtatul Îi

arată băiatului meu slava cerului şi

lumina. Fiul meu va ajunge om mare în

neamul nostru ales al arienilor”.

     26Moaşa a spălat copilul şi L-a pus la

pieptul mamei să sugă lapte. 27Apoi ea a

binecuvântat apa dintr-un vas şi a

închinat-o zeilor, şi i-a stropit pe băieŃel

şi pe mamă cu busuiocul muiat în apă.

28

   Şi l-a chemat pe Crăciun să-şi vadă

băiatul.

18

             CAPITOLUL 1

   Focul sacru dacic şi naşterea Lui

     Zamolxe. Zamolxe merge pe calea

preoŃiei. Zâna Ila şi chemarea iubitelor.

        Căsătoria Lui Zamolxe.

1

Viu din cerul de purpură. Şi a văzut

Domnul că se cam tulburaseră apele

luminii din inimile oamenilor. 3Domnul

se gândea la traci, poporul Său şi s-a

hotărât să coboare pe pământ spirite

alese ale luminii divine ca să le arate

oamenilor iubirea Lui. 4Şi cu ele a trimis

spiritul Lui Melchisedec, Mare Preot în

veac şi rege drept, ca să se întrupeze în

Zamolxe.

     5Pe dealurile de la Sarmisegetuza se

aflau multe case din piatră şi lemn. 6Şi

una dintre ele era a lui Crăciun şi a

nevestei sale Vetra, doi păstori de oi la

munte. 7Ei aveau   două fete, pe Mierla şi

pe Mia. 8Crăciun   şi Vetra şi-ar fi dorit să

aibe şi un băiat. 9Şi Crăciun a vorbit cu

Zoda, preoteasa vestală, presbitera care

locuia de cealaltă parte a dealului. 10Zoda

slujea la altarul Zânei Zânelor. 11Şi Zoda

i-a chemat pe Crăciun şi pe Vetra la

focul sacru ca împreună să-I ceară Lui

Dumnezeu un băiat.

     12În ziua hotărâtă Crăciun şi Vetra au

sosit la casa Zodei pregătiŃi să se

întâlnească cu zeii. 13Şi Zoda a aprins

focul sacru dacic, iar Crăciun şi Vetra se

Ńineau de mână şi ascultau cum Zoda

invoca zeii. 14Şi la sfârşit ea a chemat pe

Zâna FertilităŃii astfel: „Zână bună, zână

Dumnezeu, Tată şi Mamă, era Focul

                   2


CARTEA NEMURIRII

             Crăciun a intrat în casă L-a

învelit pe prunc cu o piele de urs. 30Apoi

L-a luat în braŃe pe băieŃel şi a ieşit cu   El

în curte. 31Şi L-a   dus la focul sacru şi a

zis: „Te-ai născut pe pământul casei, să

ai puterea marelui pământ. În viaŃă să-łi

sporească mereu puterea cu puterea lui.

Să Te vadă acum şi focul şi soarele şi

cerul. Eşti copil al focului, Te numesc

Zamolxe şi Te închin Lui Dumnezeu. Cu

trupul eşti fiul meu, dar cu sufletul să   fii

Fiul Lui Dumnezeu. Tu să aduci

înŃelepciune neamului nostru. Zău!”

      32În dimineaŃa aceea Crăciun a pornit

prin sat cu un sac plin de daruri pe care

le dădea copiilor pe măsură, că era tare

bucuros că i se născuse un băiat. 33De

atunci, în fiecare an, Crăciun îşi luase

obiceiul să facă daruri copiilor la

aniversarea zilei naşterii Lui Zamolxe.

34

   Aşa acest obicei s-a răspândit la toate

neamurile tracilor. 35Iar când darurile

erau descoperite, fie puse sub perină, fie

în cioarecii groşi de lână, oamenii ziceau:

„A venit Crăciun cu daruri”.

      36Când Zamolxe a împlinit şapte ani,

Crăciun L-a dus la Zoda, preoteasa

vestală şi i-a zis: „L-am adus pe băiat

aici la tine. Îl înveŃi să scrie, să citească

şi să slujească la altar. 37Nu-L dau

preotului Dordas că el face sacrificii de

animale. 38Eu cred   că jertfele sunt rele.

39

   Dumnezeu Fărtatul nu poate să ceară

vărsare de sânge, luare de viaŃă în

numele Lui, nici de om nici de animal”.

      40Şi Zoda i-a răspuns: „Bine rumâne.

Dacă băiatul este harnic la învăŃătură, el

va ajunge presbiterum, preot”.

      41Crăciun a mai zis: „Tu nu faci jertfe

de animale la altar. 42Eu cred că cine

oferă sânge Domnului, primeşte tot

sânge în schimb. 43Neamul ăsta al nostru

29

Când

trebuie să înveŃe să nu mai verse sânge.

Asta nu-i bine, că Dumnezeu Fărtatul

vrea pace în tot ce facem”.

     44Şi la plecarea lui Crăciun, Zoda i-a

zis: „Aşa este. Mergi cu bine bade

Crăciun. Voi avea eu grijă de băiat cât El

va fi aici cu mine”.

     45Lui Zamolxe îi plăcea învăŃătura,

dar îl ajuta şi pe tatăl-său în treburile

gospodăreşti. 46Adesea amândoi mergeau

la târgurile unde veneau şi negustorii

greci. 47Atunci   Zamolxe era curios să

afle cât mai multe despre credinŃele

grecilor şi mereu îi întreba despre zeii

lor. 48Se împrietenise   cu Nestor, băiatul

lui Eteocles, un negustor de loc din

insula Samos, Ionia. 49Eteocles făcea

comerŃ cu dacii oferindu-le ulei de

măsline, vase de metal, ceramică pictată,

podoabe şi oglinzi. 50Lua de obicei în

schimb miere, grâne şi aur. 51Zamolxe şi

Nestor erau de vârste apropiate şi

petreceau mult timp împreună. 52Aşa au

învăŃat ei să vorbească limbile dacă şi

greacă.

     53Au trecut anii şi Zamolxe a devenit

un tânăr înalt, bine legat şi chipeş. Era

tare destoinic şi ajuta în toate cele ale

gospodăritului.

     54Şi la vârsta de şaisprezece ani

Zamolxe a fost hirotonisit presbiterum,

preot dac al Lui Dumnezeu. 55De atunci

Zamolxe purta la gât talismanul preoŃesc,

floarea vieŃii gravată pe o piatră subŃire   şi

netedă.

     56I se dusese vestea Lui Zamolxe că

era preot al Zeului Dumnezeu, Domnul

Zeu, Marele Zeu al tracilor, şi că nu

făcea jertfe de niciun fel. 57Zamolxe

primea ca ofrande mâncare, fructe şi flori

care, după ce erau închinate Domnului,

ele erau date ca pomană celor prezenŃi.

19


CARTEA NEMURIRII

     Şi se mai ştia că preotul Zamolxe nu

bea nici vin şi nici tării şi era priceput   să

cheme la focul sacru dacic pe oricare zeu

sau zână.

     59Când Zamolxe s-a apropiat de vârsta

de douăzeci de ani, Crăciun, tatăl, L-a

sfătuit să-şi găsească o fată, cu inimă

iubitoare, cu care să se însoŃească. Şi El

i-a urmat îndemnul.

     60Într-o zi, pe un vârf de deal,

Zamolxe a pregătit altarul Zânei Vesta.

61

   Şi a trimis veste tinerilor de însurat că

seara la asfinŃit de soare El va conduce

un ritual de chemare a iubitelor pentru

flăcăii satului.

     62Spre seară când flăcăii au sosit,

Zamolxe le-a spus rânduiala, aşa cum vor

face ca fiecare să-şi găsească perechea

potrivită. 63Şi le-a mai zis că atunci când

doi oameni care se iubesc şi se însoŃesc,

bărbatul este ca Dumnezeu, iar femeia sa

ca Domnazâna, perechea Domnului, căci

iubirea dintre bărbat şi femeie este dată

de la zei.

     64Apoi Zamolxe a aprins focul sacru şi

a chemat să fie prezenŃi acolo toŃi zeii

neamului. 65Şi când   focul s-a înteŃit El a

invocat-o pe zâna Ila, cea care aducea

bucurie oamenilor, astfel: Ila Ila Ila, să-

mi trimiŃi tu zâna. Ce se potriveşte, care

mă iubeşte. Vină făr-alai, p-un picior de

plai. Să trăim no’ hai, p-o gură de rai.

Ila, Ila, Ila, Ila. Ila, Ila, Ila, Ila.   Ila, Ilai,

la. Mie îmi vei fi, din zori la chindii.

Zâna Florilor, Zâna Zânelor. Şi când o fi

noapte, ne-om iubi în şoapte. Una noi

vom fi, până-n zori de zi. Ila, Ila, Ila,   Ila.

Ila, Ila, Ila, Ila. Ila, Ilai, la.

     66Şi înainte de a se despărŃi de flăcăi,

Zamolxe le-a mai spus: „Chipul fetei

hărăzite fiecăruia dintre noi ne va apare

58

în vis, Să ŃineŃi minte visele. Le vom

discuta apoi în serile ce urmează”.

      67În zilele de după aceea, ritualul

focului sacru, făcut la asfinŃitul soarelui,

s-a repetat la altarul Zânei Vesta. 68Şi

când ceremonia se termina toŃi îşi

povesteau visele pe care Zamolxe le

tălmăcea. 69Aşa, noapte   de noapte, visele

tuturor le împlineau dorinŃele.

      70La început, într-un vis, Zamolxe a

întrezărit o tânără aflată departe şi nu   i-a

văzut chipul. 71Apoi în visele din nopŃile

următoare fata a reapărut şi El a văzut-o

din ce în ce mai aproape. 72Zamolxe ştia

că visele se înnădesc până când mesajul

primit era descifrat. 73Şi într-o noapte

Zamolxe a primit în vis de la fată

următorul îndemn: „Vino la târg! Vino la

târg!”

      74DimineaŃa Zamolxe l-a întrebat pe

tatăl-Său: „Tată, când este târg la şes?

75

   Crăciun i-a răspuns: „Poimâine. Şi vom

merge şi noi”. 76Zamolxe i-a mai zis: „Eu

voi fi acolo cu flăcăii satului. Vom face

la târg un foc sacru, aşa că nu conta pe

Mine ca să te ajut cumva”. 77Şi Crăciun

I-a mai zis: „Bine. Îl iau pe frate-meu

Vercu. Voi tinerii mergeŃi în pace”.

      78Seara Zamolxe s-a întâlnit iarăşi cu

flăcăii la vatra Zânei Vesta. 79Şi când

ceremonia focului sacru dacic a luat

sfârşit, tinerii şi-au împărtăşit părerile.

80

   Cându, unul dintre băieŃi a zis: „Am

visat o mare adunare de oameni unde noi

făceam focul sacru”. 81Andru a zis şi el:

„Mâine e sărbătoare la câmpie. Să

mergem şi noi”. 82Şi ei toŃi au hotărât să

se ducă la târg. 83La plecare Zamolxe le-a

spus tuturor: „Ne întâlnim de dimineaŃă

în zori la casa lui Andru. Mergem la târg

şi acolo vom face un foc mare”.

20


CARTEA NEMURIRII

84

La faptul zilei tinerii au pornit călări

85

101

către şes cu Zamolxe în frunte. El era

îmbrăcat cu totul în alb şi purta la gât

talismanul, preotului dac, având floarea

vieŃii gravată pe piatră.

      86Când au ajuns la târg, tinerii au ales

un loc numai bun şi au aprins acolo focul

sacru dacic, cinstind cu invocaŃiile lor   pe

Zâna Ila. 87MulŃi oamenii   s-au strâns în

jurul lor, mai cu seamă fetele priveau

atente la băieŃii falnici coborâŃi de la

munte. 88Unele fete   erau de prin partea

locului şi-i cunoşteau bine pe flăcăi.

      89Şi după ce ritualul s-a sfârşit, fetele

au intrat în vorbă cu băieŃii.

      90Cu paşi timizi, s-a apropiat de

Zamolxe fata pe care El o văzuse în vis.

91

   Şi ea I-a spus: „Iată-mă! Mă cheamă

Bendisa. Ia-mă cu tine bădiŃă şi-Ńi dau

năframă cusută în Noaptea de Sânziene”.

92

   Când Zamolxe a auzit-o, Şi-a spus: „E

Zâna Zânelor, are două cosiŃe blonde

lăsate pe spate. 93Iată fata pe care o

iubesc pentru sufletul ei, iată mama bună

pentru urmaşii pe care Mi-i doresc”.

94

   Atunci Zamolxe i-a zis: „Zâna mea, te

voi duce la părinŃii Mei să te cunoască”.

      95FârtaŃii Lui Zamolxe şi-au aflat toŃi

alesele inimilor lor şi doreau să le ducă

cât mai repede acasă. 96Şi Andru i-a

îndemnat: „Pe cai! Să pornim spre

munte!”

      97După care fiecare şi-a aşezat fata lui

pe şa şi toŃi au pornit cu caii la trap.

      98Caii şi călăreŃii odată ajunşi pe

culmea dealului, perechile au poposit la

casele băieŃilor.

      99Fiecare fecior s-a înfăŃişat părinŃilor

cu aleasa inimii sale. 100Era obiceiul ca

fetele să doarmă separat până la

căsătorie. Şi aşa ele să se obişnuiască cu

casa unde vor locui.

pentru căsătoria sacră a tinerilor. 102Şi au

sosit şi părinŃii fetelor. 103Aşa cuscrii s-au

întâlnitşiauaranjatnunŃile.

104

   Căsătoriile vor fi consacrate de către

Zamolxe la altarul Zânei Vesta. 105El,

tânărul preot al satului, va rândui o

ceremonie de grup. 106Se va însura

Zamolxe Însuşi cu Bendisa. 107Se vor

mai lega cu iubire în faŃa Domnului,

Andru cu Dachiana, Cându cu Tana,

Iscru cu Mara, Anaton cu Sibila, Rodu cu

Anuşa, Firu cu Ana şi Dragoş cu Felicia.

      108Şi când a sosit ziua marii nunŃi, la

altarul din deal s-a strâns multă lume ca

să vadă ritualul căsătoriei celor opt

perechi. 109La focul   cel mare tinerii vor

spune Jurământul Iubirii Sacre. 110ToŃi

erau îmbrăcaŃi după datină, mirii cu

cămăşi cusute cu flori, cu pieptare şi cu

cuşme cu pene de fazani, iar miresele

aveau veşminte şi năframe cusute cu fir

de aur. 111Tuturor   perechilor le vor fi naşi

Crăciun şi Vetra, părinŃii Lui Zamolxe.

      112Când a sosit momentul căsătoriilor,

Zamolxe şi Bendisa s-au apropiat de

vatra focului sacru. 113Şi Zamolxe a

chemat pe celelalte perechi. 114Fetele

stăteau toate în stânga aleşilor lor.

      115Şi Zamolxe L-a invocat pe Zeul

Dumnezeu, apoi rând pe rând i-a chemat

pe zeii şi zânele strămoşeşti ca să aducă

perechilor sănătate, belşug în case,

armonie şi urmaşi. 116Şi toŃi cei prezenŃi

au simŃit cum erau cuprinşi de tihnă.

      117Când a sosit momentul spunerii

Jurământului Iubirii Sacre, Zamolxe i-a

îndrumat pe miri şi pe mirese zicându-le

astfel: „Toate perechile să repete după

Mine cuvânt cu cuvânt aşa: 118De astăzi

eu fac legământ, pe tot ce-mi e mai drag

şi sfânt, să onorez mereu iubirea ce-

21

De a doua zi au început pregătirile


CARTEA NEMURIRII

aduce-n viaŃă împlinirea. 119ÎntindeŃi-vă

acum braŃele cu palmele deschise către

focul sacru şi repetaŃi în continuare după

Mine: 120M-oi închina Zânei   Iubirii să

primesc cheia nemuririi şi astfel voi simŃi

iubirea şi-oi şti ce e nemărginirea.

121

      Fiecare pereche, băiat   şi fată, uniŃi-vă

mâinile între voi. 122Acum întindeŃi-le

împreunate spre foc şi ziceŃi după Mine:

123

      Din foc cu mâinile-mpreună   pornim să

facem casă bună şi-n viaŃă o inimă vom

fi tot timpul cât ne vom iubi”.

      124Şi tinerele perechi au urmat

întocmai ce le-a spus Zamolxe care le-a

explicat: „Dumnezeu şi Domnazâna,

Tatăl şi Mama vieŃii, nu au chipuri

precum ne imaginăm noi. 125Ei sunt

spirite care pot descinde în oameni.

126Dumnezeu în bărbat. 127Şi Domnazâna

în femeie care, dacă primeşte deplin

această influenŃă a spiritului, este ca şi

Zâna Zânelor. 128Acum e timpul ca

băieŃii să Ńuce fetele”.

      129Şi Zamolxe, El Însuşi, a dat

exemplu, luând-o pe Bendisa în braŃe şi

sărutând-o tandru pe buzele gurii.

      130Şi aşa căsătoriile s-au încheiat.

131

      ParticipanŃii toŃi au   izbucnit în urale.

132

      Apoi Zamolxe a anunŃat:   „E timpul

petrecerii. VeniŃi toŃi la vatra satului”.

      133Nuntaşii au chiuit, instrumentiştii

au pornit muzica şi alaiul cântând s-a

îndreptat în paşi de joc către locul ales.

134

      Cele opt perechi au stat   în capul

meselor şi bucatele au început să

sosească. 135Şi marele   ospăŃ a durat până

după miezul nopŃii când ultimii rămaşi s-

au retras pe la casele lor.

      136A doua zi a sosit lada de zestre a

Bendisei, straiele Ńesute din borangic,

bumbac şi lână, unele cusute cu fir de aur

şi mătase, peste care erau presărate flori

de busuioc, flori de câmp şi tămâie de

brad.

      137După un an de zile Bendisa i-a

născut Lui Zamolxe un băiat. 138I-au dat

numele Călin şi vroiau să-l pregătească

să fie şi el preot dac. 139După încă opt ani

Zamolxe şi Bendisa au avut o fată, pe

Mari. ToŃi îi spuneau Măruca.

      140Şi treptat Bendisa a învăŃat de la

Zamolxe ritualurile potrivite şi a devenit

preoteasă a Zânei Zânelor.

      141Se întâmpla atunci că cei care Îl

rugau pe Zamolxe să facă ritualuri pentru

ei, acei oameni ajungeau prosperi şi

aveau inimile în lumină şi adevăr cu

Dumnezeu. 142În fiecare   an dacii

petreceau Crăciunul cu mare bucurie.

143

   Atunci se împărŃeau daruri şi era

obiceiul ca în noaptea aceea oamenii să

stea la vatra satului pe lângă un butuc

mare de lemn arzând.

      144Şi a trecut timpul. Când Măruca

avea unsprezece ani, Călin împlinise deja

nouăsprezece ani. 145Familia se pregătea

să-l căsătorească pe Călin, care era preot

al zeului Dumnezeu ca şi Zamolxe, tatăl

său. 146Şi Călin s-a   însurat cu două

surori, Gema şi Iza, care erau fiicele unui

preot dac de la şes. 147Nunta celor trei a

avut loc la Sarmisegetuza şi ceremonia a

fost Ńinută de Bendisa şi Zamolxe la

altarul Zânei Zânelor.

            CAPITOLUL 2

      Grecii la nedeea   Zânei Florilor.

    Despre Pitagora din insula Samos.

Zamolxe pleacă spre Grecia. Întâlnirea

             cu Pitagora.

            mergea bine în familia Lui

Zamolxe, doar El era gânditor. 2Ar fi vrut

să plece undeva departe ca să înveŃe

22

1

Totul


CARTEA NEMURIRII

înŃelepciunea altor popoare. 3Şi aşa să

facă mai mult pentru neamul Său.

4

 Zamolxe avea deja patruzeci de ani şi

setea Sa de cunoaştere a zeilor Îi era mai

vie ca niciodată.

     5De-a lungul anilor Zamolxe avusese

ocazia să călătorească, împreună cu

prietenul Său Nestor, în Tracia, în Grecia

continentală şi în insula Samos, de unde

era de loc Nestor. 6Şi întâlnise prin lume

oameni înŃelepŃi în cunoaşterea zeilor,

dar parcă ceva Îl oprise pe Zamolxe să

vrea să înveŃe cu ei. 7Până într-o bună zi.

     8Era nedeea Zânei Florilor. Crăciun,

Zamolxe şi Călin au coborât la câmpie la

sărbătoarea populară. 9Duceau cu ei

încărcate pe măgari câteva vase cu miere

de albine, iar în săculeŃi Ńineau plante

medicinale şi plante aromate. 10Vroiau să

se întâlnească cu negustorii greci şi să   ia

la schimb, măsline, ulei de măsline şi

altele. 11Crăciun   avea cu el şi grăunŃi de

aur cu care la nevoie putea plăti şi alte

lucruri de trebuinŃă.

     12Au ajuns la târg şi au văzut că

mulŃimea era în mare forfotă. 13Acolo

Zamolxe l-a întâlnit pe prietenul Său

Nestor, care venise cu o caravană mare

de negustori, pornind din Samos şi luând

cu ei şi pe alŃii întâlniŃi pe drum, precum

şi slujitori din Tracia. 14Şi după ce au

încheiat negoŃul în avantaj reciproc,

Zamolxe şi Nestor au stat pe îndelete la

vorbă.

     15Nestor a întrebat: „Cum sunt ai

Tăi?” 16Zamolxe   a zis: „Pe tata şi pe

băiatul Meu Călin i-ai văzut. Sunt bine

sănătoşi, slavă Domnului! 17Mama şi

nevasta mea Bendisa şi fata noastră

Măruca sunt şi ele bine. Măruca s-a făcut

mare”.

              s-a bucurat să afle că Lui

Zamolxe Îi mergeau toate bine. 19Şi i-a

povestit şi el Lui Zamolxe că şi lui îi

merg bine treburile.

     20Şi Zamolxe l-a invitat pe Nestor să

mănânce împreună şi totodată să mai

povestească zicând: „Dar vino să

mănânci cu noi! Ne mai spui şi nouă ce

mai e prin lumea voastră şi câte cele

despre filosofii greci şi preoŃii voştri”.

     21Apoi Zamolxe, Crăciun, Călin şi

Nestor s-au depărtat de mulŃime şi au

întins să mănânce pe iarbă. 22Acolo

Zamolxe l-a întrebat pe Nestor: „Cum

mai e viaŃa pe la voi în insula Samos?”

23

   Nestor a răspuns: „Ne merge bine.

Suntem prosperi, slavă Lui Zeus. 24Avem

o mare flotă şi facem comerŃ peste mări

şi Ńări. 25Bunăstarea   ne deschide dorinŃa

de a învăŃa şi de a filosofa”.

     26Şi Zamolxe s-a interesat dacă acolo

în insula Samos se afla vreun filosof mai

de seamă. 27Nestor   i-a spus: „Acum îl

avem printre noi pe Pitagora care s-a

întors de curând acasă, după mult timp

de umblat prin lume. 28El este un om la o

vârstă matură, are şaizeci de ani. 29Eram

un copilandru, de vreo cincisprezece ani,

când el a plecat din Samos, dar mi-l

amintesc bine”.

     30Auzind acestea Zamolxe l-a rugat pe

Nestor: „Vorbeşte-Mi despre filosoful

Pitagora”. 31Şi Nestor I-a povestit   astfel:

„Stau aproape de casa lui Mnesarchos,

tatăl lui, care a murit acum câŃiva ani.

32

   De la revenirea sa în insula Samos am

vorbit mult şi pe îndelete cu Pitagora.

33

   Mi-a istorisit ce a văzut şi trăit. Câte   şi

mai câte, lucruri uimitoare de care nu

auzisem vreodată!”

     34Nestor a mai mâncat câte ceva şi şi-

a turnat vin dintr-o ulcică, apoi a

23

18

Nestor


CARTEA NEMURIRII

continuat: 35„Din tinereŃe Pitagora îl

însoŃea pe tatăl său care făcea negoŃ pe

mări. 36Mergeau   des la Tir în Fenicia, de

unde era de loc Mnesarchos, dar mama

lui Pitagora, Pitais, este născută în

Samos. 37Pitagora   a învăŃat cu preoŃii

fenicieni, dar şi cu înŃelepŃi ai altor

popoare. 38Tatăl lui   a cheltuit o avere ca

să-i dea o bună educaŃie. 39A studiat chiar

şi cu marele filosof Tales din Milet.

40

   Pitagora vorbeşte cursiv limbile greacă,

feniciană, caldeeană şi egipteană. 41În

Fenicia el a învăŃat aritmetica, în

Babilonia, Caldeea cum i se mai spune,

astronomie, astrologie şi medicină, cu

preoŃii caldeeni. 42Avea patruzeci şi cinci

de ani când regele persan Cirus, Koreş îi

zic perşii, a cucerit Babilonul unde

Pitagora stătuse şapte ani. 43Când Cirus i-

a eliberat pe iudei din captivitate

lăsându-i să plece spre Ierusalim,

Pitagora a părăsit şi el Babilonul

alăturându-se caravanelor de iudei care

se întorceau în Palestina. 44Se

împrietenise cu Zerubabel, o căpetenie a

lor”.

       45Nestor a mai mâncat ceva, şi-a

turnat din nou vin din ulcior, într-un corn

sculptat, apoi a continuat povestirea:

46

   „Cum spuneam, ajungând cu iudeii în

Ierusalim, Pitagora i-a ajutat la

construcŃia noului altar pe locul

templului vechi, al lui Solomon, care

fusese ars de către babilonieni. 47Apoi s-a

întors la rudele tatălui său în Tir de unde

a mai venit o dată pentru o şedere scurtă

în Samos, dar apoi a plecat în Egipt, la

Luxor adică Teba sau Diospolis, cum îi

spun grecii acelui oraş. 48A stat la Teba

zece ani, cel mai mult la templul zeiŃei

Maat, slujind acolo ca preot egiptean.

49

   Dar atunci când perşii au invadat

Egiptul, Pitagora a fost luat captiv şi dus

în Babilon împreună cu alŃi învăŃaŃi.

     Acolo l-a luat în grijă preotul zoroastru

Zarates cu care a şi rămas să-i slujească

timp de cinci ani. 51De la Zarates şi de la

preoŃii magoi ai Lui Zoroastru,   Pitagora a

deprins principiile credinŃei sănătoase şi

practici care fac viaŃa omului frumoasă.

52

   Apoi Pitagora s-a întors în insula

Samos. 53Are acum   şaizeci de ani.

54

   ÎnvăŃătura lui Pitagora despre Zeus şi

alŃi zei este neîntâlnită până acum, el ştie

multe feluri de a intra în legătură cu

zeii”.

      55Zamolxe a rămas uimit după toate

cele povestite de către Nestor care a

continuat: 56„Se zice despre Pitagora că

este încarnarea lui Apollon Likeios,

Apollon Hiperboreeanul, Zeul Lupilor,

venit la noi grecii de pe meleagurile

voastre ale tracilor. 57Pitagora este şi un

mare vizionar şi vindecător, un iatromant

cum spunem noi grecii, adică vindecător

apollonian. 58El cântă minunat la câteva

instrumente muzicale. 59Suntem mulŃi

oameni, în Samos, care îl considerăm

theios aner, adică om divin. 60Nicicând

în insula noastră nu a trăit un om aşa de

valoros”.

      60După toate cele spuse s-a înstăpânit

tăcerea. 61Zamolxe   era încântat de cele

aflate în conversaŃia Lui cu grecul

Nestor. 62Un gând   I-a încolŃit în minte şi

i-a spus lui Nestor: 63„Pitagora este un

mare filosof. Mă întreb dacă-i învaŃă şi

pe alŃii cele câte le ştie?”

      64Şi Nestor I-a răspuns: „Desigur.

Vrea să deschidă o şcoală filosofică în

Samos şi să întemeieze o societate

iniŃiatică secretă”. 65Zamolxe a mai spus:

„Mă minunez drept să-Ńi spun! N-am mai

auzit de un om cu atâta înŃelepciune!

66Oare aş putea să învăŃ cu el? 67Poate că

el primeşte la ucenicie numai tineri? 68Eu

am acum patruzeci de ani”.

24

50


CARTEA NEMURIRII

            Nestor L-a încredinŃat zicând:

„Sunt convins că Te va accepta mai ales

că eşti din neamul tracilor pe care

Pitagora îi preŃuieşte ca fiind primii

adoratori ai zeului Apollon Lykeios.

70

   PoŃi merge cu noi în Samos, vom

aranja acolo totul”.

      71Propunerea lui Nestor L-a luat prin

surprindere pe Zamolxe care s-a gândit

temeinic la cele spuse de amicul Său pe

care l-a mai întrebat: „Când plecaŃi voi

grecii acasă?” 72Şi Nestor I-a răspuns:

„Mai stăm cel puŃin zece zile. Ne-am

făcut tabără aici. Tovarăşii mei de

călătorie mai au treburi de rezolvat”.

73

   Zamolxe i-a mai zis: „Bine prietene. ÎŃi

dau răspuns în câteva zile”.

      74După ce Zamolxe s-a despărŃit de

Nestor i-a cerut părerea tatălui Său astfel:

„Ce spui tată? Pitagora este om cu mare

învăŃătură. Aş vrea să merg să-l cunosc.

75

   Grecii se roagă tot la Dumnezeu, nu? Ei

Îl numesc Zeus, dar trebuie să fie tot

acelaşi ca şi al nostru”.

      76Şi Crăciun a fost de acord: „Fără

îndoială! Pitagora este un mare filosof de

a putut el să adune în minte înŃelepciunea

lumii. Nu poate exista un învăŃător mai

bun pentru Tine, fiule”.

      77Când cei trei au ajuns acasă şi-au

descărcat produsele aduse. 78Zamolxe a

vorbit cu Bendisa, soŃia Sa, şi i-a spus

toate câte s-au întâmplat în târg cu

negoŃul lor. 79Şi i-a mai spus şi ceea ce

vorbise cu grecul Nestor, prietenul Său.

80

   Şi i-a zis Bendisei: „Aş merge în

Samos să stau un timp la învăŃătură cu

înŃeleptul Pitagora”. 81Atunci Bendisa i-a

răspuns în credinŃă: „Cum vrei Tu

domnul meu. Eu Te voi aştepta cât va fi

lumea”.

69

Şi

82

la şes în tabăra grecilor. 83Vroia să se mai

sfătuiască cu Nestor despre plecarea lor

şi despre şederea Lui în Ionia. 84Şi Nestor

I-a zis: „Prietene, vino peste şapte zile.

Noi vom ridica tabăra curând după aceea,

şi vom pleca spre Atena. De acolo ne

îmbarcăm către Samos.

      85Şi Zamolxe l-a încredinŃat: „ÎŃi voi

plăti în aur pentru toată cheltuiala ce-o

vei face pe timpul şederii mele acolo.

86

   Cu sâmbria pentru filosoful Pitagora,

voi vedea ce-mi pretinde el”.

      87Astfel Zamolxe s-a înŃeles cu Nestor

că vor pleca în câteva zile spre Ionia.

      88În ziua plecării, familia Lui Zamolxe

şi vecinii, s-au strâns cu toŃii să-L vadă

pe preotul satului înainte de a se duce în

lume. 89Vetra,   bătrâna Lui mamă, era în

lacrimi. Ea se gândea că poate n-o să

apuce să-L mai vadă vreodată.

      90Şi înainte ca Zamolxe să încalece

Vetra I-a dat un talisman din piatră

rotundă gravată cu simbolul capului de

lup şi I-a spus: 91„Asta Te va feri de rele,

fiul meu. O am de la străbuni. 92Fie ca să

fii înŃelept şi viteaz. 93Zeul nostru

Dumnezeu să Te Ńină în pază. Zău!

94

   Pentru Tine băiatul meu o să fac o

grădină ca să-mi amintească mereu de

Tine până Te întorci. Voi sădi pomi şi

voi pune în ea cele mai frumoase flori”.

      95Crăciun tatăl, L-a îmbărbătat: 96„Să-

L găseşti pe Dumnezeul străbunilor

noştri şi la acei oameni pe unde mergi.

97

   Şi să aduci de la ei pe toŃi zeii şi toată

înŃelepciunea pământului aici la neamul

Tău fără pereche în lume. 98Suntem cei

mai bravi, dar avem nevoie la noi în

Dachia de mai multă lumină, a Lui

Dumnezeu, pe care să o sporim cu cea pe

care El a dat-o multor altor neamuri”.

25

A doua zi Zamolxe a coborât călare


CARTEA NEMURIRII

            lacrimile şiroind pe obraji,

Zamolxe i-a spus tatălui Său: „Voi face

precum Mi-ai spus tată. Zău pe

Dumnezeu!” 100„Mergi cu Domnul,

băiete” I-a mai spus Crăciun.

      101Zamolxe a coborât la şes. 102Vor

pleca peste două zile şi Nestor L-a făcut

cunoscut tuturor neguŃătorilor cu care vor

călători. 103Unii dintre   ei vor rămâne în

Grecia continentală, dar grupul lui

restrâns va reveni în insula Samos. 104Şi

I-a zis Nestor: „De la Atena, eu cu alŃi

cinci tovarăşi şi cu tine luăm un vas care

ne va duce în Samos. 105Dar mai întâi

trecem fluviul cel mare Istros. 106Înspre

Grecia ni se pot alătura şi alŃi oameni

care merg din Tracia spre sud. 107Vom fi

mereu într-o companie numeroasă şi n-

avem teamă pe drumul de întoarcere”.

      108Şi în două zile au ridicat tabăra.

109

      Au traversat fluviul   Istru pe bacuri şi

trecând prin Tracia şi Macedonia au

intrat în Grecia continentală. 110Acolo în

portul Atena, negustorii şi-au încărcat

bagajele pe un vas comercial şi curând au

sosit pe insula Samos. 111Şi Zamolxe şi

Nestor au mers la casa lui Nestor.

      112În zilele ce au urmat Zamolxe a

umblat prin împrejurimi să întâlnească

cunoştinŃele şi prietenii pe care îi ştia   din

vizitele anterioare. 113Insula Samos i s-a

părut aproape neschimbată, trecuseră

cinci ani de când nu mai fusese pe acolo.

      114Şi cu bună ştiinŃă Nestor a întârziat

să-L prezinte pe Zamolxe lui Pitagora.

115

      Aştepta un moment favorabil   doar de

el ştiut. 116Dar într-o   bună dimineaŃă cei

doi au mers împreună la casa lui

Pitagora.

      117Şi cei doi au fost conduşi la

Pitagora care, în grădină fiind, îi

observase pe musafiri încă de departe.

99

Cu

     Zamolxe şi Nestor s-au apropiat de

Pitagora în faŃa căruia s-au înclinat cu

adâncă reverenŃă. 119Şi Nestor i-a spus

maestrului: „BineŃe şi bucurie să ai

învăŃătorule!”

      120Pitagora i-a întâmpinat: „Bun sosit

oaspeŃi dragi. Cu ce treburi vă aflaŃi aici

la mine, oameni buni?” 121Şi Nestor a

răspuns: „M-am întors de curând de la

negustorie în Tracia şi în Ńara geŃilor.

122

   Sunt însoŃit de un om care trăieşte în

GeŃia, mai sus de fluviul cel mare Istros.

123

   Este get, preot al Lui Dumnezeu, o

zeitate de-a lor. 124Îl cheamă Zamolxis.

125

   Ar vrea să înveŃe filosofie cu domnia

ta, înŃeleptule Pitagora. 126Zamolxis vine

din acele Ńinuturi ale lupilor pe unde a

trăit pe vremuri marele nostru zeu,

Apollon Lykeios”.

      127Şi Pitagora l-a privit pătrunzător pe

Zamolxe, şi-a ridicat o spânceană, ca

semn că a descoperit ceva deosebit la El,

zicând: „128Da, geŃii   sunt oamenii cei mai

drepŃi şi mai viteji dintre traci, arienii   cei

vechi, nobilii în suflet. 129Zamolxis,

Zamolxion, câŃi ani ai?”

      130„Patruzeci de ani,   învăŃătorule” a

răspuns Zamolxe. 131„Şi vrei să înveŃi

înŃelepciunea cu mine?” a mai întrebat

Pitagora. 132Şi Zamolxe   a zis: „Să-L

cunosc mai bine pe Dumnezeu. Voi afla

apoi toate de la El”.

      133Pitagora l-a privit şi mai cu luare

aminte pe Zamolxe spunându-şi în gând:

134

   „Este om matur, are experienŃă de

viaŃă, ştie bine ce vrea”.

      135„Ce vei face cu   înŃelepciunea

dobândită, Zamolxion?” a întrebat

Pitagora. 136Şi Zamolxe   i-a răspuns cu

mândrie: „O voi duce geŃilor, neamul

Meu”.

26

118


CARTEA NEMURIRII

                    a apreciat calităŃile

bărbatului aflat în faŃa sa spunându-şi:

138

      „Este aparte, are rafinamentul   unui

grec, promite foarte mult şi este ferm”.

      139Şi Pitagora a acceptat: 140„Bine. De

mâine începi învăŃătura. 141Bănuiesc că

locuieşti la Nestor. 142Vino dis-de-

dimineaŃă, pe la răsăritul soarelui”.

      143Nestor a fost încântat că planul le-a

reuşit, că Zamolxe va studia cu un filosof

adevărat. 144Şi i-a   spus lui Pitagora:

„Într-adevăr getul locuieşte în casa mea”.

145

    După care Nestor şi-a luat rămas bun:

„Noi plecăm şi te lăsăm cu bine

didascalos, învăŃătorule”.

      146Cei doi au ieşit din curtea

maestrului şi Nestor Îi explică Lui

Zamolxe: 147„Filosoful   este în curs să-şi

constituie o şcoală filosofică, aici la noi

în Samos. 148El a dobândit   mare

înŃelepciune de la zei, ca urmare a

uceniciei prin lume. 149Pitagora primeşte

învăŃăcei în tot timpul anului, vrea să

formeze cu ei o confrerie spirituală, un

fel de ordin al înŃelepŃilor, bărbaŃi şi

femei”.

      150Zamolxe a fost copleşit de

evenimentele zilei şi i-a mărturisit lui

Nestor: 151„Astăzi   este un moment

deosebit de important din viaŃa mea.

152

      L-am cunoscut pe înŃeleptul   lumii şi el

m-a acceptat să-i fiu învăŃăcel. 153Lui

Dumnezeu Îi mulŃumesc din toată

inima!”

             CAPITOLUL 3

      Zamolxe Îşi începe   învăŃătura cu

     Pitagora. Pe calea înŃelepciunii.

    Metodele învăŃăturii lui Pitagora.

Despre Zeitatea Supremă şi zei. Omul   şi

 lumea. Puterea gândurilor. Lumina

               zeităŃilor.

137

Filosoful

           doua zi, dimineaŃa, Zamolxe a

sosit acasă la Pitagora. 2Şi a aflat că va

lua lecŃii în grădina maestrului împreună

cu doi localnici, un bărbat, între două

vârste, pe nume Alkibiades şi o tânără

femeie, Olimpia.

       3Pitagora şi-a început lecŃia teoretică,

akousmatos explicându-le învăŃăceilor

metoda sa de predare astfel: 4„Pentru

început reŃineŃi că înŃelepciunea trebuie

să se dezvolte în minte, nu să fie scrisă,

căci adevărul nu poate fi exprimat în

întregime prin cuvinte. 5Dar, va trebui

mai întâi să deprindeŃi metodele de

purificare pentru corp, minte şi suflet.

6

  Numai prin katharsis percepŃia omului

se rafinează şi poate atinge valori înalte.

7

  În acest fel mintea are acces uşor la

cunoaşterea zeilor. 8Pe parcurs vom mai

discuta şi despre ordine şi haos.

9Subiectele sunt inepuizabile. 10ReŃineŃi

de asemenea faptul că noŃiunile pe care

vi le voi expune pot aparŃine anumitor

crezuri religioase sau filosofice. 11Eu vă

înfăŃişez o esenŃă a ceea ce am învăŃat

până acum în cursul peregrinărilor

mele”.

       12După care Pitagora le-a recomandat

practici de purificare, katharsis şi le-a

atras atenŃia asupra rezultatelor lor astfel:

13

   „Nu vă faceŃi din trupuri morminte

sufletelor. 14Va trebui ca pe timpul cât

învăŃaŃi cu mine să vă abŃineŃi de la

mâncatul cărnii. În acest fel vi se elimină

treptat toxinele din corp. 15În mod gradat

veŃi avea simŃământul că trupul vi s-a

uşurat şi veŃi observa că mintea devine

din ce în ce mai calmă şi capabilă de

concentrare pe un timp mai îndelungat.

16

   Aceste aspecte sunt doar preliminarii.

17

   Sufletului trebuie să-i dăm cea mai

mare importanŃă şi să-i creăm

27

1

A


CARTEA NEMURIRII

posibilitatea ca treptat să se manifeste   impresiile colegului Alkibiades care a

deplin. 18Prin urmare   veŃi parcurge o cale oftat cu îngrijorare spunând: „Didascalos

care permite trei optimizări în paralel:   a cunoaşte foarte multe lucruri. Nu ştiu

sufletului, a minŃii şi a trupului. 19Vă mai cum vom învăŃa toate câte ne spune”.

pot spune că medicina pe care o veŃi 32Însă Zamolxe îl încurajează: „Pas cu

învăŃa de la mine acŃionează concomitent   pas aflăm toate secretele lumii”.

                                                  33asupra acestor trei domenii care înA doua zi, când învăŃăceii au sosit la

                                     20

activitatea lor se întrepătrund. VeŃi Pitagora,   se afla acolo şi un harpist.

deveni iatromanŃi, vindecători şi 34ÎnŃeleptul le-a vorbit însoŃit de

prezicători capabili să vă amintiŃi vieŃilor   acompaniament muzical astfel: „Tema

anterioare, să realizaŃi călătorii extatice,   zilei este Zeitatea Supremă. 35În religie,

translaŃii în spaŃiu, să faceŃi minuni, să   fiecare popor şi-O înfăŃişează şi O

puteŃi fi prezenŃi în mai multe locuri în   denumeşte în felul său propriu, regăsind

acelaşi timp, să vă puteŃi controla în acea   definire trăsături de caracter

impulsurile omeneşti sau să înfăptuiŃi specifice   predominante acelui popor.

preziceri. 21CalităŃile enumerate au 36Noi însă vom   porni de la ideea că la

explicaŃii raŃionale nu mistice. 22Toate început, ein arhe, nu a   fost nimic. 37Dar

acestea sunt puteri în folosul binelui. Ele   credem totuşi că o anumită zeitate a creat

necesită cunoaşterea de sine”.

                                            cosmosul   care se afla iniŃial în starea de

     23ÎnvăŃăceii au fost uimiŃi de cele câte haos. 38Tot acea zeitate a creat şi legile

au auzit. 24Alkibiades   a mărturisit: „Sunt de funcŃionare ale universului, permiŃând

învăŃături pe care noi nu prea le astfel   o ordonare cosmică de necesitate

înŃelegem. Eu aş fi vrut să începem cu în   relaŃionarea componentelor lui.

noŃiuni mult mai simple”. 25Iar Olimpia a 39Treptat neorânduiala s-a liniştit pe

intervenit şi ea zicând: „Ştim că predai   şi alocuri datorită în primul rând luminii.

                                            40

muzică învăŃătorule”.Chiar şi acum cosmosul   continuă să se

     26Atunci Pitagora le-a spus: „De ordoneze pentru că există mereu materie

mâine muzica ne va însoŃi lecŃiile. nouă   care apare şi această materie se află

Melodiile vor permite minŃii să fie în forma   ei iniŃială tot în starea de haos.

                                            41

                                                 RemarcaŃi faptul că în   cosmos asociem

relaxată şi în timp veŃi învăŃa să cântaŃi   la

                                                           întunericul, dezordinea şiharpă.   Muzica va fi folosită şi în scop haosul cu 42

                                            distrugerea. Ca o juxtapunere, în lumea

terapeutic”.

                                                       acest haos înseamnă27

        Au trecut aproape două ore şi umanăignoranŃa,   lipsa de răul precumsuntcunoaştere,

Pitagora şi-a încheiat prima lecŃie

                                            minciuna,   hoŃia, laşitatea, violenŃa,

trăgând concluzia zilei şi făcând neorânduiala   umană în multiplele ei

anunŃuri: „Pentru astăzi am terminat aspecte.   43Scopul înŃelepciunii pe care o

lecŃia introductivă. 28AŃi aflat în linii căutăm este să ştim cum poate orânduiala

mari cum va decurge ucenicia voastră pe

                                            să fie manifestată din plin   şi în acest mod

calea înŃelepciunii. 29Mâine să veniŃi la

                                            cazurile   negative enumerate de mine să

aceeaşi oră şi vom dezvolta sistematic

                                            dispară. 44Astfel haosul va înceta acolo

alte subiecte”.

                                            unde   ordinea se manifestă. 45RemarcaŃi

     30ÎnvăŃăceii s-au despărŃit de maestrul de asemenea faptul că aceste   idei vă

lor. 31Pe drum Zamolxe   a vrut să afle oferă doar o perspectivă generală asupra

28


CARTEA NEMURIRII

temelor expuse pe care de acum le vom

aborda pas cu pas”.

      46ÎnvăŃăceii lui Pitagora erau uimiŃi de

panorama largă oferită de maestrul care,

simŃindu-i îndeaproape, a continuat

astfel: „47Nu fiŃi   copleşiŃi! Vă va lua ceva

timp până să înŃelegeŃi mai clar aceste

noŃiuni. 48Dar acum   ne vom ocupa de

altceva. VeŃi crea cu simplitate momente

de armonie. Iată cum vom proceda”.

      49Şi Pitagora i-a chemat pe toŃi să se

apropie de harpă şi le-a zis: 50„AtingeŃi

fiecare pe rând coardele harpei. 51FiŃi în

acelaşi timp atenŃi la vibraŃie ca sunet

care vă pătrunde prin urechi. 52Şi

totodată să deveniŃi conştienŃi de

sincronizarea sunetului cu inspirarea

aerului pe nări. 53Deci atunci când

inspiraŃi creaŃi şi sunetul prin atingerea

corzilor sau a unei singure coarde”.

      54Fiecare învăŃăcel a urmat întocmai

ce a spus maestrul. 55Zamolxe a avut o

experienŃă mentală aparte pe care i-a

mărturisit-o lui Pitagora: „Domnul meu,

aud nişte sunete ciudate în urechi. 56În

mod sigur ele nu vin din exterior, nu sunt

de harpă şi nu se aseamănă cu altele de la

vreun alt instrument muzical cunoscut

mie. 57Pur şi simplu   sunetele îmi sunt

generate în interiorul capului”.

      58Şi maestrul le-a spus: „Iată

experienŃa personală pe care aşteptam să

mi-o mărturisiŃi fiecare dintre voi.

59

   AflaŃi că această trăire este esenŃială.

Ea reprezintă modul în care omul ştie că

se află în prezenŃa zeilor”.

      60Atunci Olimpia a întrebat: „Care

sunt acei zei?” 61Pitagora le-a răspuns:

„Sunetul subtil care pare că vine din

interiorul capului este calea pe care se

întâlnesc toŃi zeii. 62Dar dacă vreŃi să

căutaŃi un zeu sau o zeiŃă anume, îi puteŃi

invoca individual existenŃa şi ei vor fi

găsiŃi pe o cale care vi se deschide odată

cu noile sunete pe care le auziŃi. 63Toate

aceste vibraŃii, redate de urechea noastră

interioară, se numesc sunetele inimii sau

sunetele sufletului”.

      64ToŃi învăŃăceii au închis ochii dorind

să perceapă sunetele menŃionate de

maestru. 65Dar se   pare că Alkibiades şi

Olimpia nu le-au auzit. 66Totuşi Pitagora

i-a încurajat: „Va lua ceva timp până le

puteŃi percepe distinct”. 67Şi astfel lecŃia

s-a încheiat.

      68În zilele ce au urmat Pitagora a

repetat diferite noŃiuni predate până

atunci pentru ca ele să poată fi mai bine

memorate, căci nimeni nu lua notiŃe. 69Pe

parcurs maestrul a introdus şi elemente

noi care să lărgească viziunea de

ansamblu. 70ÎnvăŃăceii   au constatat că nu

au o programă şcolară stabilită,

71

   Pitagora se orienta mai mult după

progresul lor la învăŃătură.

      72Într-o zi maestrul le-a vorbit despre

om şi lume astfel: „Omul şi lumea sunt

într-o relaŃie de interdependenŃă, de

                 73

                   OmulareconştiinŃăcorelaŃie.

individuală, lumea are conştiinŃă

colectivă. 74Cel mai important este să

analizăm această codependenŃă din

perspectiva omului, astfel putem face

predicŃii şi deci anticipa raŃional

desfăşurarea evenimentelor ce vor urma.

75

   Umanitatea s-a preocupat din zorii ei să

facă profeŃii. 76Oamenii erau interesaŃi de

felul în care le va evolua viaŃa. 77Grecii,

în particular, recurg la a o consulta pe

Pitia, preoteasa care îi ajută să-şi afle

destinul propriu. 78Dar eu cred că ei fac o

eroare crezând că destinul le este

imutabil. 79El pare   într-adevăr de

neschimbat dacă ar îndeplini o condiŃie,

ca până la producerea acelor profeŃii,

29


CARTEA NEMURIRII

toate cele care s-au întâmplat, ca

generând acel destin, ar evolua în aceeaşi

direcŃie. 80Dar căile   omului sunt mereu în

schimbare. 81Cu adevărat noi ne creăm

realitatealumiiprinintermediul

                 82

                   Omul poate să seconştiinŃei.

redirecŃioneze şi să aibă parte de destinul

pe care şi-l construieşte singur”.

      83Atunci Zamolxe a întrebat: „Cum se

face în mod practic acea redirecŃionare

care înfirmă o profeŃie ce părea de

neclintit?” 84Şi Pitagora a răspuns: „Cel

conştient de puterea gândurilor proprii le

va reorienta într-o direcŃie nouă, astfel

făgaşul care predestina profeŃia este

părăsit. 85Noua direcŃionare   predispune la

un alt rezultat atâta timp cât este

menŃinută constantă prin puterea

gândurilor”.

      86Olimpia a întrebat şi ea: „Dar de

câte ori putem oare face astfel de

redirecŃionări ale vieŃii?” 87Şi Pitagora le-

a explicat: „Nu există un număr limită.

88

   Sunt oameni care o fac de foarte multe

ori, ei fiind cunoscuŃi ca nonconformişti.

89

   Pe când cei care se menŃin mai constant

pe un drum anume sunt conservatorii”.

      90Zamolxe a mai întrebat: „Şi care ar

fi metoda cea mai bună de urmat,

învăŃătorule?” 91Pitagora a răspuns:

„Sunt împrejurări când optimul poate fi

obŃinut când pe o cale când pe cealaltă.

92

   De exemplu atunci când am constatat

că există un optim al felului cum

dormim, îl vom urma. 93Dar în cazul în

care constatăm că acel optim nu mai

funcŃionează va trebui părăsit şi adoptată

o nouă cale de armonizare. 94Noi oamenii

ne găsim practic mereu în dilema dacă să

menŃinem o anumită cale într-o

împrejurare sau alta. 95Doar prin

înŃelepciune putem găsi soluŃiile cele mai

bune. 96Pentru   aceasta avem nevoie de

discernământ, de capacitatea de evaluare

corectă a lucrurilor. 97Discernământul

este o calitate esenŃială necesară

candidatului la dobândirea înŃelepciunii.

98

   Pe parcursul uceniciei în ale filosofiei

veŃi obŃine cu certitudine această calitate

folositoare în orice împrejurare din

viaŃă”.

      99Temele filosofice abordate de

maestru erau din ce în ce mai profunde şi

mai diverse.

      100Într-o zi Zamolxe l-a întrebat pe

Pitagora: „Cum ar trebui urmată lumina

zeităŃilor?” 101Şi maestrul a răspuns:

„Armonia cu zeităŃile înseamnă că păşim

optim pe căile luminii lor, acolo unde

trebuie să le înŃelegem bine. 102Precum

ştiŃi, zeităŃile sunt principii, fenomene   ale

naturii, manifestări cărora noi oamenii le

creăm o personalitate, le dăm un chip

asemănător cu cel al omului, deci le

facem antropomorfe. 103Dându-le chipuri

omeneşti zeităŃilor, avem mai mult curaj

să le abordăm şi să ne raportăm cumva la

ele. 104Fireşte că zeităŃile   nu au chipuri cu

adevărat, obârşia lor o constituie

elementele primare care stau la baza

conceptelor de zeitate. 105Doar calităŃile

lor le creăm cu bună-ştiinŃă în noi.

106

      Toate acestea se înŃeleg   prin prisma

adevărului uman relativ, căci la cel

absolut nu putem avea acces. 107Omul se

armonizează cu lumina zeilor şi zeiŃelor

numai atunci când se integrează în

marelemecanismalcosmosului

percepându-i intrinsec mişcările şi

tendinŃele, şi încorporând natura în

persoana sa. 108Aceasta îl face pe om

parte din natură, fiind astfel un ecou al

naturii şi prin urmare al zeităŃilor. 109Şi

atâta timp cât există elementele primare

care constituie obârşia zeităŃilor, atunci

putem spune că zeii sunt nemuritori.

30


CARTEA NEMURIRII

      Un exemplu este principiul devenit

zeitate. 111În acest   caz putem spune cu

certitudine că acea zeitate este eternă

pentru că un principiu nu poate avea un

sfârşit, el fiind mereu şi mereu preluat   şi

promovat de oameni. 112Ca exemplu

concret este zeul Cronos, timpul etern.

113

      Şi astfel omul poate   fi ecou al zeilor şi

zeiŃelor cu rol creator, devenind la rândul

său creator”.

      114NoŃiunile predate de Pitagora erau

foarte dense, maestrul ştia foarte bine că

ideile în atenŃie solicita mult puterea de

înŃelegere a învăŃăceilor.

      115Într-o zi Zamolxe a remarcat: „Mă

gândesc la faptul că prin acŃiunile noastre

determinăm ca răspuns reacŃii fireşti din

partea universului uman şi material în

care trăim. 116Eu cred că acesta este

modul în care noi oamenii ne raportăm la

zei”. 117Atunci   Pitagora a zis: „Este cât se

poate de adevărat ceea ce spui. 118Atunci

când urmărim armonia din perspectiva

noastră, primim reacŃii de acelaşi fel din

partea zeilor. 119În mod practic în cazul

naturii duale bine-rău, se poate afirma

fără greş: să faci bine căci cândva acel

bine se va întoarce la tine”.

      120Într-o zi maestrul le-a vorbit despre

nemurire astfel: „Atunci când omul este

îndeajuns de conştient de legătura sa cu

Creatorul Lumii, el devine nemuritor

prin cunoaşterea flăcării nemuririi din

inima sa. 121Sufletul   are o evoluŃie

continuă până când atinge acel stadiu.

122

      Este nevoie de încarnări   succesive ale

aceluiaşi suflet pentru ca să poată evolua

sistematic. 123Pe parcurs vom mai relua

aceste noŃiuni”.

      124Au trecut câteva săptămâni şi cei

trei învăŃăcei ai lui Pitagora – Zamolxe,

Alkibiades şi Olimpia – au păreri diferite

despre cele predate.

110

125

Într-o zi, pe când se întorceau acasă,

după o lecŃie avută cu Pitagora,

Alkibiades i-a spus Lui Zamolxe: „Noi

grecii din Samos nu suntem obişnuiŃi cu

ideile filosofice ale maestrului. 126Până

acum filosofia greacă a abordat alte

teme. 127Eu cred   că filosoful predă ceva

ce nu ni se potriveşte nouă grecilor.

128

   Poate alŃii, din alte popoare, să accepte

aceste învăŃături. 129N-aş mai dori să

urmez şcoala. De mâine nu mai vin.

130

   Te rog să-i spui maestrului că nu mai

am timp de învăŃătură, căci voi pleca din

Samos să fac negoŃ pe mări”.

      131Şi Zamolxe l-a asigurat că aşa va

face.

      132A doua zi Pitagora, aflând că

Alkibiades a renunŃat la lecŃiile filosofice

le explică învăŃăceilor: „ÎnvăŃătura mea

nu este pentru oricine. 133ÎnŃelegerea ei

necesită, pe lângă capacitatea de a

asimila idei noi, mult deosebite de

filosofia greacă de până acum, şi o

dorinŃă sinceră a omului de a ieşi din

tiparele mentale în care vieŃuieşte. 134El

trebuie să se rupă cumva de cercul

obişnuinŃelor care creează şi folosesc

aceleaşi deprinderi şi atitudini conducând

la închistare mentală şi la tendinŃa de a

judeca în acelaşi mod oameni,

evenimente şi fapte care sunt total

diferite. 135Omul este   bine să încerce să-

şi depăşească limitele pe care şi le-a creat

singur. 136Şi cauza   principală care îl

frânează este ignoranŃa”.

            CAPITOLUL 4

Simboluri şi numere. ÎnŃelepciunea

egiptenilor. Pitagora învaŃă de la

Zamolxe. Spiritul lupului. Zeii şi

credinŃele geŃilor. Semizei şi zei.

31


CARTEA NEMURIRII

           zilele ce au urmat Pitagora a

folosit pentru predarea lecŃiilor simboluri

şi figuri geometrice. 2El, la rândul lui,

învăŃase de la egipteni cum pot

simbolurile să influenŃeze mintea. 3Şi le-

a spus învăŃăceilor: „Diverse popoare au

un cult al simbolurilor şi numerelor

magice care au anumite semnificaŃii. 4Ele

Ńin locul unei realităŃi aproximative”.

     5Zamolxe l-a rugat: „Domnul nostru,

te rog să ne vorbeşti despre Egipt”.

6

 Pitagora a răspuns: „În Egipt, din

timpurile vechi, erau venerate spiritele

luminii. 7PreoŃii   erau conducătorii de

mare valoare care absorbeau în propria

lor fiinŃă aceste spirite. 8Egiptenii aveau

ca modele de conduită pe preoŃii cei mai

buni. 9Politica   era inseparabilă de religie,

faraonul însuşi era considerat ca

întrupare a virtuŃilor zeilor”.

     10Şi Zamolxe a mai întrebat: „Care ar

fi zeii lor importanŃi?” 11Pitagora le-a

explicat: „În primul rând este Cel

reprezentat de soare căruia i se spune

zeul Ra, Amun sau Amen. 12Într-un fel

sau altul religia egiptenilor este centrată

pe relaŃia Soare-Lună reprezentată

antropomorfic de mai multe zeităŃi

perechi. 13De exemplu   în cazul Osiris şi

Isis, Osiris este prezent în cer sub forma

constelaŃiei Orion, iar Isis ca steaua

Sirius. 14Deşi zeităŃile   au o întruchipare

undeva în cosmos, totuşi ele se manifestă

cumva pe pământ. 15De pildă egiptenii

spun că atunci când zeiŃa Isis plânge se

revarsă Nilul. 16În linii mari egiptenii îşi

conducviaŃadupăciclicitatea

desfăşurării elementelor naturii care se

află într-o ordine bine definită, şi aşa   îi

inspiră pe oameni să o urmeze”.

     17Atunci Zamolxe a remarcat: „Este

interesant de constatat că şi noi geŃii

1

În

avem un cuvânt care se apropie de

numele zeului solar Ra al egiptenilor.

18

   Noi spunem „raze” emanaŃiilor

luminoase din soare. 19Mai folosim

silaba şi în numele dat marelui fluviu pe

care voi îl numiŃi Istros. 20Noi îi spunem

Du-na-ra, adică „cel ce duce lumina”

pentru că este strălucitor în bătaia

soarelui”.

      21Şi Pitagora a tras concluzia: „Ai

deschis un subiect interesant Zamolxion.

22

   Există silabe magice descoperite în

paralel de multe popoare. 23Şi una dintre

ele este într-adevăr RA. 24Cei care

practică meditaŃia folosind această silabă

obŃin mari beneficii. 25Silabele magice

sunt legate de memoriile spaŃiale creând

astfel predispoziŃii în dezvoltarea

spirituală ulterioară a celui care le

pronunŃă. 26Desigur   că de aceasta

beneficiază şi viaŃa lui personală precum

şi mediul în care trăieşte omul respectiv.

27

   Şi cum silaba RA este foarte veche, în

ea s-au acumulat mari puteri care conduc

practicantul ei de la simpla conştiinŃă la

supraconştiinŃă”.

      28Şi Zamolxe a mai întrebat: „Cum

oare se raportează egiptenii la spirite?”

29

   Şi Pitagora le-a explicat: „Ei se

orientează, în viaŃa proprie şi socială,

după spiritele naturii care uneori sunt

reprezentate şi ca animale. 30Dar desigur

că în animalul respectiv nu se venerează

fiinŃa inferioară biologic în comparaŃie

cu omul, ci ordinea pe care o manifestă

viaŃa acelor fiinŃe. 31De exemplu noi

oamenii avem multe de învăŃat de la

modul de comportare al albinelor.

32

   Chiar se recomandă unei femei măritate

să fie cumpătată ca albina”.

      „33Dar sacrificiile făcute spiritelor

zeilor cum decurg?” a mai întrebat

Zamolxe. 34Pitagora   le-a spus: „Mult

32


CARTEA NEMURIRII

timp preoŃii lor nu au sacrificat fiinŃe   vii

în ritualuri, 35dar de un timp unii preoŃi,

sub influenŃe străine, au adoptat aceste

practici violente. 36Religia egipteană a

fost sănătoasă până când preoŃii lor au

început să practice jertfirea animalelor.

37

   Aceasta a atras mânia spiritelor luminii

şi astfel au început declinul şi suferinŃele

egiptenilor. 38łara lor a fost de curând

cotropită de către perşi, un popor care nu

are obiceiul de a sacrifica animale, aceste

cruzimi fiind interzise de profetul lor

Zaratuştra. 39Eu în Babilon am urmărit

ani de zile, alături de preotul Zarates,

focul sacru zoroastru, care este dătător   de

lumină sufletului”.

      40Au trecut câteva luni de când

Zamolxe lua parte la lecŃiile lui Pitagora

şi nimeni nu s-a mai înscris la cursuri.

41

   Alkibiades plecase, iar Olimpia a

renunŃat şi ea pe parcurs să le urmeze.

42

   Singurul învăŃăcel a rămas Zamolxe.

      43Într-o zi Pitagora a vrut să ştie:

„Spune-mi Te rog Zamolxion despre

scrierea voastră a geŃilor. Aş dori să văd

alfabetul pe care îl folosiŃi”. 44Şi

Zamolxe i-a răspuns: „Avem alfabetul

getic. 45Pot aduce   mâine un pergament cu

literele ce îl compun şi corespondenŃa lor

în alfabetul grecesc”.

      46A doua zi Pitagora a privit cu atenŃie

literele şi a remarcat: „Într-adevăr sunt

asemănări clare, dar este evident că

alfabetul getic este distinct. 47Nu ştim

cine a împrumutat de la cine”.

      48Zamolxe a explicat: „Noi folosim

această scriere de sute de ani. 49Din

păcate sunt foarte puŃini oameni în GeŃia

care o cunosc. 50De obicei preoŃii sunt cei

care o folosesc pentru a păstra mai bine

invocaŃiile către zei. 51ComercianŃii

noştri, sub influenŃa negustorilor greci,

utilizează limba şi scrierea greacă”.

            Pitagora a spus: „Scopul de a

avea o scriere este bun. 53Îmi menŃin

totuşi opinia că scrierea nu va putea

niciodată să înlocuiască trăirea spirituală

din sufletul omului. 54Dar în şcoală

tinerii pot învăŃa să scrie pentru că le

poate folosi în viaŃă. 55ÎnŃeleg importanŃa

pe care scrierea o poate avea în comerŃ şi

în comunicarea dintre oameni. 56Toate

popoarele pe unde am umblat eu au

scrierea lor. 57Voi păstra cu mine

pergamentul cu alfabetul getic”.

     58Zamolxe a rămas atunci singurul

învăŃăcel al lui Pitagora. 59Şi era din ce în

ce mai apropiat sufleteşte de maestrul

Său. 60Filosoful Îl   considera pe Zamolxe

ca o persoană spirituală de excepŃie şi a

înŃeles că ar avea de învăŃat de la preotul

get. 61Maestrul şi el   vroia să se

împărtăşească din cunoştinŃele Lui

Zamolxe.

     62Într-o zi Zamolxe a avut prilejul să-i

vorbească lui Pitagora despre limbajul

păsărilor astfel: 63„La noi omul apropiat

de Dumnezeu invocă spiritele naturii şi

de aceea înŃelege graiul păsărilor. 64Se

pot afla astfel multe informaŃii atât de   la

păsări cât şi de la oameni. 65Aşa sunt

mierla, piŃigoiul, sticletele, măcăleandrul,

vrabia, barza, bufniŃa. 66Modul lor de

comportare şi felul particular de a ciripi

dau un mesaj anume celui care vede sau

ascultă pasărea respectivă. 67Cântecul

păsării are o semnificaŃie care trebuie

descifrată în conjunctura în care are loc”.

     68Apoi Pitagora a zis: „O astfel de

ideea am mai auzit-o până acum, dar se

referea la graiul animalelor în general”.

69

   Şi Zamolxe a continuat: „Noi,

învăŃătorule, aşa credem, că toate

vieŃuitoarele, care sunt capabile să aibă

un grai, fie el cât de rudimentar, anunŃă   o

33

52

Şi


CARTEA NEMURIRII

desfăşurare a ceea ce va urma, deci au rol

de predicŃie a evenimentelor”.

      70Pitagora a fost de acord spunând:

„Da, asta este adevărat. 71Universul este

mereu în transformare şi este normal să

existe semne care să indice direcŃii de

evoluŃie. 72Noi grecii   folosim şi profeŃiile

Pitiei, dar aceasta este o activitate

predictivă pur umană. 73În schimb, atunci

când este vorba de animale şi de păsări,

mesajele pe care le trimit zeii sunt cu

totul diferite. 74Ele trebuie descifrate pe

când în cazul Pitiei ele au forma clară şi

explicită a limbajului omenesc”.

      75Şi Zamolxe a mai întrebat: „Cum

credeŃi că procedează Pitia? 76Cum îşi

obŃine ea mesajele care vin de la zei, în

timpul consultării lor, pentru persoana

care doreşte să-şi afle viitorul?”

      77Pitagora a explicat: „Este un subiect

care mi-a luat mult timp de studiu. 78M-

am tot gândit la modalitatea în sine şi am

ajuns la concluzia că viitorul omului se

află mai degrabă din mintea persoanei

care o întreabă pe Pitia despre viitor,

decât de a-l obŃine cumva de undeva din

afara minŃii proprii. 79Pare paradoxal că

cineva merge la Pitia să-şi afle soarta

care se găseşte deja în mintea sa. 80Pitia

nu face decât să ia informaŃii chiar din

mintea persoanei care întreabă, minte

care are deja formaŃi sâmburii acelei

realităŃi, 81căci oamenii devin ceea ce

cred ei în mintea lor că pot ajunge. 82Dar

Pitia poate da greş uneori pentru că ea nu

are tot timpul supraluciditatea mentală

dată de gazele care ies din peştera unde

prezice. 83Mintea   ei se află într-o stare de

recepŃie care fireşte că poate fluctua.

84

   Prezicătoareafoloseştegazele

intoxicante pentru a-şi stimula creierul,

dar aceasta o stoarce de vlagă. 85Drogul

acelor gaze are efecte mentale

distrugătoare, iar femeia respectivă, care

este Pitia pentru un timp relativ, devine

apoi un om ruinat”.

     86Şi Zamolxe a observat: „În schimb

cazul aflării viitorului de la vieŃuitoare

este diferit. 87InformaŃia vine din exterior

şi depinde doar de capacitatea omului de

a interpreta semnele ce se arată”.

     88Pitagora a fost de acord. 89Apoi L-a

întrebat pe Zamolxe, zicând: „Mă întreb

cum faceŃi voi geŃii ca să descifraŃi cele

transmise de către vieŃuitoare?”

     90Şi Zamolxe a răspuns: „În primul

rând trebuie înŃeles decorul în care se

întâmplăacŃiunileşicunoscut

comportamentul normal al acelei

vieŃuitoare. 91Mesajul este un răspuns

legat de cadrul respectiv, dar poate fi şi

soluŃia unui gând pe care omul îl are

tocmai atunci în minte. 92De exemplu,

dacă cineva se gândeşte la o persoană

iubită şi observă semnele care vin din

exterior, i se pot revela sentimentele

acelei persoane sau chiar ceea ce face

persoana în cauză în acel moment.

93

   Acestea se numesc premoniŃii şi se pot

aplica atât la persoane cât şi la grupuri   de

oameni sau chiar la naŃiuni întregi”.

     94Auzind aceste vorbe Pitagora a

remarcat: „Îmi aminteşti de profeŃii

poporului iudeu. I-am cunoscut bine în

Babilon. 95Ei aveau   cunoştinŃe avansate

în domeniul prevestirii viitorului unei

naŃiuni. 96Numai aşa   a putut să

supravieŃuiască poporul lor. 97Dar aş dori

să continuăm subiectul nostru. 98Ce s-ar

mai putea spune despre limbajul

vieŃuitoarelor?” 99Zamolxe a răspuns:

„Unii oameni înŃeleg şi limbajul lupilor”.

     100Pitagora tare s-a mirat şi a zis:

„Limbajul lupilor? În ce fel îl pot pricepe

oamenii?” 101Şi Zamolxe   a spus: „Află

34


CARTEA NEMURIRII

învăŃătorule că noi geŃii ne numim în

limba noastră rumâni, oameni de la râuri,

dar şi daci, ceea ce înseamnă fiii lupilor.

102

      Desigur că este vorba   de spiritul

lupului nicidecum de o filiaŃie a naşterii.

      103Şi Pitagora a dorit să afle mai mult

zicând: „Mă interesează foarte mult ce

înŃelegeŃi voi geŃii prin spiritul lupului?

104

      Noi grecii legăm spiritul   lupului de

Apollon Lykeios, mai cu seamă raportat

la solaritate. 105Dar Apollon Zeul Lupilor

trebuie să fi existat ca spiritualitate

originară”.

      106Zamolxe i-a răspuns: „La noi lupul

este un animal atât solar cât şi lunar.

107

      Este solar deoarece felul   manifestării

lui este legat de albul zăpezii. 108Şi este

lunar pentru că lupul urlă la lună, aceasta

însemnând că este influenŃat de energia

lunară. 109Lupul,   aşa cum este reprezentat

antropomorfic de Apollon Lykeios, Zeul

Lupilor, integrează în armonie cele două

energii. 110Nu este   surprinzător faptul că

Apollon ca zeu este model al curajului,

virtuŃilor şi vieŃii armonioase”.

      111Şi Pitagora a afirmat: „Da. Acum

îmi este clară evoluŃia spiritului lupului,

de la voi tracii, la noi grecii. 112Eu leg

acest spirit şi de viaŃa sihăstrită. 113Noi

grecii am învăŃat ascetismul de la traci,

căci ei erau aceia care puteau trăi

singuratici şi dedicaŃi căutării liniştii

interioare şi a adevărurilor ultime. 114Ei

îşi săpau în stânci caverne unde se

izolau. 115În Egipt   trăiesc anahoreŃii

cărora noi grecii le spunem isihaşti”.

116

      Şi Zamolxe a remarcat:   „Noi geŃii

păstrăm încă această tradiŃie a

pustnicilor. PreoŃii noştri au astfel de

obiceiuri”.

      117Într-una din zile Pitagora a vrut să

afle în ce credea neamul geŃilor şi I-a

spus Lui Zamolxe: „Spune-mi ceva

despre zeii şi credinŃele voastre ale

geŃilor”. 118Zamolxe   a zis: „Noi avem doi

zei principali, Dumnezeu şi Domnazâna.

119

   Ei sunt vii undeva în cer şi sunt

creatorii noştri. 120Nu Le ştim numele

adevărate, dar I-am numit Dumnezeu şi

Domnazâna. 121Lui Dumnezeu, sau

Domnezeu, Îi mai spunem şi Moşul,

122

   iar perechii Lui, Domnazâna, îi

spunem Moaşa. 123Tot moaşă noi spunem

femeii care ajută o femeie gravidă să

nască”.

      124Şi Pitagora a spus: „Este foarte

interesant. 125Deci aveŃi un dualism

masculin-feminin aşa cum este firesc să

existe la un popor avansat spiritual.

126

   Dar cum priviŃi voi geŃii natura?”

      127Zamolxe a explicat: „Noi domnul

Meu trăim înfrăŃiŃi cu natura. 128Credem

că Dumnezeu şi Domnazâna au coborât

cumva din cer şi se află cu noi în multe

chipuri. 129Şi precum   este şi în filosofia

pe care am învăŃat-o aici, şi noi credem

că sufletul omului este nemuritor.

130

   Atunci când omul moare, sufletul lui

se duce undeva. 131Cei în viaŃă sunt

capabili să cheme sufletele moşilor noştri

pe care noi îi credem că sunt vii undeva.

132

   Ne amintim mereu de ei, avem un

puternic cult pentru moşii şi strămoşii

noştri pe care îi credem nemuritori. 133Ei

trăiesc nevăzuŃi printre noi până când se

întrupează ca şi noi, cei văzuŃi cu ochiul.

134

   Aceia dintre noi, care pot comunica cu

străbunii, înŃeleg cel mai bine ce

înseamnă nemurirea la geŃi”.

      135Şi Pitagora a mai întrebat: „Cum se

manifestă spiritele pe care le veneraŃi?”

136

   Zamolxe a răspuns: „În multe feluri.

Atât ziua cât şi noaptea”. 137„Noaptea!?

În ce fel?” s-a arătat curios Pitagora. 138Şi

Zamolxe a zis: „Pe meleagurile GeŃiei se

petrec nişte lucruri care nu ştiu dacă

35


CARTEA NEMURIRII

există şi prin alte părŃi în lume. 139Pe

pajişti, sub clar de lună, apar făpturile

văzduhului nopŃii. 140Sunt zânele care

dansează desculŃe şi cântă. 141Ele au

veşminte albe diafane cusute cu fir de

aur, cingători bătute în smaralde şi

diademe împletite în părul lung până la

pământ”.

      142Atunci Pitagora a spus: „Sunt

menadele, însoŃitoarele lui Dionisos.

143

      Şi noi avem această credinŃă   venită de

la neamurile tracilor”.

      144Zamolxe a continuat astfel: „Şi mai

credem că există anumite spirite care fac

soarele şi luna să strălucească, florile   să

răsară, apele să curgă, pomii să crească,

vântul să bată, şi multe alte manifestări

în natură”. 145Şi Pitagora a spus:

„Aceasta este geneza zeităŃilor în care

credem şi noi. 146Din această revelaŃie

primordială sacră popoarele preiau ce le

este folositor modului lor de a trăi. 147Cei

care au mult soare venerează acest astru,

ca de exemplu cei din Egipt. 148Oamenii

mărilor respectă spiritul mării. 149Voi

geŃii acordaŃi importanŃă spiritului

lupului şi celui al muntelui”.

      150Zamolxe a mai precizat: „Lupul

este animalul de al cărui suflet ne

apropiem prin curaj şi dârzenie. 151Sunt

mulŃi oameni care detestă lupul fără a-i

şti meritele. 152Noi cunoaştem multe

poveşti în care lupul este eroul principal.

153

      Există chiar un popor   despre care se

spune că se trage din lupi, căci o lupoaică

a hrănit doi copii abandonaŃi”. 154Şi

Pitagora a spus: „Sunt romanii, latinii

care trăiesc la nord de Magna Grecia, în

peninsula Italia. 155Aş dori ca într-o zi să

merg prin acele locuri”.

      156Pitagora a fost foarte bucuros de

conversaŃiile avute cu Zamolxe, de la

care a învaŃat chiar şi el care de decenii

studiase înŃelepciunea lumii.

      157Dar maestrul mai avea încă multe

de spus şi într-o zi I-a mărturisit Lui

Zamolxe: „ÎnvăŃătura mea este o taină şi

doresc să o dau numai celor care au

credinŃă şi după o bună chibzuinŃă.

158

   Prin purificarea sufletului său omul se

apropie de Dumnezeu, cum Îl numiŃi voi

geŃii pe Zeus. 159Şi aşa omul poate deveni

parte din El care este realitatea ultimă.

160

   Atunci Dumnezeu se poate manifesta

prin acel om şi de aceea spunem că

Dumnezeu se poate întrupa. 161Nivelul de

conştiinŃă al omului în relaŃionarea lui   cu

realitatea ultimă îi stabileşte poziŃia

evolutivă. 162Noi avem semizei şi zei”.

      163Şi Zamolxe a vrut să ştie mai mult

şi a întrebat: „Ce numeşti tu domnul

meu, un semizeu şi un zeu? Cine poate fi

semizeu şi cine poate fi zeu?”

      164Pitagora a răspuns: „Există popoare

care au înŃeles bine ideea că divinul se

poate manifesta în om. 165Persoanele

pătrunse de puterile zeilor au primit

diferite nume, 166noi grecii îi numim

semizei, 167iudeii   le spun oameni-îngeri.

168

   EsenŃa este că aceste persoane percep

logos-ul şi viaŃa le este sacralizată. 169Şi

atunci când un astfel un om se ridică

spiritual foarte sus, printr-o sacralizare   a

vieŃii proprii, acea persoană poate fi

numită chiar zeu, fiind o întrupare a unui

zeu. 170În acest domeniu   popoarele au

multe tradiŃii. 171Unii cred că o zeitate

majoră a creat spiritual un fiu sau o fiică

ce sunt apoi zeificaŃi după ce au trăit

printre oameni. 172Adevărul este că orice

om poate deveni zeu întrupat dacă cei

printre care trăieşte îl consideră ca atare

datorită valorii sale personale. 173Zeul

întrupat stăpâneşte o mai mare sau mai

mică parte a cauzelor manifestărilor

36


CARTEA NEMURIRII

întocmai ca şi Dumnezeu care fireşte că

le stăpâneşte pe toate”.

      174Şi Zamolxe a observat: „Prin

urmare este necesară cunoaşterea Lui

Dumnezeu pentru a se putea ajunge la un

aşa înalt nivel spiritual”. 175Pitagora a

explicat: „Fără dubiu, aceasta este

condiŃia esenŃială. 176Cunoaşterea Lui

Zeus, a Lui Dumnezeu, implică

înŃelegerea ordinii din natură, o

desfăşurare a lucrurilor care poate fi

ciclică şi astfel o putem exprima într-o

esenŃă simplificată prin simboluri şi în

cele din urmă prin numere. 177În ultimă

instanŃă realitatea se reduce la

manifestarea ordinii, maat, cum îi spun

egiptenii, sau logos cum îi spunem noi

grecii. 178Aceasta   se face prin numere

care, ca limbaj al realităŃii, au încărcătură

spirituală. 179Dezordinea, ca revers al

ordinii, poate şi ea fi exprimată prin

numere. 180Ordinea   poate exista în

manifestările din viaŃa omului, în

muzică, în fenomene ale naturii, şi în

multe altele”.

      181Şi Zamolxe a mai întrebat: „Cum

oare numerele pot exprima realitatea,

învăŃătorule?” 182Pitagora a răspuns:

„Numerele nu pot niciodată substitui

realitatea, dar pot reprezenta o realitate

aproximativă. 183Pornind de la numărul

unu putem spune că este un punct,

numărul doi o linie, numărul trei

triunghiul, fiind cea mai simplă figură

geometrică, numărul patru spaŃiul cel

mai simplu, tetraedrul, numărul cinci este

piramida, numărul şase este spaŃiul

multidirecŃional, adică format din cele

patru puncte cardinale plus susul şi josul.

184

      Cu cât numerele sunt   mai mari cu atât

ele pot reprezenta o realitate mai

complexă, chiar şi una abstractizată. Se

pot face astfel multe legături. 185Dar

desigur că există o dinamică a acestor

corelaŃii, a cărei înŃelegere conduce la

descoperirea ordinii, a logos-ului. 186Mai

mult chiar, numerele pot intra în

combinaŃii sau în formule, acestea din

urmă fiind exprimări ale dinamicii

numerelor şi prin urmare legi de mişcare.

187

   ReŃine ideea că numărul două sute

şaisprezece este deosebit în ceea ce

priveşte lumea în general şi ciclicitatea

evenimentelor în special. 188Acest număr

înseamnă unu ori unu ori unu ori doi ori

doi ori doi ori trei ori trei ori trei, o

combinaŃie, de trei ori câte trei, a

punctului, liniei şi triunghiului, deci a

primelor trei elemente esenŃiale realităŃii.

189

   Mai târziu vei avea ocazia să afli mai

multe despre acest subiect”.

            CAPITOLUL 5

       Medicina sacerdotală   şi sufletul.

Astrologia şi soarta oamenilor. Despre

 nume şi puterea cuvântului. Heraclit

din Efes şi puterea focului. Marele   Lup

                 Alb.

             Pitagora L-a introdus pe

Zamolxe şi în tainele medicinei

sacerdotale, medicina psihosomatică,

spunându-I iniŃial: „Află că preoŃii pot   fi

cei mai buni medici, căci vindecarea

bolilor oamenilor porneşte de la suflet.

2

  Deşi pot exista succese în vindecarea

bolilor minŃii sau a celor trupeşti, totuşi

sursa producerii lor trebuie căutată în

lipsa de armonie din sufletul omului”.

     3Dar Zamolxe s-a arătat nedumerit:

„Mă întreb cum o rană fizică poate avea

drept cauză un dezechilibru al sufletului?

4

  Dacă de pildă cineva se loveşte la

picior, cum poate sufletul omului să fie

vinovat de acel accident?”

37

1

Treptat


CARTEA NEMURIRII

5

Şi Pitagora a explicat: „Aparent s-ar

crede că un accident este o întâmplare

independentă de sufletul omului, dar nu

este chiar aşa. 6Pune-Ńi întrebarea: Oare

dacă sufletul celui accidentat era în

starea de trezire, ar mai fi luat omul

decizia să înfăptuiască acŃiunea care l-a

condus la acel accident?” 7Zamolxe a

admis: „Probabil că accidentul ar fi fost

evitat”. 8Şi Pitagora   a fost de acord: „Aşa

este. Un suflet treaz conduce la decizii

înŃelepte”.

     9Zamolxe a precizat: „Totuşi sufletul

nu poate vindeca o rană deja existentă,

dar este limpede că, dacă posedă un grad

înalt de conştientizare, poate preveni

multe rele să se producă”.

     10Pitagora a mai spus: „Sufletul poate

chiar contribui la vindecarea unei răni

existente prin acŃiunea lui directă asupra

mentalului care cheamă la intervenŃie

mecanismele de apărare şi vindecare ale

corpului. 11Dar uneori   metoda aceasta nu

este de ajuns. 12Egiptenii folosesc o

ştiinŃă a medicinei bazată şi pe

intervenŃia exterioară. 13Doctorii lor

întreprind ceva care să vindece din

exterior rana interioară. 14Ei pot

recomanda medicamente, de cele mai

multe ori sub formă de ceaiuri, sau pot

aplica anumite metode ca să oprească

hemoragiile sau inflamarea unui loc rănit

de pe corp. 15Sunt multe plante care au

felurite roluri în medicină. Uneori aceşti

doctori aplică sucul unor plante pe răni

intervenind astfel direct în ajutorul

trupului”.

     16Şi Zamolxe a spus: „Şi noi geŃii

cunoaştem astfel de metode”. 17Atunci

Pitagora a povestit din experienŃa lui

proprie astfel: „Eu am deprins câteva

tehnici medicale, mai ales în Egipt.

18

   Medicii greci, din păcate, nu au ajuns la

rafinament în materie de medicină. 19Eu

aş vrea să le fac cunoscute aceste

metode, celor care practică medicina

printre greci, dar ei nu prea sunt

interesaŃi. 20Sunt chiar surprins de lipsa

lor de receptivitate. 21Sper ca treptat

medicina să ia o mai mare amploare în

cultura greacă a acestor vremuri”.

      22În zile următoare Zamolxe a învăŃat

de la Pitagora să distingă plantele locale

şi să ştie vremea potrivită recoltării lor

pentru a fi folosite în medicină.

23

   Pitagora I-a mai explicat Lui Zamolxe:

„Vei învăŃa mai multe pe măsură ce se

vor ivi cazuri de intervenŃii medicale.

24

   Din păcate ducem lipsă de pacienŃi

umani deoarece medicii greci ai insulei

Samos au răspândit zvonuri. 25Ei spun că

eu aş practica o medicină periculoasă,

învăŃată de la popoarele barbare, de pe

unde am umblat în lume. 26Dar dacă

grecii nu vor să înveŃe aceste cunoştinŃe

înalte de medicină, eu sunt convins că Tu

Zamolxe le vei deprinde”.

      27Şi treptat maestrul I-a spus Lui

Zamolxetoatetainelemedicale

                    28

cunoscute de el. În câteva luni Zamolxe

era capabil să folosească plantele ca

medicamente şi anestezice. 29Şi când mai

venea câte un bolnav la ei, Zamolxe îl

vindeca şi aşa Îşi însuşea mai bine

meşteşugul medicinei. 30Şi-Şi spunea

Zamolxe: „La întoarcere Mea în Dacia,

voi avea prilejul să vindec oamenii din

neamul Meu. Ei nu se vor opune noului

aşa cum fac aici aşa-zişii „doctori” greci

ai zilei”.

      31Un alt subiect de care se interesa

Zamolxe era cel legat de astre. 32Pitagora

L-a instruit cu cunoştinŃele dobândite de

el atât în Egipt cât şi în Babilon. 33Şi

uneori lecŃiile aveau loc noaptea, atunci

când întunericul era deplin.

38


CARTEA NEMURIRII

           într-una din acele nopŃi Pitagora

I-a arătat Lui Zamolxe bolta înstelată

spunând: „Iată cerul şi astrele lui.

35

   Stelele menŃin focul universului, din ele

iau fiinŃă multe alte astre şi planete noi”.

      36Zamolxe l-a întrebat: „Este oare

adevărat învăŃătorule că soarta oamenilor

este scrisă în planete, stele şi

constelaŃii?” 37Pitagora a răspuns: „În

Caldeea, adică Babilonia, unde eu am

stat timp de cinci ani cu preotul Zarates,

se credea în astfel de idei cuprinse în

astrologie. 38Dar eu le consider

speculaŃii. 39Cum poate oare soarta unui

om să atârne strict de evenimente

cosmice? 40Sunt de   acord că putem spune

că unele schimbări energetice petrecute

în cosmos pot influenŃa într-o oarecare

măsură viaŃa de pe pământ. 41Dar de aici

până la a face calcule când se

îmbolnăveşte cineva sau când îi va veni

ceasul morŃii este o cale lungă. 42Eu cred

că depinde de puterea energiei cosmice

dacă ea va influenŃa cumva soarta unei

persoane, soartă care oricum nu este

bătută în cuie, ci este adaptată condiŃiilor

în care trăieşte acel om. 43De pildă fiinŃa

care are o impregnare energetică cosmică

favorabilă poate pierde şansa de a o

folosi plenar în cazul în care nu este

ajutată de mediul în care îşi petrece

viaŃa”.

      44Şi Zamolxe a mai spus: „Am înŃeles

acumelementeledespeculaŃie

interpretativă derulate în astrologie.

45

   Cred că opinia domniei tale este cea

mai logică. 46Mă întreb acum în ce

măsură numele unei persoane are puterea

de a-i determina destinul? 47Oare numele

atribuite locurilor, popoarelor, Ńărilor,   pot

ele influenŃa viaŃa oamenilor şi viitorul   în

general?”

34

Şi

                a răspuns: „Te referi la

onomanŃie. Este adevărat că noi grecii

ne-am preocupat de astfel de cunoştinŃe.

50

   Află că pe lângă exagerări şi speculaŃii

există totuşi o ştiinŃă care tratează

obiectiv această temă. 51Cuvintele au

putere în măsura în care ele determină

anumite reacŃii. 52De exemplu vorbele de

ocară urmăresc să înjosească persoana

căreia-i sunt adresate, 53dar vorbele

frumoase fac bine. 54Numele atribuite

unor persoane, unor locuri, unor popoare

sau unor Ńări semnificau iniŃial o

realitate, o caracteristică, iar cei care   le

cunoşteau astfel reacŃionau în mod

aproape similar. 55De exemplu, în cazul

unor persoane, tindem să tratăm pe fiu ca

şi pe tatăl şi în general pe cei care sunt

urmaşi ai aceleiaşi persoane. 56Ne

formăm tipare în gândire”.

     57Şi Zamolxe a precizat: „Dar un fiu,

deşi i se spune fiul lui cutare, poate fi

foarte deosebit de tatăl său”. 58Pitagora a

clarificat: „Aceasta este adevărat.

Anturajul îl tratează iniŃial pe fiu ca şi   pe

tatăl său. 59Ulterior fiul dobândeşte o

imagine proprie în mintea celor care-l

cunosc atât pe el cât şi pe părintele lui.

60

   Dar timpul, cât oamenii relaŃionează la

fel cu cei doi, are mare importanŃă asupra

fiului, care ca tânăr are caracterul în

formare preluând, fără să vrea din

credinŃa anturajului, caracteristici ale

tatălui. 61Cu alte   cuvinte tânărului i se

jalonează un viitor similar tatălui. 62Se

poate astfel spune că destinul fiului îi

este oarecum determinat; 63dacă tatăl este

comerciant va fi şi fiul, dacă tatăl este

agricultor, fiul îl urmează în profesie,   şi

aşa mai departe. 64Treptat s-au format în

societate nume care predestinează

datorită tradiŃiei şi semnificaŃiei acelor

nume în colectivitatea proprie. 65PărinŃii

49

48

Pitagora

39


CARTEA NEMURIRII

care doresc ca fiii lor să aibe caractere

eroice le dau copiilor lor nume glorioase

din trecutul istoric. 66Exemple sunt eroii

de la Troia. 67Tot la fel se întâmplă cu cei

care le doresc copiilor lor să fie oameni

de cultură, filosofi, etc. 68Se poate spune

fără tăgadă că numele date persoanelor

influenŃează evoluŃia lor în viaŃă”.

     69Zamolxe a Ńinut să spună: „Şi noi

geŃii suntem atenŃi atunci când dăm

nume copiilor noştri”. 70Şi Pitagora a

răspunsfărăsurprindere:„Îmi

              71

închipuiam. Judecata este similară şi

atunci când ne referim la locuri, la

popoare, la Ńări. 72Numele diferite

predispun la caracteristici diferite. 73De

exemplu noi grecii vă numim geŃi, pe

când voi vă spuneŃi daci şi rumâni. 74În

mintea voastră numele vă dă anumite

predispoziŃii, pe când în a noastră altele,

deşi este vorba de acelaşi popor care

locuieşte la nord de fluviul Istros”.

     75Şi Zamolxe a mai vrut să ştie: „Crezi

oare învăŃătorule că schimbarea numelui

reorientează viaŃa oamenilor, a locurilor,

a popoarelor, a Ńărilor?” 76Pitagora a

afirmat convins: „BineînŃeles. 77Este

chiar de dorit ca acele nume care conduc

la rele, la probleme şi dezastre să fie

înlocuite cu altele pozitive. 78Cred că

toate popoarele înŃeleg importanŃa

folosirii cuvintelor ca nume, dar sunt

puŃine neamuri care merg mai departe,

schimbând acele nume nepotrivite în

funcŃie de ceea ce doresc acele popoare

să realizeze în bine”.

     79Dar Zamolxe a vrut să cunoască şi

cauzele schimbărilor, spunând: „Mă

întreb învăŃătorule despre puterea

cuvântului. 80Cum poate ea influenŃa

mintea omului?” 81Pitagora a explicat:

„Literele sau combinaŃiile de litere, în

care intră şi cuvintele, au putere. 82Ea se

înfiripă mai ales prin repetiŃie sistematică

şi astfel se creează realitatea celor

afirmate. 83Ca exemplu   luăm cuvântul

RA care este numele zeului solar la

egipteni. 84RepetiŃia   celor două litere

predispune la asimilarea valorilor care se

află în spatele principiului zeului RA.

85

   Şi aceasta este valabil şi pentru alte

afirmaŃii inteligibile. 86Putem spune de

exemplu „Zeule vino şi străluceşte în

inima mea ca un soare” pe când

vizualizăm aceasta. 87Coborârea minŃii în

inimă este metoda anahoreŃilor din Egipt,

o tehnică repetitivă pe care noi grecii o

numim hesychasmos, isihasm”.

     88Într-una din zile Pitagora I-a spus

Lui Zamolxe: „Pe coasta Ioniei

continentale, foarte aproape de insula

Samos, se află marele oraş Efes. 89Acolo

trăieşte un tânăr filosof pe nume Heraclit.

90

   Vom merge şi noi să-l cunoaştem şi cu

această ocazie să vizităm templul zeiŃei

Artemis. 91Curând,   în acea zonă sacră,

unde va avea loc o mare sărbătoare”.

     92Şi aşa Pitagora şi Zamolxe s-au

pregătit de plecare. 93S-au îmbarcat pe un

mic bac şi curând au ajuns la Efes unde

au mers să se găzduiască la o cunoştinŃă

de-a lui Pitagora. 94După-amiază s-au dus

să-l întâlnească pe Heraclit căruia, deşi

avea doar douăzeci şi cinci de ani, i se

dusese vestea de filosof, departe în lumea

greacă.

     95Aflând că au ajuns la el doi oameni

din insula Samos, tânărul Heraclit s-a

înclinat respectuos în faŃa lor. 96Şi s-a

oferit să-i însoŃească în timpul vizitării

măreŃului templu al zeiŃei Artemis,

spunând: „AŃi venit într-un moment

favorabil. 97Mâine este mare sărbătoare

la templul zeiŃei Artemis. 98DimineaŃa, la

revărsatul zorilor, mă prezint să vă iau.

40


CARTEA NEMURIRII

Mergem împreună să asistăm la

spectacol”.

      99A doua zi Heraclit a sosit punctual

la întâlnire însoŃit de Sibila, soŃia lui.

100

      Onorând momentul zilei   tânărul era

îmbrăcat în haine deosebite. 101Şi

Heraclit i-a îndemnat pe oaspeŃi: „Să

plecăm degrabă ca să nu pierdem nimic

de văzut în această zi măreaŃă. 102Vor fi

dansuri rituale ale preoteselor de la

templu”.

      103Când Pitagora, Zamolxe, Heraclit şi

Sibila au sosit la magnificul templu al

zeiŃei Artemis, acolo era strânsă o mare

mulŃime de oameni. 104FormaŃiunile de

muzicanŃi erau gata pregătite să

acompanieze dansul sacru, care era

aşteptat să înceapă din clipă în clipă.

105

      Şi deodată lumea a izbucnit   în ovaŃii.

„Vin, vin” le-a spus cu entuziasm

Heraclit. 106Şi atunci   au început să cânte

instrumentiştii muzicali.

      107Pitagora şi Zamolxe au admirat

grupul preoteselor care, îmbrăcate în piei

de urs, se apropiau în paşi de dans sacru

către centrul scenei improvizate. 108Şi

Zamolxe le-a spus celor care-L însoŃeau:

„Iată un obicei vechi pe care-l avem şi

noi geŃii. Doar că pe meleagurile noastre

acest dans ritual este practicat doar de

bărbaŃi”.

      109Preotesele au defilat ceremonios

prin faŃa spectatorilor. 110La vederea lor

publicul îşi manifesta bucuria. 111Se

aplauda cu frenezie ştiind că dansatoarele

zeiŃei Artemis erau vestitoare ale

bucuriei vieŃii şi iubirii. 112Heraclit le-a

spus despre Efes şi zei astfel: „Se spune,

domnii mei, că templul zeiŃei Artemis

din Efes este una dintre cele şapte minuni

ale lumii. 113Din legende ştim că Artemis

este fiica Lui Zeus şi sora geamănă a Lui

Apollon”.

114

Şi Pitagora a adăugat: „În perechea

Apollon-Artemis avem un exemplu al

parteneriatului masculin-feminin, deşi

sunt gemeni, frate şi soră. 115Ei reprezintă

dualismul soare-lună, aceste astre

complementare care reflectă în exterior

un aspect uman interior”.

      116Zamolxe a mai adăugat: „Pentru noi

geŃii, funcŃia de complementaritate

masculină-feminină este dată de

perechea Dumnezeu-Domnazâna. 117Şi

atunci când Domnazâna se face prezentă

în femei, Ea se numeşte Zâna Zânelor şi

femeia respectivă are ceva din spiritul

Zânei Zânelor”.

      118Şi spre delectarea mulŃimii,

spectacolul a continuat timp de câteva

ore. 119Apoi oaspeŃii   au mers acasă la

Heraclit. 120Acolo   Pitagora i-a îndemnat

la discuŃii. 121Vroia să cunoască

conceptele filosofice ale tânărului

amfitrion.

       122„Să ne vorbeşti   despre filosofia ta”

l-a rugat Pitagora pe Heraclit. 123Şi

Heraclit i-a spus cu modestie:

„ÎnvăŃătorule Pitagora, eu sunt prea tânăr

ca să pot instrui pe cineva. 124Mi-am

format opinii proprii, dar ele vor trebui

să fie aprofundate”.

      125Dar Pitagora a insistat: „Chiar şi

aşa noi am dori să cunoaştem elementele

pe care este construit adevărul în care

crezi”. 126Atunci   Heraclit şi-a expus cu

simplitate convingerile zicând: „Eu cred

că există o ordine a lumii, iar schimbările

din univers sunt supuse acestei ordini

numită logos. 127Noi oamenii putem să

înŃelegem această ordine şi să o

exprimăm prin vorbire, fiecare după

putinŃa sa. 128Şi mai cred că logos-ul este

susŃinut de existenŃa perechilor contrarii.

129

   De exemplu, viaŃa există tocmai pentru

41


CARTEA NEMURIRII

că are ca suport moartea şi formularea

reciprocă este adevărată. 130Şi iar cred că

focul este agentul care produce în esenŃă,

prin formele pe care le poate lua, toate

schimbările sau transformările care au

loc în lume. 131Focul este mijlocul cel

mai rapid de transmutare profund

calitativă a omului, căci sufletul omului

este făcut din focul cel mai subtil, focul

viu”.

      132Spusele tânărului Heraclit l-au

impresionat pe Pitagora care l-a mai

întrebat: „Cum crezi că se explică

schimbările în lume?” 133Şi Heraclit a

răspuns: „Datorită focului care este

agentul transformării comun tuturor. 134O

înŃelegere a modului în care focul

lucrează, prin formele sale de

manifestare, permite oricărei persoane să

participe la ordonarea lumii. 135Prin

aceasta se conştientizează lumea din

perspectiva logos-ului ducând astfel la

viaŃa armonioasă. 136Şi mai cred că la

fiecare etate există preocupări umane

care pun în rezonanŃă armonică vârsta

acelui om cu vârsta lumii în care el

trăieşte. 137Cel înŃelept   este mereu în

schimbare şi-şi ajustează timpul vieŃii

după logos”.

      138Pitagora a fost impresionat de ceea

ce a auzit şi i-a spus lui Heraclit: „Este

cât se poate de interesantă înŃelepciunea

ta, mai ales că vine de la un om aşa de

tânăr. 139Mă întreb   cum de ai dobândit-o

Heraclit?” 140Şi Heraclit a zis: „Este

povestea vieŃii mele. 141De mic copil am

tot umblat prin lume, dar desigur că mult

mai puŃin decât domnia ta Pitagora.

142

      Am rude într-o colonie   de-a noastră

numită, Istros, de la marea Euxin, portul

Euxin cum spunem noi. 143Tot prin acele

părŃi de lume se află un fluviu mare pe

care noi grecii l-am numit tot Istros.

     Cu mai bine de o sută de ani în urmă

colonia a fost întemeiată de ionienii din

Milet. 145ComerŃul   este înfloritor acolo,

rudele mele prosperă, au din abundenŃă

grâne şi lemn de construcŃie pentru flotă.

146

   În copilarie am locuit la un frate de-al

tatălui meu şi i-am cunoscut bine pe geŃi,

locuitorii băştinaşi ai acelui Ńinut. 147Ei se

închinau unui anume zeu pe care-L

numeau Dumnezeu”.

       148„Da. Aici de faŃă   se găseşte

Zamolxion, bărbat din acel neam şi preot

al zeului Dumnezeu”, a zis Pitagora.

149

   Heraclit L-a privit pe Zamolxe cu

încredere şi respect şi a spus: „Ooo,

închinăciune, Domnul meu”.

      150Pitagora dorea să ştie motivul

pentru care Heraclit acorda o onoare atât

de înaltă geŃilor. 151L-a rugat pe Heraclit:

„Spune-ne, cum a decurs învăŃătura ta

acolo la marea Euxin?”

      152Şi Heraclit şi-a reluat firul

istorisirii: „Cum ziceam, am cunoscut pe

geŃii de acolo. 153De la ei am aflat despre

cultul şi importanŃa focului. 154Eram

copil şi mi-a rămas adânc întipărită în

minte împresia acelor trăiri. 155Treptat cu

vârsta am căutat şi alte izvoare spirituale

şi religioase care să ateste valoarea

focului. 156Şi după   cum ştiŃi acest obicei

de venerare a focului este larg răspândit

în toată lumea. 157Am înŃeles astfel că

oamenii au ajuns independent la

venerarea focului. 158Concluzia trasă de

mine a fost că tot ce există are focul ca

bază de schimbare”.

      159Pitagora a apreciat expunerea lui

Heraclit şi a zis: „Este foarte corect ce

spui. 160Cum au   decurs mai apoi

practicile tale?” 161Şi Heraclit a răspuns:

„Am adoptat metoda simplă a geŃilor, cea

de a sta în preajma focului sacru fără a

face nimic altceva decât a urmări

42

144


CARTEA NEMURIRII

flăcările şi a lăsa gândurile să curgă

nestingherite. 162Ulterior am constatat

valoarea acestei metode, căci practica ei

m-a inspirat să fac lucruri bune în viaŃă”.

      163Atunci Pitagora a zis şi el: „Şi eu

am adoptat practica focului sacru la mine

acasă în insula Samos. 164Sunt întru totul

de acord că acest mod de legătură cu

divinul favorizează cunoaşterea logos-

ului. 165Omul care   a pătruns aceste taine

dobândeşte ordine în gândire şi prin

aceasta îşi conduce viaŃa cu înŃelepciune.

166

      Cine posedă înŃelepciune   are virtute şi

de aici se ajunge la fericire, trăirea în   foc

sacru spiritual”.

      167Şi Zamolxe le-a zis: „Printre noi

geŃii se spune că pruncul al cărui suflet   a

fost chemat la focul sacru este un copil   al

focului. 168Noi avem   multe alte metode

de a pune în practică valoarea focului

sacru”.

      169Heraclit a mărturisit: „Domnii mei,

cunosc şi eu astfel de metode. 170SoŃia

mea Sibila este din neamul tracilor,

părinŃii ei s-au helenizat şi au locuit în

colonia noastră Istros de la marea Euxin.

171

      Ei au practicat obiceiul   străbunilor lor

atunci când au dorit un copil, pe Sibila,

care este un copil al focului”.

      172OaspeŃii au rămas impresionaŃi de

cele spuse. 173Zamolxe a vorbit cu Sibila

în limba dacă constatând că ea ştia bine

limba strămoşilor ei. 174Şi toŃi au fost

mulŃumiŃi de concluziile la care

ajunseseră.

      175Către seară Heraclit a pregătit şi a

aprins un mare foc sacru în onoarea

oaspeŃilor săi. 176În dimineaŃa următoare

Pitagora şi Zamolxe s-au pregătit să

părăsească oraşul Efes. 177Heraclit şi-a

condus oaspeŃii la port unde şi-a luat

rămas bun de la ei.

            timpul călătoriei cu bacul,

Pitagora a evaluat experienŃa lor la Efes.

179

   Şi I-a spus Lui Zamolxe: „Filosoful

Heraclit are perfectă dreptate. 180În

esenŃă realitatea este un rezultat al

focului, elementul de bază care poate

transforma orice. 181Şi mai cred că o

structurare a acestor idei prin numere

poate duce la cunoaşterea multor taine.

182

   Rămâne ca pe viitor să mai discutăm

acestea”.

      183Şi cei doi au ajuns curând în insula

Samos.

      184Trecuseră aproape doi ani de când

Zamolxe învaŃa cu înŃeleptul Pitagora

care, în paralel cu învăŃăturile date Lui,

era mereu curios să ştie şi alte lucruri

despre neamul geŃilor. 185Zamolxe i-a

vorbit despre zeii/ zânii, zeiŃele/ zânele   şi

despre tradiŃia sacră a geŃilor, despre

preoŃi, preotese şi preotese vestale”.

      186Şi într-o zi Pitagora I-a făcut Lui

Zamolxe o surpriză: „Am adus astăzi cu

mine un om de pe meleagurile Tale, ale

zeului Apollon Lykeios, din Ńinuturile

lupilor. 187Eram în   urbe când am observat

pe acest tânăr. 188După îmbrăcăminte mi-

am dat seama că este trac, i se zice

Likios. 189I-am vorbit   despre Tine şi el a

dorit să Te cunoască”.

      190Şi zicând aceasta Pitagora a ieşit

din cameră şi i-a lăsat pe cei doi oameni

singuri. 191Zamolxe   s-a apropiat de tânăr

ca să-l vadă mai bine. 192Şi l-a întrebat în

limba getă: „Cum te cheamă? De unde

eşti?”

      193Când a auzit vorba Lui Zamolxe

băiatul a căzut în genunchi. 194Trăia o

manifestare divină. 195Şi a spus cu

lacrimi şiroindu-i pe obraji: „Dumnezeu,

Dumnezeu s-a îndurat de mine!”

43

178

Pe


CARTEA NEMURIRII

                   a înŃeles pe dată ce se

             197

întâmpla.L-a lăsat pe tânăr să se

liniştească, apoi l-a ridicat în picioare

spunându-i: „Eu sunt Zamolxe, un om

din neamul tău. 198Vin de mai sus de

fluviul cel mare, Istru”.

      199Şi băiatul I-a spus: „Domnul meu,

mă cheamă Licu. 200Am şaptesprezece

ani, vin din Tracia şi sunt din clanul

Cogaion. 201Grecii   îmi spun Likios.

202

      Am pornit de acasă pentru   că am avut

un vis despre un om. 203El vorbea limba

noastră şi era cu totul învăluit în lumină.

204

      I-am Ńinut minte vocea”.

      205Zamolxe ştia că Licu se referea la

        206

El. Şi i-a zis tânărului: „Aşa deci. Te

înŃeleg. Nu-Mi vorbi mai departe despre

asta”. 207Şi Licu   L-a rugat: „Vreau să

rămân cu Tine şi să Te slujesc de

bunăvoie, domnul meu”.

      208Şi Zamolxe a mai aflat de la Licu că

făcea parte dintr-o familie înstărită din

Tracia. 209Tânărul   avea o educaŃie bună,

scria şi vorbea greceşte foarte bine.

      210Apoi Zamolxe a aranjat cu Nestor

ca tânărul să stea cu ei ca slujitor al Lui

Zamolxe. 211Licu era   ascultător, harnic şi

întreprinzător şi din când în când stătea

la picioarele Lui Zamolxe să înveŃe

înŃelepciuneaînlimbageŃilor.

212

      Zamolxe avea astfel prilejul   să-şi

formuleze cunoştinŃele, dobândite de la

Pitagora, în limba neamului Său. 213În

dorinŃa de a şti cât mai multe despre Licu

şi oamenii de pe meleagurile lui,

Zamolxe îl îndemna să-şi aducă aminte

de viaŃa de acasă.

      214Aşa tânărul I-a povestit: „Noi,

domnul meu, avem în sat o Zână. O

numim Domnazâna. 215Ne strângem la

altarul Ei, aprindem focul sacru,

împletim cununi şi cântăm din toată

196

Zamolxe

inima pentru a ne chema iubitele

hărăzite: 216Domnazână, Domnazână,   łi-

mpletesc acum cunună, bucuria să îmi

crească, fetele să mă iubească, că eşti

Zâna Zânelor, dragostea voinicilor.

217

   Cine-n viaŃă îşi vrea bine, Te cheamă

mereu pe Tine. 218Ne dă holde holdelor şi

puterea zânelor. 219Adă-mi mie noroc,

zău, cum L-ai dat Lui Dumnezău.

220

   Domnazână, Domnazână, łi-mpletesc

acum cunună, pe cap o aşez la cea, ce-o

să fie zâna mea, că eu vreau să mă însor,

doar cu Zâna Zânelor”.

      221Şi Licu a povestit mai departe:

„Apoi fiecare băiat care-şi căuta iubita,

aşeza cununa pe capul fetei cu care dorea

să se căsătorească. 222Fiecare era

încredinŃat că aleasa lui era Zâna Zânelor

pentru el, că în acea fată se afla spiritul

de iubire al Zânei Domnazâna”.

      223Atunci Zamolxe i-a spus: „Şi la noi

geŃii se face ceva asemănător. 224Doar că

pentru căsătorii şi bucuria vieŃii noi o

avem pe zâna Ila. 225O chemăm să ne

ajute să iubim, să ne căsătorim şi să

muncim bucuroşi, întocmai cum faceŃi

voi cu Domnazâna perechea Lui

Dumnezeu”.

      226Venirea lui Licu la Zamolxe a

schimbat multe lucruri. 227Arianului i se

făcuse dor de neamul său şi iată că

Dumnezeu i-a trimis pe cineva ca să-L

ajute să-Şi poată împlini cu bine

misiunea”.

      228Adesea Licu îl delecta pe Zamolxe

cu cântece la cobză. 229Pitagora a aflat şi

el despre talentul muzical al tânărului şi   a

vrut să-l asculte. 230După o performanŃă a

tracului dată la şcoală, Pitagora fost

încântat şi i-a zis: „Noi grecii numim

acest instrument muzical lira tracă.

231

   Mi-a plăcut cum ai cântat şi te voi mai

chema pe aici”.

44


CARTEA NEMURIRII

            în timp Zamolxe a aflat şi mai

multe lucruri de la Licu care I-a

mărturisit că înŃelegea limbajul lupilor.

233

      Într-una din zile Zamolxe   i-a spus:

„De acum te voi numi Lup Alb. 234Şi vei

fi protectorul Meu şi al neamului

arienilor”.

      235Şi a fost o întâmplare. Într-o zi, pe

când se aflau într-o parte mai izolată a

insulei, doi răufăcători vroiau să-L

jefuiască pe Zamolxe. 236Şi-au scos

săbiile şi ameninŃau că-L omoară dacă nu

le dă punga cu bani şi aur. 237Şi deodată

s-a auzit un urlet sfâşietor de lup. 238Cei

doi hoŃi au privit cu consternare la Licu

şi nu înŃelegeau cum un om poate fi aşa

ameninŃător. 239Le-a intrat frica în oase,

le-au căzut săbiile din mâini şi au rupt-o

la fugă”.

      240Zamolxe ştia că tânărul Îi era

protectorul cu misiune divină. 241Şi i-a

spus: „Eşti Marele Lup Alb. Chemarea ta

va face eroi nemuritori din neamul

arienilor”.

      242Şi Zamolxe s-a gândit la viaŃa Sa şi-

Şi spunea. „Faptul că Pitagora a adus aici

un om din neamul Meu, ca să Mă

protejeze, trebuie să facă parte dintr-un

plan al înŃeleptului. 243Fără doar şi poate

că a primit inspiraŃie de la zei”.

      244Într-o seară Zamolxe l-a vizitat pe

Pitagora. 245Vroia   să-l consulte şi să-Şi

clarifice unele nedumeriri. 246Pitagora L-

a întâmpinat pe get de când a intrat pe

uşă zicându-I: „Bine ai venit. Te

aşteptam. 247A sosit   timpul să mergi să

cunoşti lumea sacerdoŃilor, în Babilon, în

Ierusalim şi în Teba Egiptului. 248Sunt

locurile cele mai bune pentru

spiritualitate. 249Tot aşa am făcut şi eu în

timpul călătoriei mele de douăzeci de

ani. 250Am plecat de   acasă pentru ca să

232

Şi

înŃeleg mai bine lumea zeilor. 251Şi Tu ai

părăsit temporar Ńara Ta pentru acelaşi

scop. 252Şederea   cu mine în Samos łi-a

fost doar primul pas pe calea zeilor”.

253

   Şi Zamolxe s-a înclinat cu respect în

faŃa lui Pitagora şi a zis: „Aşa voi face

didascalos”.

      254Când a revenit acasă Zamolxe i-a

împărtăşit lui Nestor planul Său de a

pleca spre Babilon. 255Şi l-a rugat ca

atunci când va merge în Dacia, să dea de

ştire familiei Sale că a pornit mai departe

în lume în căutarea învăŃăturilor zeilor

lumii”. 256Nestor   L-a încredinŃat: „Aşa

voi face prietene. 257Casa mea ÎŃi este

mereu deschisă. Mergi cu bine şi dă-mi

de ştire pe unde te mai afli”.

      258În următoarele zile Zamolxe şi

Marele Lup Alb s-au pregătit de plecare.

      259Când a sosit ziua plecării era timpul

despărŃirii de maestru. 260Şi înŃeleptul

Pitagora I-a spus Lui Zamolxe: „Iată o

epistolă de recomandare către preotul

Zarates, slujitor al Lui Zaratuştra în

Babilon şi preot al lui Ahura Mazdah.

261

   Zarates este un om bun şi bine văzut

printre conducătorii perşilor. 262El este

marele sfătuitor al tânărului Darius, din

dinastia achemenidă, rege privit ca

întruchipare a ordinii şi dreptăŃii, asha,

cum spun perşii. 263Zarates Te va ajuta,

găzdui, proteja şi învăŃa multe despre

religia zoroastră. 264Cât despre cele

deprinse aici cu mine, în insula Samos,

ele sunt doar o mijire a înŃelepciunii.

265

   Le-am învăŃat şi eu de la înŃelepŃii

lumii şi łi le-am transmis din toată

inima”.

      266Zamolxe s-a înclinat adânc în faŃa

lui Pitagora spunându-i: „ÎnvăŃătorule,

didascalos, îŃi mulŃumesc. 267Neamul

meu arian te va venera în toate veacurile

ce vor urma”. 268Şi Pitagora I-a zis: „Ai

45


CARTEA NEMURIRII

dobândit puteri spirituale deosebite

Zamolxe. 269Eşti un   daimon, erou păzitor

al celor vii şi dătător de belşug tuturor.

270

      Zeus şi Dumnezeu să fie   cu Tine

Zamolxion, arian şi daimon. Drum bun!”

              CAPITOLUL 6

        Zamolxe pleacă   spre Babilon.

     Zarates din Babilon. Focul sacru

     zoroastrian. Arienii vedici. Regele

Darius Îl întâlneşte pe Zamolxe. Ordine

şi dezordine în lume. Zamolxe ca preot

 zoroastru. Prima schimbare la faŃă a

    Lui Zamolxe. ProfeŃiile lui Zarates.

                 şi Marele Lup Alb s-au

îmbarcat pe un vas, împreună cu un grup

de negustori greci. 2Şi au pornit spre

Orient sosind în Fenicia, de unde şi-au

luat cai şi cele necesare pentru drum. 3Au

mers călare către oraşul Tir ajungând la

rudele lui Pitagora. 4Apoi şi-au continuat

drumul spre Babilon. 5Zamolxe a arătat

trupelor persane scrisoarea lui Pitagora

către Zarates, care era un preot cunoscut

în tot imperiul persan. 6ProtejaŃi de

persani cei doi au ajuns cu bine în

Babilon.

     7Apoi Zamolxe a mers direct la

templul mare al oraşului. 8Preotul

Zarates era acolo. 9De cum l-a văzut

Zamolxe i-a făcut o adâncă plecăciune şi

i-a înmânat scrisoarea de la Pitagora.

     10Înalt, slab, îmbrăcat în alb şi încins

cu un şnur gros, Zarates era mai în vârstă

decât Pitagora cu aproape cinci ani. 11Pe

lângă persană, limba sa maternă, Zarates

vorbea curent caldeeana şi greaca.

     12Şi Zarates l-a măsurat cu privirea pe

Zamolxe, apoi a deschis scrisoarea de la

Pitagora şi a citit: „Mărite Zarates, preot

al Lui Zaratuştra. 13Multe respect de la

1

Zamolxe

Pitagora. 14Trimit domniei tale pe

Zamolxe care mi-a fost învăŃăcel aici în

Samos timp de doi ani. 15El are patruzeci

şi doi de ani şi este din neamul geŃilor,

arienii care locuiesc peste fluviul Istros

la nord de Tracia. 16Zamolxe este preot

al acelui neam. 17Ar dori să înveŃe cu

domnia ta tot aşa cum am făcut-o şi eu.

18

   Vei afla că el ştie multe învăŃături,

chiar şi unele pe care noi nu le-am

cercetat. 19ÎnŃelepciunea de la Ahura

Mazdah este mare şi El a dat-o şi altor

oameni. 20Rog pe domnia ta să-l   primeşti

pe Zamolxe la învăŃătură, el fiind un om

în care asha, dreptatea, ceea ce noi

grecii numim logos, străluceşte ca focul.

21

   Eu voi pleca în curând din Samos.

Zamolxe îŃi va povesti mai multe despre

planurile mele. 22Să continui mărite

Zarates să ai parte de multă lumină de la

Ahura Mazdah. 23Primeşte domnul meu

închinăciune şi respect de la Pitagora

din insula Samos, Ionia”.

      24Zarates era impresionat de alura

bărbatului din faŃa lui şi de recomandarea

scrisă care I s-a făcut. 25Dorea să afle mai

mult despre Pitagora, fostul lui învăŃăcel.

26

   Şi Zarates L-a întrebat pe Zamolxe:

„Ce mai face înŃeleptul din Samos? 27I s-

a dus vestea. 28Pitagora a plecat din

Babilon acum doi ani. 29Şi mărturisesc că

îi duc lipsa, stătuse aici timp de cinci   ani.

30

   Îmi amintesc că intenŃiona să deschidă

o şcoală filosofică”.

      31Zamolxe i-a răspuns: „Domnul meu,

pe când eu eram gata să părăsesc insula

Samos, Pitagora se pregătea să plece la

Croton, o colonie greacă aflată în Magna

Grecia. 32Locuitorii   din Samos nu erau

interesaŃi de învăŃătura lui. Li se părea

deosebită şi complicată. 33De aceea

Pitagora a vrut să o facă cunoscută pe

alte meleaguri locuite de greci. 34Eu l-am

46


CARTEA NEMURIRII

lăsat gata să părăsească insula, urma să

se îmbarce pe un vas al unui negustor pe

nume Nestor, locuitor tot din Samos”.

      35Zarates a mărturisit nostalgic: „Mi-a

fost cel mai bun discipol. 36Inteligent, om

de mare încredere, virtuos, Pitagora şi-a

însuşit de la egipteni, printre care stătuse

timp de zece ani, multe cunoştinŃe

temeinice. 37Cu el aici în Babilon am

cunoscut şi eu înŃelepciunea acelor

oameni. 38Noi perşii   îi respectăm pe cei

care-L caută pe Ahura Mazdah, zeu şi

principiu al luminii. 39Cât despre Tine,

eşti get din neamul arienilor. 40Noi perşii

suntem tot arieni, strălucitori, nobili în

suflet”.

      41Şi Zarates L-a rugat pe Zamolxe:

„Spune-mi despre poporul Tău şi despre

credinŃele voastre?” 42Zamolxe a

răspuns: „Noi geŃii locuim mai sus de

Grecia şi Tracia, peste fluviul cel mare

Istros. 43Suntem   din neamul mare al

tracilor, arieni de când lumea-i lume.

44

   Zeul nostru se numeşte Dumnezeu

care-Şi are pereche pe Domnazâna.

45

   Dumnezeu este cerul, căruia i se

atribuie numărul unu, aşa cum spunea

înŃeleptul Pitagora, iar Domnazâna, este

pământul, numărul doi”.

      46Zarates l-a privit cu mare atenŃie pe

Zamolxe. 47Şi-a spus   în gând: „Omul

acesta este aparte, a pornit în lume în

plină maturitate să caute adevărul”.

      48Şi Zarates le-a spus Lui Zamolxe şi

Marelui Lup Alb: „VeniŃi cu mine şi vă

voi da găzduire”. 49Apoi cei doi au fost

conduşi la clădirile anexe ale templului

zoroastru unde au primit două camere

alăturate. 50Zarates a aranjat ca un

slujitor al templului să aibe grijă de tot   ce

aveau nevoie noii sosiŃi, inclusiv de

mâncare”.

            plecare Zarates I-a spus Lui

Zamolxe: „Deocamdată eşti unul dintre

aspiranŃi şi adoratori ai focului sacru de

la templu. 52Treptat vei învăŃa cum Îl

onorăm noi pe zeul Ahura Mazdah.

53

   Tânărul care a venit cu Tine rămâne

slujitorul Tău. 54De mâine ÎŃi voi trimite

vorbă ce ai de făcut.

      55Zamolxe şi Marele Lup Alb aveau

camerele despărŃite de o uşă. 56 Marele

Lup Alb Îl putea sluji în voie pe Zamolxe

având grijă de locuinŃă, de curăŃenie şi   de

primirea hranei.

      57Şi a doua zi Zarates L-a chemat pe

Zamolxe în incinta templului. 58Prima

însărcinare a fost să pregătească în

fiecare dimineaŃă lemnele pentru focul

sacru şi apoi să asiste la ceremonia

închinată zeului Ahura Mazdah. 59Era

ritualul pe care preoŃii zoroastrieni îl

îndeplinau zilnic.

      60Şi Zarates I-a explicat astfel:

„Lemnele trebuie alese, curăŃate şi

sortate astfel ca să nu existe printre ele

din întâmplare obiecte străine. 61Mai cu

seamă să fii atent să nu aibă vieŃuitoare

precum sunt insectele. 62Noi preoŃii Lui

Zaratuştra respectăm toate fiinŃele create

de Ahura Mazdah şi avem grijă să nu fie

jertfite din neatenŃie în foc. 63Alte

popoare au obiceiurile lor. 64Caldeenii,

de pildă, fac jertfe. 65Ei îl au ca zeu al

focului pe Baal, căruia îi aduc sacrificii

pe care le ard în foc. 66Aceasta este o

mare eroare. 67Cred că Pitagora łi-a

vorbit despre aceste lucruri?”

      68Zamolxe a răspuns: „Într-adevăr noi

am discutat acestea. 69Sunt încredinŃat că

jertfa exterioară nu este bună, ci numai

cea interioară. 70La focul sacru se ard

impurităŃile care atârnă greu pe sufletul

omului, nicidecum fiinŃele de orice fel”.

47

51

La


CARTEA NEMURIRII

     Şi Zarates a spus: „Întocmai. De acuma

ştii ce ai de făcut”.

      72În dimineaŃa următoare Zamolxe a

pregătit lemnele pentru focul sacru pe

care Zarates l-a aprins într-un container

metalic fixat pe un suport solid. 73Patru

preoŃi zoroastrieni vor oficia pentru

mulŃimea de participanŃi. 74Zarates le-a

spus tuturor: „Am aprins lemnele. 75De

acum suntem în prezenŃa lui Ahura

Mazdah prin focul sacru, atash. 76PriviŃi

flăcările şi gândiŃi-vă la tot ceea ce doriŃi

să întreprindeŃi pentru vieŃile voastre”.

      77Şi preoŃii au recitat invocaŃia

Ahunvar şi multe altele necesare. 78Apoi

s-a aşternut liniştea. 79Zamolxe îşi

observa respiraŃia rărită şi mintea-i

intrase într-o stare de beatitudine şi

comuniune cu zeul venerat Ahura

Mazdah, creatorul luminii, armoniei şi al

binelui. 80Ceremonialul   s-a sfârşit cu un

moment de mare profunzime şi toŃi cei

prezenŃi s-au unit în pacea mentală.

      81La sfârşit preotul Zarates a anunŃat:

„Pentru astăzi am terminat. 82PoftiŃi

acum la ospăŃ”.

      83Pentru prima dată în viaŃa Sa

Zamolxe avea ocazia să participe la

veselia ce urmează unui ritual zoroastru.

84

   Printre mesele îndestulate cu bogăŃia de

mâncăruri, cei prezenŃi aveau prilejul să

schimbe opinii, să discute pe teme

spirituale. 85Prin asistarea la focul sacru

al Lui Zaratuştra sufletele lor erau

purificate şi apoi umplute de un duh al

înŃelepciunii.

      86Cei prezenŃi la ospăŃ erau de multe

neamuri. 87Zamolxe   i-a recunoscut pe

caldeeni, greci, fenicieni, egipteni, iudei.

88

   Dar atenŃia I-a fost atrasă de un om

venit din India.

71

            grec a intrat în vorbă cu

Zamolxe, arătând cu mâna dreaptă

mulŃimea din jur şi spunându-I: „Suntem

adunaŃi din toate părŃile imperiului

persan, chiar şi din afară. Priveşte în

jur!” 90Grecul,   văzând îmbrăcămintea

Lui Zamolxe, a crezut că era grec şi L-a

întrebat: „Dar domnia ta de unde eşti de

loc?”

     91Şi Zamolxe a răspuns:. „Vin din

insula Samos, Ionia. 92Un timp am locuit

acolo cu învăŃătorul Meu Pitagora.

93Numele Meu este Zamolxe. 94Sunt

arian de baştină din Ńinuturile geŃilor”.

95

   Şi grecul a mai zis: „Bucuros de

cunoştinŃă, Zamolxe. Eu sunt Lisandros,

de felul meu din Milet, Ionia.

     96Cei doi s-a împrietenit. 97Zamolxe i-

a povestit lui Lisandros câte ceva despre

călătoria Lui spirituală. 98Şi Lisandros a

constatat bucuros: „Aşa deci! 99CauŃi

înŃelepciunea lumii. 100Te afli într-un loc

potrivit. 101Aici în   Babilon s-au adunat

mulŃi învăŃaŃi. Puterea persană îi

protejează”.

     102În zilele ce au urmat Zamolxe a

avut prilejul să se mai întâlnească cu

Lisandros. 103Aşa a aflat că grecul locuia

în Babilon de câŃiva ani şi că avea drept

cunoştinŃe lume deosebită, inclusiv pe

omul cel venit din India.

     104Şi într-una din zile Zamolxe L-a

rugat pe Lisandros: „Aş dori să vorbesc

cu acel indian”. 105Lisandros I-a promis:

„Bine. Vă voi aranja o întâlnire”.

     106ActivităŃile prestate de Zamolxe la

templul zoroastrian erau din ce în ce mai

fructuoase. 107Treptat Zamolxe a reuşit să

înveŃe invocaŃiile Lui Zaratuştra din

Gathas, părŃile cele mai vechi din

scriptura perşilor numită Avesta. 108Şi în

48

89

Un


CARTEA NEMURIRII

acele scrieri a observat similitudini între

limbile avestană şi cea dacă.

      109Într-o zi preotul Zarates I-a spus Lui

Zamolxe: „Există o înrudire între

popoarele noastre. 110Noi perşii suntem

tot arieni veniŃi de pe meleagurile de

unde sunteŃi voi tracii. 111În vechime

călăreŃii traci şi familiile lor au poposit

pe aceste pământuri, astfel născându-se

popoarele mezilor şi perşilor. 112Eu

înŃeleg destul de bine ce zici atunci când

vorbeşti cu Likios, omul care Te

slujeşte”.

      113Atunci Zamolxe i-a mărturisit: „Şi

eu pricep cuvintele din limba persană şi

chiar şi manthre-le pe care   deja le-am

învăŃat de la domnia ta”.

      114Lisandros a luat legătura cu omul

venit din India, pe care Zamolxe vroia

să-l cunoască şi a organizat o întâlnire.

115

      Şi la sosirea celor trei,   indianul era

îmbrăcat în alb şi purta diagonal peste

piept un fir gros. 116Omul s-a prezentat

zicând: „Sunt preot brahman şi mă

numesc Şastri. 117Vorbesc limba

sanscrită,careestedestulde

asemănătoareculimbaperşilor,

avestana”.

      118Zamolxe şi-a făcut şi El cunoscut

numele. Lisandros, care ştia bine limba

avestană va traduce conversaŃia.

      119Şi Zamolxe l-a întrebat pe brahman

despre crezurile lui: „Ce s-ar putea spune

despre spiritualitatea indiană?” 120Şi

brahmanul a răspuns: „Noi avem scrierile

sacre numite Veda. 121Pe ele se bazează

religia noastră vedică. 122Cu o parte din

ele, sub formă orală, au venit în India

străbunii noştri migrând peste stepele şi

munŃii din Ńinuturile arienilor. 123Scrierile

sunt revelaŃii. 124Şi noi suntem arieni,

urmaşii celor care au ajuns pe aceste

meleaguri după ce au trecut prin

Ńinuturile perşilor. 125Arienii vedici şi-au

continuat drumul către est ajungând în

India. 126Suntem   deci rude apropiate cu

perşii”.

      127Aşa Zamolxe a înŃeles că originea

vedicilor este tot ariană, aceeaşi cu cea   a

perşilor şi a tracilor. 128Şi vroia să

cunoască cât mai multe lucruri despre

scrierile sacre numite Veda şi l-a rugat   pe

brahman: „Spune-mi te rog ce cuprinde

scriptura voastră”.

      129Brahmanul Şastri a răspuns: „Veda

are patru părŃi vechi, noi le numim

samhita, anume Rig Veda Samhita,

Yajur Veda Samhita, Sama Veda

Samhita şi Atharva Veda Samhita.

130

   Există preoŃi brahmani specializaŃi în

fiecare dintre ele, unii chiar le ştiu pe   de

rost şi le cântă. 131Noi credem că

învăŃătura trebuie să intre în inimă nu să

fie doar citită, deşi avem alfabetul nostru

devanagari, scrierea zeilor. 132Scopul

învăŃăturii noastre este de a crea ceea ce

numim sanatana dharma, calea eternă a

dreptăŃii, adevărului şi luminii”.

      133Atunci Zamolxe a spus: „Maestrul

meu spiritual Pitagora recomanda şi el

învăŃătura orală. 134Voi spuneŃi sanatana

dharma la ceea ce grecii denumesc

logos, persanii numesc asha şi noi geŃii

justiŃia. Este de fapt aceeaşi esenŃă.

135

   „Exact” a remarcat brahmanul spusele

Lui Zamolxe.

      136Şi Zamolxe a înŃeles că brahmanul

stăpânea cunoştinŃe spirituale vaste.

137

   Cu prilejul întâlnirii lor Zamolxe vroia

să afle cât mai multe. 138Şi l-a întrebat pe

brahman: „Spune-Mi te rog domnul

Meu, ce numere sacre aveŃi în religia

vedică?”

49


CARTEA NEMURIRII

                     Şastri a răspuns:

„Filosofia noastră are două puncte

centrale care prin interacŃia între ele

creează dinamica existenŃei noastre

spirituale. 140Este vorba despre numerele

zero şi unu. 141Am putea rezuma această

dinamică în câteva cuvinte: numărul zero

este potenŃialul care se poate materializa

în numărul unu. 142Astfel zero este

nimicul capabil să genereze ceva, adică

pe acel unu. 143Pe când numărul unu,

adică acel ceva, poate fi absorbit în

numărul zero, nimicul. 144Toate celelalte

numere sunt jocul iluzoriu, lila spunem

noi, dintre zero şi unu. 145Fireşte că

această dinamică existenŃială are loc pe

axa timpului”.

     146Şi Zamolxe a mai întrebat: „Oare

aveŃi un număr sacru aflat în armonie cu

curgerea timpului?” 147Brahmanul a

răspuns: „Da. Acest număr este o sută

opt”.

     148Şi Zamolxe a zis: „Este foarte

interesant. Maestrul Meu grec Pitagora

Îmi vorbea despre o mistică a numărului

două sute şaisprezece”. 149Brahmanul a

răspuns: „ObservaŃi vă rog faptul că două

sute şaisprezece este dublul lui o sută

opt. 150Numărul mistic   o sută opt este

atribuit atât perspectivei masculine cât   şi

celei feminine. 151În existenŃa lor

complementară ele însumează cifra două

sute şaisprezece, reprezentând practic

dinamica masculin-feminin”.

     152Zamolxe a fost impresionat de

brahmanul Şastri. 153Convorbirea lor I-a

lărgit orizontul de înŃelegere a misticii

numerelor. 154La despărŃire i-a mulŃumit

brahmanului pentru bunăvoinŃa cu care a

răspuns întrebărilor Sale. 155Apoi

Zamolxe şi Lisandros au revenit la

templu”.

139

Brahmanul

156

Zamolxe era în Babilon. 157Regele Darius

a aflat că printre cei care slujeau la

templul lui Zarates era şi un get pe nume

Zamolxe. 158Dorea   să-L cunoască şi să

afle cât mai multe despre neamul geŃilor.

159

   Se gândea regele că va putea trimite o

expediŃie militară la ei. 160Într-o zi Darius

i-a cerut preotului Zarates să vină la palat

împreună cu Zamolxe.

      161Intrând în marea sală a tronului lui

Darius, Zamolxe a fost impresionat de

splendoarea fără egal din jur. 162OaspeŃii

de seamă au fost invitaŃi să stea la

aceeaşi masă cu măritul rege. 163Ca

sfătuitor spiritual al lui Darius, preotul

Zarates, însoŃit de Zamolxe, a luat loc în

dreapta regelui care, văzându-L pentru

prima dată pe Zamolxe, a fost uimit de

fizionomia şi prezenŃa Sa de spirit.

      164Şi regele I-a spus Lui Zamolxe:

„Vorbeşte-mi despre neamul tău getule

Zamolxe! 165Ştiu că   pe pământurile

voastre aveŃi colonii prospere ale

grecilor, aflate undeva pe lângă mare”.

      166Zamolxe a răspuns: „Mărite rege,

grecii s-au aşezat în Ńinuturile noastre   de

pe lângă marea Euxin. 167Dar ei ne sunt

oaspeŃi nu cuceritori. 168Noi suntem un

popor aprig care nu a fost supus

niciodată de nimeni de când ne ştim”.

      169Şi Darius a vrut să le cunoască

temelia spirituală şi a întrebat: „Cine este

zeul vostru cel mare?” 170Zamolxe a

spus: „Zeul nostru drept se numeşte

Dumnezeu. 171Află mărite   rege că şi noi

geŃii urmăm ceea ce perşii numesc asha.

Noi îi spunem justiŃia”.

      172Dar Darius s-a arătat sceptic

zicând: „Asha? Asha? ŞtiŃi voi oare ce

înseamnă cu adevărat asha?” 173Atunci

Zamolxe i-a răspuns: „Este dreptatea şi

50

Au trecut câteva săptămâni de când


CARTEA NEMURIRII

adevărul, lipsa minciunii şi a trădării.

174

      Iubim cu dreptate oamenii,   iar pe cei

răi îi pedepsim, astfel că lumina lui

Ahura Mazdah, Domnul ÎnŃelept, se va

mări, pe când întunericul lui Angra

Mainyu, Spiritul Rău, se va diminua”.

      175Auzind cuvintele Lui Zamolxe,

Darius a fost uimit. 176Se gândise cumva

la cucerirea pământurile geŃilor în urma

unor sfaturi greşite. 177Şi pe loc a

renunŃat la acel plan spunând: „Dacă

neamul geŃilor are un om care poate

vorbi atât de nobil, atunci veŃi fi lăsaŃi   în

pace să slujiŃi în continuare luminii

spiritului. 178Perşii nu vor încerca să vă

                 179

cucerească.Noimergem doar

împotriva acelora care sunt cuprinşi de

întuneric în spirit. 180Îi respectăm pe

oamenii luminii”.

      181Şi cu aceste cuvinte regele Darius a

încheiat conversaŃia cu Zamolxe care era

mulŃumit că avusese ocazia să afle

gândurile regelui despre geŃi. 182Persanii

aveau în spatele cuceririlor lor un scop

spiritual şi credeau că Dumnezeu, pe care

ei Îl numeau Ahura Mazdah, îi ajuta.

      183După terminarea banchetului dat de

regele Darius, Zarates şi Zamolxe s-au

întors la templu. 184Acolo Zarates I-a

spus Lui Zamolxe: „După cum ai auzit

de la măritul Darius, Rege al Regilor, noi

perşii nu atacăm popoarele la întâmplare.

185

      Noi distrugem răul şi   întunericul celor

care sunt sub stăpânirea Spiritului

Răului, Angra Mainyu atunci când ei

jefuiesc alte neamuri şi distrug bunuri

omeneşti. 186Acum când   regele Darius a

aflat mai multe despre voi geŃii arieni,

perşii nu vor merge împotriva voastră.

187Dar cu grecii este altceva. 188În trecut

am avut şi noi probleme cu un neam

înrudit cu al vostru, masageŃii sau sciŃii

pe care i-am supus în Bactriana cu vreo

zece ani înainte ca marele rege Cirus să

ocupe Babilonul. 189Dar ei ne-au atacat,

căci erau oameni agresivi puşi pe

prădăciuni şi a trebuit să ripostăm”.

      190Preotul şi magul zoroastru Zarates

Îl considera pe Zamolxe un personaj cu

totul deosebit. 191Şi vroia să-şi verifice

anumite teorii despre influenŃa astrelor

asupra vieŃii oamenilor şi să afle

împrejurările în care Zamolxe s-a născut.

      192Şi într-o zi, pe când se aflau în

grădina templului, Zarates L-a rugat pe

getul arian să-i povestească: 193„Ştiu că ai

patruzeci şi doi de ani. 194Vorbeşte-mi

despre timpul când ai venit pe lume

Zamolxe”.

      195Zamolxe a zis: „Despre acel timp

iată ce mi-au spus părinŃii mei, domnul

meu. 196Era iarnă, mama   m-a născut în

casă pe pământ. 197Aşa este obiceiul la

noi geŃii. 198Chiar numele meu înseamnă

pământ în sensul de sursă germinativă,

de creştere şi înflorire, de aspiraŃie către

lumină. 199Spre dimineaŃă   când mama mă

năştea la răsăritul soarelui, tata a văzut

pe cer o stea mare cu coadă. 200Astrul

acela a rămas mult timp să lumineze

cerul. 201Şi tata   a crezut că este un semn

bun pentru tot neamul geŃilor. 202La

maturitate am ajuns preot şi am făcut cât

am putut pentru ei. 203Dar mă ardea o

dorinŃă fierbinte, să cunosc înŃelepciunea

de peste tot. 204Şi aşa am plecat în lume,

de aceea mă aflu aici, domnul meu”.

      205Zarates a remarcat: „Este interesant.

206

   În limba avestană zam înseamnă tot

pământ. 207Toate   cele spuse de Tine

încep să capete sens”.

      208Şi se gândea Zarates făcând calcule:

„Getul este născut cu douăzeci de ani

după Pitagora. 209Deci Zamolxe avea

douăzeci şi cinci de ani atunci când perşii

51


CARTEA NEMURIRII

au cucerit Babilonul şi treizeci şi cinci   de

ani când au cucerit Egiptul”. 210Şi

Zarates I-a spus Lui Zamolxe: „Mă voi

mai gândi la cele ce mi-ai spus”.

      211Adesea, după ceremoniile rituale

ale focului sacru atash, Zamolxe stătea

de vorbă cu Zarates. 212Şi i-a spus într-o

zi: „ÎnvăŃătorule, în insula Samos am

avut prilejul să discut cu înŃeleptul

Pitagora despre existenŃa lumii. 213El

spunea că în esenŃă realitatea se reduce   la

manifestarea ordinii, ceea ce voi perşii

numiŃi asha, reprezentată   prin numere.

214

      Tu domnul meu ce părere   ai?”

      215Şi Zarates a răspuns: „Eu cred că nu

putem face prea uşor o aşa afirmaŃie.

216

      În primul rând că nu   există ordine

peste tot ca să o putem exprima prin

simboluri şi prin numere. 217Şi chiar dacă

am reuşi să găsim numerele potrivite şi

legile prin care acele numere arată

ordinea, ce ne vom face cu dezordinea?

218

      Ne este practic imposibil   să aplicăm

numerele şi în cazul dezordinii”.

      219Zamolxe a spus: „Aşa ar părea la

prima vedere. 220Dar să ne gândim la

faptul că întunericul înseamnă lipsa

luminii şi dezordinea este lipsa ordinii.

221

      Pe aceste considerente   putem spune ca

Angra Mainyu, Spiritul Rău, este lipsa

lui Ahura Mazdah, Spiritul Bun. 222Prin

urmare Angra Mainyu nu există”.

      223Şi preotul Zarates a căzut pe

gânduri, fiind pus în dificultate. 224Apoi a

mărturisit: „Ceea ce spui Tu este foarte

interesant. 225Dar totuşi realitatea lumii

înseamnă atât ordine cât şi dezordine.

226

      Deşi dezordinea este   lipsa ordinii ea ar

trebui cumva măsurată”.

      227Şi Zamolxe a zis: „Mă gândesc că

în timp dezordinea se ordonează urmând

anumite legi. 228Deci ea ar putea fi

exprimată prin numere, chiar dacă se află

în stadiul de dezordine”. 229Şi Zarates a

fost de acord: „Aceasta este adevărat.

230

   Dar până la acea ordonare trebuie să

remarcăm faptul că orice evaluare a unei

situaŃii existente într-un anumit punct din

timp găseşte atât ordine cât şi dezordine.

231

   Dinamica relaŃiei lor nu salvează

corelarea pentru că haosul apare mereu

în lume”.

      232Şi Zamolxe a continuat argumentul

filosofic în faŃa lui Zarates zicând: „Deci

putem spune că atât Ahura Mazdah cât şi

Angra Mainyu, ca forŃe ale realităŃii, vor

exista mereu”. 233Zarates a răspuns:

„Asta este corect. 234Dar noi zoroastrienii

credem că va exista un timp când Ahura

Mazdah îl va învinge pe Angra Mainyu.

235

   Şi atunci salvatorul nostru numit

Saoshyant va sosi în lume”.

      236„Ce înseamnă anticipata   apariŃie a

acestui personaj?” a întrebat Zamolxe.

237

   Şi Zarates a răspuns: „În general noi

zoroastrienii credem că este vorba de

venirea unui om, în carne şi oase, precum

a fost Zaratuştra. 238Şi mai credem că

spiritul Lui Zaratuştra va coborî în acea

persoană. 239Salvarea   va consta în

aducerea înŃelepciunii pentru toŃi, va fi   o

reînnoire a lumii. 240Noi numim aceasta

frashokereti. 241În prezent, după cum se

observă, sunt foarte puŃini înŃelepŃi

printre oameni. 242Noi mai credem că

există o permanentă luptă între Ahura

Mazdah şi Angra Mainyu. 243Dar lumina

şi binele nu sunt dominante, ci mai

degrabă stăpâneşte opusul lor. 244Adică

întunericul şi răul, au rol prevalent în

societăŃile umane. 245Dar atunci când

lumina şi binele vor exista în cel puŃin

jumătate din gândurile, vorbele şi faptele

oamenilor, ca expresii ale conştiinŃei

colective, atunci putem spune că Ahura

52


CARTEA NEMURIRII

Mazdah este pe punctul să-l învingă pe

Angra Mainyu. 246O astfel de victorie nu

înseamnă dispariŃia manifestărilor lui

Angra Mainyu, spiritul dezordinii, ci

doardiminuareaprezenŃeilui.

247

      Dualitatea ordine-dezordine   se va

menŃine cât timp va fi lumea. 248Dar în

anumite societăŃi ordinea şi binele vor

predomina asupra răului. Şi astfel

armonia va fi prezentă. 249Cred că deja ai

discutat cu Pitagora dualismul lumină-

întuneric?”

      250Zamolxe a admis: „Într-adevăr

domnul meu. 251Am abordat tema, dar

aspectul de salvare în viitor al oamenirii

a fost tratat doar la suprafaŃă. 252Acum

ideile Îmi sunt mult mai clare”.

      253Zamolxe a vrut să ştie mai multe

fapte despre fondatorul crezului perşilor

spunând: „Aş dori să-L cunosc mai bine

pe marele profet Zaratuştra”. 254Şi

preotul Zarates a răspuns: „Zaratuştra a

trăit cu aproximativ cinci sute de ani

înainte de aceste timpurile. 255La

vremurile acelea perşii şi mezii aduceau

zeilor ca ofrande animale sacrificate,

obiceiuri învăŃate de la popoarele vecine.

256

      Dar Zaratuştra s-a opus,   înŃelegând

răul care venea de la uciderea rituală.

257

      El l-a convins pe regele   Viştaspa să

facă reforme şi în primul rând să

interzică jertfa. 258De atunci noi perşii am

tot progresat. Precum se vede, aproape că

suntem stăpânii lumii. 259Şi vom continua

încă să ne ridicăm spre şi mai multă

lumină pentru că învăŃăturile Lui

Zaratuştra sunt cele mai înŃelepte din

lume. 260Nouă persanilor   lumea ne spune

adoratorii focului. 261Şi pe bună dreptate,

căci noi venerăm focul pentru că îi ştim

puterea de a transforma, de la obiectele

materiale până la sufletul omului. 262Şi ai

observat cum, treptat în prezenŃa focului

sacru, oamenii se schimbă în bine. 263Iar

cei care au atins o înaltă comuniune cu

Ahura Mazdah, Spiritul Luminii,

dobândesc şi darul profeŃiei”.

      264În activităŃile zilnice de la templu,

Zamolxe a primit însărcinări din ce în ce

mai importante. 265Devenise un bun

cunoscător al manthre-lor din Avesta,

scriptura perşilor zoroastrieni. 266Şi vroia

să afle cât mai multe despre

spiritualitatea zoroastră, astfel că într-o   zi

l-a întrebat pe preotul Zarates: „Ce

reprezintă simbolul omului cu aripi?”

      267Şi Zarates a răspuns: „Noi îl numim

faravahar. 268Este un simbol vechi pe

care perşii l-au luat de la asirieni. 269Într-

o formă apropiată îl au şi egiptenii şi

iudeii. 270Cred că   prima dată a apărut la

neamul hitiŃilor, veniŃi de undeva de pe

lângă Pontul Euxin. 271Pentru noi

faravahar înseamnă Ahura Mazdah.

272

   La hitiŃi, la egipteni şi la iudei în locul

bustului uman este reprezentat soarele.

273

   S-au dat felurite alte interpretări

simbolului, anumite legende foarte vechi

vorbesc despre oamenii puternici cu

aripi, care au coborât din cer şi s-au

împreunat cu fiicele pământenilor. 274Noi

legăm acest simbol de naşterea Lui

Zaratuştra, al cărui nume înseamnă stea

strălucitoare. 275Profetul nostru a avut

ceva din acei oameni cu aripi, purtători   ai

luminii stelelor. 276Faravahar este   un

simbol al zeităŃilor solare care prin

puterea lor divină susŃin pe conducătorii

lumeşti cei buni”.

      277Preotul Zarates era foarte mulŃumit

de tot ce făcea Zamolxe Arianul. 278Într-o

zi i-a adus o veste aparte: „Curând va

sosi momentul când vei fi iniŃiat ca preot

al marelui Zaratuştra” 279„Sunt gata

domnul meu să servesc lumina spiritului”

i-a răspuns Zamolxe.

53


CARTEA NEMURIRII

            ceremonia de investitură a Lui

Zamolxe ca preot zoroastru a fost fixată

să aibe loc peste zece zile. 281În ziua

hărăzită, patru preoŃi, printre care şi

Zarates, au pregătit totul. 282Evenimentul

deosebit va dura aproape o jumătate de

oră şi la el vor participa doar câŃiva

invitaŃi.

      283Candidatul la preoŃie a fost

îmbrăcat în haine de culoare albă şi

încins în jurul mijlocului cu un brâu.

284

      Apoi, cu manthre alese, preoŃii au

invocat prezenŃa la focul sacru a

spiritului Lui Ahura Mazdah. 285Şi au

urmat ritualurile de purificare care

desăvârşeau consacrarea preoŃească a Lui

Zamolxe. 286La sfârşit   Zarates I-a spus

Lui Zamolxe: „Te-ai schimbat la faŃă.

287

      Lumina Lui Ahura Mazda   a intrat în

tine”.

      288Când ceremonia s-a încheiat a

urmat festinul, bucuria colectivă a

investiturii noului preot. 289Şi Zarates a

luat loc la masă, împreună cu Zamolxe,

proaspătul iniŃiat, şi I-a vorbit astfel:

290

      „De acum eşti atât preot   al Lui

Zaratuştra cât şi medic sacerdot,

Zamolxe. 291PoŃi conduce   ceremonii ale

focului conform ritualurilor noastre şi

poŃi face tratamente de boli şi răni cum

crezi de cuviinŃă că e bine. 292După cum

ştii prea bine, activităŃile noastre aici   la

templu s-au intensificat. 293Sunt multe

căpetenii de oaste care ne solicită

ajutorul, iar noi, cei câŃiva preoŃi şi

medici sacerdoŃi, care servim la templu,

abia facem faŃă cererilor”.

      294Şi Zamolxe a intrat în serviciile

sacerdotale cele mai importante de la

templu. 295Avea acum   prilejul să

servească singur pe cei care solicitau

aprinderea focului sacru şi prezenŃa acolo

a Lui Ahura Mazdah. 296Marele Lup Alb

280

Şi

Îl ajuta la pregătirea a tot ce era necesar

ceremoniilor”.

      297Treptat, Lui Zamolxe i s-a dus

vestea despre calitatea deosebită a

serviciilor Sale. 298PersonalităŃi, din

armata persană şi din administraŃia

oraşelor şi a satrapiilor, apelau la trezirea

spirituală dată de prezenŃa focului sacru

condus de Zamolxe în Babilon.

299

   SacerdoŃii erau plătiŃi prin donaŃii, iar

beneficiarii care foloseau serviciile

religioase ale preotului Zamolxe erau

foarte generoşi.

      300Regele Darius bătuse moneda de

aur, daricul şi pe cea de argint, siculul.   În

scurt timp, ca preot al Lui Zaratuştra,

Zamolxe s-a îmbogăŃit.

      301Timpul, cât Zamolxe a deprins

marea înŃelepciune a Lui Zaratuştra,

învăŃând de la preotul Zarates şi servind

la templul zoroastru din Babilon, a fost

de trei ani.

      302Şi într-o zi pe neaşteptate Zarates

L-a sfătuit pe get: „Ar trebui să mergi să

vezi cum merg lucrările la construcŃia

templului iudeilor, care se pare că se

apropie de finalizare. 303Ei îl slujesc tot

pe Domnul Domnilor. 304De aceea iudeii

au fost eliberaŃi din captivitate de către

regele Cirus Cel Mare, după ce acesta a

ocupat Babilonul. 305Treci prin Ierusalim

şi apoi pleci în Egipt”.

      306Şi Zamolxe s-a gândit la spusele

preotului Zarates. 307Aici, în Babilon,

stătuse timp de trei ani şi pătrunsese

adânc înŃelepciunea Lui Zaratuştra.

308

   Devenise El Însuşi preot al marelui

înŃelept al perşilor. 309Era vremea să

meargă să cunoască şi alŃi oameni ai

căutărilor divine. 310Şi Zamolxe i-a

răspuns lui Zarates: „Domnul meu voi

54


CARTEA NEMURIRII

face precum spui. 311E timpul să plec din

Babilon”.

      312Şi Zarates L-a asigurat de sprijinul

său spunând: „ÎŃi voi da scrisoare de

recomandare către armata persană şi

către toŃi supuşii imperiului. 313La

Ierusalim Te va ajuta Zerubabel, care-l

cunoaşte bine pe Pitagora. 314Vei primi

din visteria templului aur şi bani destui

ca să-łi ajungă pentru mult timp. 315Eşti

unul dintre magavan, preoŃii Lui

Zaratuştra şi ai o poziŃie înaltă printre   toŃi

oamenii din împărăŃia lui Darius”.

      316După câteva zile Zamolxe a primit

de la Zarates recomandarea scrisă în

limba avestană. 317Şi când pregătirile de

plecare au fost aproape gata, Zamolxe a

dorit să aibe o ultimă conversaŃie cu

înŃeleptul Zarates. 318Şi i-a spus:

„Domnul meu, ştiu prea bine că spiritul

profetic care te animă îŃi spune multe şi

despre ce va face sufletul Meu în viitor.

319

      Aş vrea să ştiu, când   Mă voi reîntrupa

ca să pot ajuta neamul Meu şi în viitor?

320

      Oare cum Mi se aplică   ciclicitatea de

două sute şaisprezece ani a sufletelor?

321

      Pitagora Mi-a vorbit   câte ceva despre

aceasta, dar nu a făcut nici o predicŃie”.

      322Şi preotul Zarates I-a răspuns astfel:

„Eşti foarte deosebit Zamolxe. 323Află că

multe evenimente importante, legate de

spiritul Tău, se vor întâmpla cu puŃin

timp înainte de a se împlini de

douăsprezece ori câte două sute

şaisprezece ani, deci vor trece două mii

cinci sute nouăzeci şi doi de ani de la

naşterea Ta. 324Cu treizeci de ani înainte

de acel moment va apare o stea

strălucitoare pe cer şi va sta aşa multe

zile. 325Atunci   spiritul Tău va coborî în

poporul Tău şi va lucra cu sufletele

oamenilor care treptat se vor întoarce pe

calea dreptăŃii asha. 326Tot în   neamul

Tău se vor întrupa la acea vreme spiritele

celor optsprezece ancestori ai noii

omeniri spirituale. 327La acel timp Te vei

renaşte în toŃi cei care vor primi spiritul

Tău şi care sunt urmaşii neamului Tău.

328

   După împlinirea misiunii de treizeci de

ani spiritul Tău propriu va reveni în cer

la Dumnezeu, Ahura Mazdah. 329În felul

acesta urmaşii neamului Tău vor avea

sufletele lor strălucind cu al Tău alături

ca şi cum ai renăscut în ei”.

      330Zamolxe a fost profund mişcat de

profeŃiile lui Zarates şi i-a spus: „ÎŃi

mulŃumesc înŃeleptule. Rămâi cu bine.

331

   Fie ca Ahura Mazdah să continue să

lumineze neamul perşilor”.

              CAPITOLUL 7

  Zamolxe merge în Iudeea. Zerubabel

    şi Zamolxe. SfinŃirea templului din

    Ierusalim. Zamolxe este mâhnit de

     sacrificiile de animale. Simbolul

soarelui cu aripi. Zamolxe pleacă spre

                  Egipt.

                şi Marele Lup Alb au

pornit către Ierusalim. 2Pe drum au

întâlnit trupe persane patrulând spre

Iudeea. 3Comandantul   lor a citit cu

atenŃie scrisoarea lui Zarates: Către

oştenii armatei Marelui Rege Darius şi

toŃi oamenii din împărăŃia perşilor.

4

  AflaŃi că purtătorul acestei scrisori pe

nume Zamolxes este preot al Lui

Zaratuştra şi om al dreptăŃii, asha, iubit

de Ahura Mazdah. 5El are dreptul la

onoare, respect şi ajutor oriunde s-ar

afla în imperiul perşilor. 6V-am scris

aceasta eu preotul Zarates al regelui

Darius.

     7Şi comandantul militarilor perşi L-a

tratat cu respect pe Zamolxe însărcinând

55

1

Zamolxe


CARTEA NEMURIRII

patru soldaŃi să-L ajute şi să-L protejeze

pe tot timpul drumului.

     8Când Zamolxe a ajuns la Ierusalim, l-

a căutat pe Zerubabel care, cunoscând

bine limba persană, a fost impresionat la

citirea scrisorii lui Zarates. 9Şi L-a privit

pe Zamolxe cu respect şi admiraŃie

spunând: „SunteŃi unul dintre preoŃii

magavan, un învăŃător magos, un rabin,

cum spunem noi iudeii. 10Eu am trăit în

Persia şi cunosc bine religia lui

Zaratuştra. 11Cu ce vă putem ajuta

domnul nostru?”

     12Şi Zamolxe i-a zis: „Sunt în drum

spre Egipt. 13Dar dacă tot mă aflu aici la

Ierusalim aş dori să văd templul lui

Iehova. 14Preotul   Zarates îmi spunea că

ar trebui să fie deja gata. 15În ce stadiu vă

găsiŃi cu zidirea?”

     16Zerubabel a răspuns vesel: „Templul

nostru este terminat, spre bucuria tuturor

              17

                 Amfăcutşitoateiudeilor.

decoraŃiunile, urmează ca în câteva zile

să-l sfinŃim Domnului Iehova. 18AŃi sosit

chiar la timpul potrivit. 19Ca preot

zoroastru puteŃi asista la momentul în

care vom face ceremonia. 20Noi iudeii îl

considerăm pe regele persan Cirus Cel

Mare ca pe un salvator, Mesia. 21Şi

respectăm perşii pentru că ne-au eliberat

din captivitatea babiloniană”.

     22Zamolxe S-a obişnuit repede cu

oraşul Ierusalim. 23Zerubabel I-a făcut

cunoştinŃă cu profeŃii timpului acela, pe

nume Hagai şi Zaharia. 24Căutările

spirituale ale Lui Zamolxe l-au

impresionat mai ales pe Zaharia care I-a

spus: „Ce călătorie extraordinară aŃi

făcut! 25Nu puteaŃi   să nu veniŃi şi la

Ierusalim! 26Aici Îl veŃi cunoaşte pe

Iehova al cerului! 27De acum înainte El

va locui în templul nostru. 28În curând

vom face sfinŃirea templului şi veŃi asista

la un moment grandios”.

      29Şi în câteva zile totul era pregătit.

30

   Zamolxe şi Marele Lup Alb au fost

invitaŃi în rândul din faŃă, ca să aibă o

vedere cât mai bună a evenimentelor ce

vor urma. 31SfinŃirea   templului va fi

făcută de preoŃii din spiŃa lui Aaron,

fratele lui Moise, şi de leviŃi. 32Şi au fost

spune rugăciuni şi invocaŃii către Iehova.

33

   Iar când a sosit momentul culminant,

preoŃii, leviŃii şi poporul de rând au

asistat la sacrificiul a o sută de tauri,

două sute de berbeci şi patru sute de

miei. 34Ritualul   de sfinŃire a templului a

cuprins şi jertfa a doisprezece iezi, pentru

păcatele celor douăsprezece triburi ale lui

Israel, deşi zece dintre ele fuseseră

pierdute cu circa două sute de ani în

urmă pe timpul imperiului asirian.

      35Zamolxe a privit cu cutremurare şi

adâncă mâhnire sacrificiul animalelor

făcut cu ocazia sfinŃirii templului. 36Ştia

din învăŃăturile lui Pitagora şi ale lui

Zarates că popoarele care jertfesc

animale vor suferi.

      37Şi ceremoniile au luat sfârşit. 38În

cele câteva săptămâni, cât a mai stat în

Ierusalim, Zamolxe s-a împrietenit cu

profetul Zaharia. 39Şi a avut astfel

prilejul să cunoască mai îndeaproape

religia iudeilor.

      40Profetul Zaharia I-a mărturisit: „Noi

Îl venerăm pe Iehova încă de pe vremea

patriarhului Abraham. 41Poporul nostru a

suferit mult de-a lungul veacurilor, dar

mereu Iehova şi-a întors faŃa luminoasă

către noi şi ne-a scăpat din urgii.

42

   Ultima Sa iertare este ieşirea iudeilor

din captivitatea babiloniană. 43Perşii

învingători ne-au permis să construim al

doilea templu tot pe locul unde înŃeleptul

rege Solomon îl făcuse pe primul distrus

56


CARTEA NEMURIRII

cu peste şaptezeci de ani în urmă de către

babilonieni”.

      44„De ce crezi că   Iahve s-a mâniat pe

voi?” l-a întrebat Zamolxe. 45Şi profetul

Zaharia a zis: „Iudeii se înstrăinaseră de

El şi venerau zei străini, dar acum ei Îi

sunt credincioşi”.

      46Atunci Zamolxe i-a mustrat pe

iudei: „Domnul meu Zaharia, ai studiat

cu învăŃaŃii zoroastrieni şi ai cunoscut

faptul că jertfele prin ucidere făcute

oricăror zei atrag vărsare de sânge

poporului care le face. 47De ce oare voi

iudeii încă mai aduceŃi ofrandă lui

Iehova sub forma sacrificiilor animale?

48

   Am văzut cum la sfinŃirea templului au

fost omorâte câteva sute de animale. 49A

fost un adevărat măcel! 50Este o grozăvie

pentru un popor ca al vostru care

pretinde că urmează lumina vieŃii!”

      51Cuvintele Lui Zamolxe l-au pus în

mare încurcătură pe profetul Zaharia care

într-un târziu a răspuns: „Strămoşul

nostru Abraham a făcut jertfe. 52Moise în

Tora ne spune cum să facem aceste

sacrificii, iar noi îi urmăm”.

      53Şi Zamolxe l-a mustrat pe profetul

Zaharia: „Dar tu ca profet, om al luminii,

ce crezi? 54Oare Iehova   are nevoie de

sacrificiile voastre de tauri, de berbeci   şi

de miei?”

      55Profetul Zaharia s-a adâncit şi mai

mult în gânduri. 56Întrebările Lui

Zamolxe îl surprinseseră şi a zis:

„Poporul urmează învăŃăturile din Tora.

57

   Dar când va veni salvatorul nostru

Mesia vom înŃelege mai bine aceste idei

şi vom fi salvaŃi. 58Acest neam trebuie să

sufere căci noi iudeii suntem un destin.

59

   Ştim că în viitor, în acele zile de pe

urmă, va fi un măcel cumplit de oameni.

60

   Eu le-am spus preoŃilor şi leviŃilor să

nu jertfească animale la sfinŃirea

templului, dar nu m-au ascultat. 61Acum

îi aşteaptă pedeapsa – templul pe care l-

au sfinŃit ei cu atâtea jertfe va fi distrus

într-o zi. 62Când Mesia va veni pe

pământ atunci Iehova va conduce

întreaga lume şi va fi singurul zeu pentru

toŃi oamenii”.

     63Şi Zamolxe a mustrat şi poporul

iudeu zicând: „Poporul iudeu are obiceiul

să jertfească nu numai animale, dar să

ucidă chiar şi pe profeŃi. 64Este rău ce

faceŃi! 65Vă asumaŃi   suferinŃa datorită

obiceiului de a jertfi”.

     66Profetul Zaharia a mai spus:

„Urmăm scriptura. 67Chiar dacă ea ne-a

dus de-a lungul timpului în suferinŃă, tot

ea ne-a şi salvat”.

     68Şi a mai zis Zamolxe: „Crezi că este

mai bine să treci prin suferinŃă ca să fii

salvat? 69Dacă salvatorul   Mesia va veni

pe pământ, cândva în viitor, atunci de

acum înainte în mod sigur lucrurile vor

merge din ce în ce mai rău. 70Există în

religia voastră o componentă a

întunericului care cu timpul va creşte în

putere”.

     71Profetul Zaharia a fost de acord:

„Asta în mod cert. 72Eu cred că din acea

parte neagră a iudaismului vor răsări

ramuri care să răspândească răul în lume

până în zilele cele de pe urmă”.

     73Zamolxe a luat aminte la cuvintele

profetului Zaharia. 74Şi cu durere

sufletească se întreba pe Sine: „Oare

acest rău despre care vorbeşte Zaharia va

ajunge şi la neamul Meu? 75Numai

Dumnezeu ştie!”

     76După o lună şi ceva iudeii au serbat

Paştile şi cu această ocazie au sacrificat

mielul pascal. 77Sărbătoarea a durat şapte

zile şi Zamolxe a asistat la ea. 78Şi a vrut

57


CARTEA NEMURIRII

să afle de la profetul Zaharia cum vedea

el viitorul poporului iudeu, dar şi al

omenirii în general.

      79Zaharia a zis: „Lumea se află în

suferinŃă. 80Într-o bună zi salvatorul

nostru Mesia va veni să aducă pacea pe

pământ. 81Până atunci   vor fi mulŃi profeŃi

mincinoşi care vor aduce dezbinare între

oameni. 82Poporul   iudeu, în mare parte,

va fi măcelărit de duşmani, dar Iehova va

distruge pe duşmanii lor care se vor

omorî între ei, iar Ńinuturile le vor fi

pustiite. 83Când va   fi asta? Nu ştim!”

      84Zamolxe S-a hotărât să părăsească

Ierusalimul. 85Şi şi-a luat rămas bun de la

cunoscuŃii din Ierusalim. 86A avut o

ultimă conversaŃie cu profetul Zaharia

care a spus: „Vei învăŃa lucruri foarte

interesante în Egipt. 87Noi iudeii păstrăm

câteva obiceiuri bune deprinse în timpul

sclaviei noastre de patru sute de ani în

Egipt. 88Ele au   devenit deprinderi

esenŃiale în religia noastră. 89Spunem

amen atunci când dorim ca rugăciunea să

se împlinească. 90Amen, Amun sau Ra

sunt trei nume ale zeului cel mai

important la egipteni, astfel că invocaŃia

amen îl cheamă pe zeu să împlinească

ruga. 91Tot în   Egipt noi am învăŃat ce

înseamnă deschiderea ochilor omului

către lume, ochiul fiind fereastra

spiritului care se trezeşte la o nouă

realitate. 92Şi aplicăm aceasta cu

rugăciunea făcută la menora, sfeşnicul cu

mai multe braŃe, unde copiii noştri îşi

deschid ochii în lumină. 93Acesta este

unul din marile noastre secrete,

iluminarea noilor generaŃii încă din

fragedă copilărie. 94Iehova a făcut ca de-

a lungul timpului să învăŃăm şi alte

înŃelepciuni de la caldeeni şi zoroastrieni.

95

   Putem spune că noi iudeii ne aflăm în

acest moment istoric pe Calea Lui

Zaratuştra, într-un fel propriu. 96Altfel nu

puteam fi eliberaŃi din captivitatea

babiloniană de către perşi. 97De la ei am

preluat în iudaism un concept

fundamental, cel de nemurire a sufletului

şi de reînviere a lui”.

      98Şi Zamolxe i-a spus: „De-a lungul

istoriei religiei voastre aŃi asimilat multe

idei bune de la alte popoare. 99Doar că

ofranda sângeroasă vă Ńine încă în

întuneric. Este un sacrilegiu împotriva

vieŃii”.

      100Profetul Zaharia I-a mai spus Lui

Zamolxe: „Iudeii sunt elementul uman de

liant al marilor culturi ale omenirii, cea

caldeeană, cea egipteană şi în prezent cea

zoroastră. 101Indiferent ce se va întâmpla

în timp cu aceste culturi noi iudeii vom

supravieŃui. Este destinul nostru”.

      102Când s-a apropiat momentul

despărŃirii de profetul Zaharia, Zamolxe

a mai vrea să afle încă ceva de la el

zicând: „Spune-mi, te rog, ce ştii despre

simbolul soarelui cu aripi şi împreunarea

oamenilor veniŃi din stele cu fiicele

oamenilor?”

      103Şi profetul Zaharia a răspuns: „Noi

am luat simbolul de la egipteni care îl

aveau de la hitiŃi. 104Acolo în Egipt

simbolul reprezenta o divinitate solară,

pe Amen, nemuritorul flancat de două

chei ankh. 105Cât despre împreunarea

oamenilor veniŃi din stele cu fiicele

pământenilor, Moise a scris în Tora în

Cartea Facerii următoarele: 106„în zilele

acelea erau pe pământ uriaşi, şi chiar

după aceea, când fiii zeilor au intrat la

fiicele oamenilor şi acestea le dăruiau fii:

107

   aceştia sunt uriaşii din vechime,

oamenii cei vestiŃi”. 108Zeilor noi le

spunem Elohim, un nume care apare

frecvent în Tora. 109Este cât se poate de

clar că femeile pământene au născut

58


CARTEA NEMURIRII

copii avuŃi cu oamenii stelelor. 110Regele

nostru Ezechia purta simbolul soarelui cu

aripi care-i reprezintă pe acei zei ai

stelelor. Cam atât cunoaştem despre

aceasta”.

      111Zamolxe a mai spus: „Şi noi în

Dacia avem multe legende despre uriaşi.

112

      Voi avea suficient timp   să-mi

lămuresc în Egipt toate aceste lucruri.

113

      Până atunci rămâi cu   bine Zaharia şi

Domnul Iehova să fie cu tine”. 114„Drum

bun Zamolxe” I-a urat profetul Zaharia.

115

      Şi cei doi s-au despărŃit.

      116Zamolxe a pornit împreună cu

Marele Lup Alb către vest pe drumul

care ducea spre mare. 117AjutaŃi de

scrisoarea preotului Zarates, cei doi s-au

alăturat convoiului unor trupe persane

care mergeau către Egipt. 118Drumul era

greu trebuind să traverseze şi zonele

aride, dar în cele din urmă au sosit în

Delta Nilului, după care au pornit în

susul fluviului.

      119łinta călătoriei lor era Teba, Luxor,

cum era numit oraşul în vechime.

120

      Zamolxe ştia de la Pitagora   că grecii

dădeau Tebei numele Diospolis. 121Dorea

în primul rând să ajungă la templul zeiŃa

Maat, o divinitate egipteană care exprima

ceea ce egiptenii numesc maat, ordinea,

dreptatea şi adevărul. 122Teoretic şi

practic aceasta însemna asha pentru

persani, iar pentru greci era logos.

      123Zamolxe ştia că la templul zeiŃa

Maat a studiat Pitagora care, ca preot

egiptean, slujise la acel lăcaş religios.

124

      Şi se întreba dacă la   templul Maat va

mai găsi pe cineva care să-l fi cunoscut

pe Pitagora. 125Maestrul grec ionian

fusese dus în captivitate în Babilon cu

douăzeci de ani în urmă, la venirea

perşilor în Egipt.

          drumul lor către Teba, Zamolxe

şi Marele Lup Alb s-au alăturat unei

caravane de cămile. 127Călătoria, de-a

lungul Nilului, s-a dovedit anevoioasă,

dar în cele din urmă cei doi au ajuns la

destinaŃia dorită.

            CAPITOLUL 8

   Sosirea la Teba. Despre preoŃimea

     egipteană. O noapte în templu în

    prezenŃa focului sacru. Zamolxe la

    Karnak. Cum se poate crea viitorul.

Zamolxe la Sfinx şi în Marea Piramidă.

     A doua schimbarea la faŃă a Lui

    Zamolxe. Investitura în preoŃia Lui

                Amen.

            au sosit la Teba, Zamolxe a

solicitat ajutorul şi protecŃia garnizoanei

persane de acolo. 2Gradul său înalt, de

preot zoroastru, impunea respect şi a

primit imediat locuinŃă.

     3Şi în zilele următoare Zamolxe şi

Marele Lup Alb au dorit să cunoască mai

bine oraşul şi zona dimprejur. 4Teba era

o urbe cu zeci de mii de locuitori, cei mai

mulŃi dintre ei fiind afiliaŃi activităŃilor

templului.

     5Într-una din zile Zamolxe a cunoscut-

o pe Nefertibet, preoteasa de la templul

zeiŃei Maat. 6Era fiica preotului Senefer

de la templul Luxor, dedicat zeului

Amun în aspectul lui de creator, soŃiei

sale zeiŃa Mut şi fiului lor Khonsu.

7

  Preoteasa vorbea bine greceşte şi i-a

povestit Lui Zamolxe despre Pitagora.

8

  Avea douăzeci şi unu de ani atunci când

Pitagora fusese luat captiv în Babilon de

către perşi. 9La cei patruzeci şi unu de

ani ai ei, Nefertibet deŃinea titlul onorific

de soŃie a zeului la templul lui Amun, dar

slujea şi la templul zeiŃei Maat. 10Astfel,

59

1

126

În

Când


CARTEA NEMURIRII

cu ajutorul preotesei Nefertibet, Zamolxe

şi-aînceputuceniciaspirituală,

interesându-se mai întâi despre viaŃa

sacerdoŃilor egipteni.

      11Aşa Zamolxe a aflat că un preot

egiptean, numit în mod curent hem

netjer,serveazeitateatemplului

              12

                Preotesele numite hemetrespectiv.

netjer erau considerate soŃii ale zeului

respectiv, fiind în fapt căsătorite de

obicei cu preoŃii. 13Oraşul era împânzit

de temple, având fiecare un lac cu apă

sacră ca simbol al creaŃiei continue.

      14Atât preoŃii cât şi preotesele aveau

capul ras, se spălau pe corpuri de două

ori pe zi şi de două ori pe noapte, se

depilau complet, se ungeau cu uleiuri

speciale, iar bărbaŃii aveau făcută

circumcizia. 15ToŃi sacerdoŃii egipteni se

abŃineau de la activităŃi sexuale cu câteva

zile înainte de intrarea într-un templu 16şi

nu purtau îmbrăcăminte din piele sau

lână, 17iar sandalele   le erau făcute din

papirus. 18Ei urmau   reguli stricte în

desfăşurarea atribuŃiilor ce le aveau pe

lângă temple, 19cei mai mulŃi dintre ei

dormind chiar în anexele aşezămintelor

religioase.

      20Casa zeului era templul, numit per

netjer, având o statuie a zeului respectiv

ca punct focal al locului. 21La ea aveau

acces numai preoŃii de rang înalt.

22

   InscripŃiile din temple erau considerate

cuvinte divine medu netjer, reprezentând

o simbolistică încărcată de potenŃialitate.

23

   Crucea ankh, simbolul   vieŃii eterne, era

considerată ca având mari puteri.

      24Zamolxe a fost foarte mulŃumit cu

informaŃiile primite de la preoteasa

Nefertibet. 25A doua zi a mers din nou la

templul zeiŃei Maat unde a rugat-o pe

Nefertibet să-i povestească despre timpul

când Pitagora trăise în Egipt. 26Cu

adâncă nostalgie preoteasa şi-a adus

aminte de acele vremuri spunând: „Ar fi

dorit să rămână întreaga lui viaŃă aici la

Teba. 27Pitagora   era preot hem netjer.

28Eu şi el vroiam să ne căsătorim. 29Dar

au venit persanii care, aflând că era grec

şi fenician, l-au luat în Babilon. 30Am

mai primit apoi veşti de la el, se hotărâse

să rămână acolo la templul unui preot

persan numit Zarates”.

      31Şi Zamolxe i-a spus: „Pe Zarates l-

am cunoscut şi eu în Babilon. 32Este un

mare înŃelept de la care am învăŃat foarte

mult”.

      33„Ce-Ńi propui să   faci aici în Egipt?”

a întrebat Nefertibet. 34Şi Zamolxe a

răspuns cu hotărâre: „Vreau să-mi

continui ucenicia în cunoaşterea zeilor.

35

   Mă întreb dacă domnia ta preoteasă

Nefertibet mă poŃi ajuta?”

      36Atunci Nefertibet a zis: „Egiptenii

cred că învăŃătura cea mai bună vine de

la zei şi zeiŃe. 37Noi preoŃii şi preotesele

de aici nu facem decât să transmitem

altor oameni frânturi din ceea ce am

învăŃat şi noi de la zeităŃi. 38Personal te

pot ajuta atât cât ştiu, dar cel mai bine

este să apelezi direct la ajutorul zeilor”.

      39„Şi cum se face   aceasta?” a întrebat

Zamolxe. 40Nefertibet   a răspuns: „Există

metode bine cunoscute. 41Altele vor

putea fi descoperite de către căutătorul

spiritual. 42Important de ştiut este faptul

că o cale a zeilor este totdeauna specifică

fiecărui om care vrea să o urmeze”.

      43„Cum aş putea să   pornesc pe un

astfel de drum?” a mai întrebat Zamolxe.

44

   Şi Nefertibet a mai spus: „O primă

întâlnire cu zeii are loc atunci când

ucenicul doarme noaptea în templu în

prezenŃa focului sacru. 45Prin aceasta

aspirantul la cunoaşterea zeilor îşi

60


CARTEA NEMURIRII

testează percepŃia către lumea misterelor

lor şi zeii îl pot vizita în somn. 46Ce

urmează numai acel om ştie. 47De multe

ori Pitagora a dormit prin temple ca să

poată primi inspiraŃia zeilor”.

      48„Aş dori să dorm   chiar în această

noapte la templul zeiŃei Maat” a rugat-o

Zamolxe pe Nefertibet. 49Şi ea a fost de

acord spunând: „Bine. Voi pregăti cele

trebuitoare. 50Focul sacru va fi făcut în

curte ca să poată Ńine până a doua zi

dimineaŃa. Vino astă seară la amurg”.

      51Zamolxe a mers acasă şi i-a spus

Marelui Lup Alb planul Său. Vor merge

împreună şi vor lua cu ei câteva pleduri

pe care vor dormi.

      52Cei doi au ajus la templul Maat,

imediatdupăapusulsoarelui.

53

   Nefertibet era acolo şi le-a dat

instrucŃiuni pentru întreŃinerea focului.

54

   Şi le-a mai spus câte ceva despre

zeităŃile care ar putea lua parte la ceea   ce

va urma zicând: „FolosiŃi cu chibzuinŃă

lemnele pentru focul sacru. 55Rămânând

aici noaptea să ŃineŃi seama de faptul că

zeiŃa Maat este fiica zeului suprem

Amun şi consoarta zeului înŃelepciunii

Thoth. 56PuteŃi   intra în bazinul cu apă al

templului”.

      57Apoi Nefertibet s-a retras într-una

din construcŃiile anexate templului.

      58

         Marele Lup Alb a aşternut   un pled

pentru Zamolxe, într-un loc mai aproape

de focul sacru, iar el va sta mai deoparte.

59

   S-a lăsat noaptea şi focul sacru s-a

înteŃit. 60Şi Zamolxe   a intrat în lacul

templului pentru ritualul de purificare.

      61Apoi, după miezul nopŃii, Zamolxe a

adormit şi a visat: 62Era în zori de zi. 63Se

afla singur la poalele unui deal şi luna

plină strălucea puternic pe cer. 64În

cercul lunii a apărut capul unui egiptean

care I-a spus: „Deschide-Ńi ochii mai

bine şi priveşte-mă”. 65Zamolxe s-a uitat

atent la chipul din lună şi a observat

ochii omului aprinzându-se din ce în ce

mai tare. 66Apoi luna a dispărut brusc şi

a apărut soarele în care se afla un alt

chip de om înconjurat de raze de soare.

67

   „Priveşte, priveşte. Vino mai aproape.

Urcă dealul!” I-a spus el. 68Zamolxe a

început să urce, iar în spatele Lui s-au

ivit oameni. 69Şi Zamolxe a ajuns chiar

în vârf. 70Soarele se afla încă   pe boltă.

71

   Şi acolo pe deal se găsea o femeie

aşezată pe un tron regal. 72Şi ea I-a zis:

„Bun sosit fiule. 73Priveşte razele

soarelui Ra, căci aici eşti în rai, cum

spuneŃi voi geŃii la locul paradisului.

74Eu sunt regina ta. 75ÎŃi dau cheia ankh

a vieŃii eterne”. 76Şi Zamolxe a primit în

mână cheia marilor puteri, apoi s-a

trezit.

       77DimineaŃa preoteasa Nefertibet a

vrut să afle ce a visat Zamolxe, care i-a

povestit totul. 78Şi ea a spus: „Nu încape

îndoială că te-a vizitat în somn, Khonsu

zeul lunii, apoi Amun zeul soarelui şi în

cele din urmă ai văzut-o pe zeiŃa Mut.

79

   După prima ta întâlnire în vis cu zeii

Egiptului, va trebui să-i cunoşti şi la

templele lor”.

       80Şi Nefertibet I-a propus Lui

Zamolxe să viziteze împreună templele

din zonă. 81Primul   va fi templul Luxor,

acolo unde slujea chiar tatăl ei, preotul

Senefer. 82Despre   acest templu se ştia că

era dedicat zeului Amun, în aspectul său

de creator, soŃiei sale zeiŃa Mut şi fiului

lor Khonsu. 83ZeiŃa Mut era venerată ca

regină a zeilor şi mamă a tuturor

fiinŃelor, iar Khonsu reprezenta astrul

lunar, fiul perechii divine Amun-Mut.

84

   Când au ajuns la Luxor, vizita le-a fost

scurtă. 85Preotul   Senefer, tatăl lui

61


CARTEA NEMURIRII

Nefertibet, era momentan ocupat, dar i-a

invitat să vină altă dată.

      86A doua zi, Nefertibet, însoŃită de doi

slujitori, va continua călătoria cunoaşterii

templelor împreună cu Zamolxe şi

Marele Lup Alb. 87Vor merge la Karnak,

o localitate din apropiere. 88Acolo se

găsea Templul Karnak, edificiu dedicat

tot zeului Amun, ca zeu originar al

Tebei. 89Era cel   mai mare templu din tot

Egiptul.

      90Când au ajuns la Karnak, Zamolxe a

fost foarte impresionat de calea străjuită

pe ambele părŃi de sfincşi. 91În aria

imenselor colonade Nefertibet I-a

explicat: 92„Marele   coridor cu colonade

este decorat de vestitul faraon Ramses al

doilea, zis şi cel Mare, cu peste şapte

sute de ani în urmă. 93Mai încolo vei

vedea şi lacul sacru al templului”.

      94Şi trecând printre coloanele

gigantice Zamolxe le-a simŃit măreŃia.

      95După-amiaza toŃi au revenit la

templul Maat unde Nefertibet I-a spus

Lui Zamolxe: 96„În curând va avea loc

festivalul Opet. 97Amun, Mut şi Khonsu,

cei trei zei principali de la Karnak, vor   fi

transportaŃi cu bărcile la Teba. 98Va fi un

spectacol magnific, idolii vor fi văzuŃi

călătorind în bărci”.

      99Şi ziua mult aşteptată a sosit, când

zeci de mii de spectatori, asistenŃi şi

organizatori se aflau prezenŃi la festival.

100

      CântăreŃii, organizaŃi   în grupuri,

acompaniau cortegiile cu instrumente de

percuŃie, flaute şi harpe, atrăgând

spiritele cele bune. 101PreoŃii invocau

bunătatea zeilor.

      102Întregul spectacol a fost un bun

prilej pentru ca Zamolxe să înveŃe mai

mult despre obiceiurile egiptenilor de a-

şi venera zeii. 103„Cum ar arăta oare

acasă o sărbătoare similară onorând zeii

dacilor?” S-a întrebat El.

     104Timpul a trecut cu folos pentru

Zamolxe. 105Într-una   din zile arianul a

vrut să afle ceva deosebit de important de

la preotul Senefer – cum să cunoască

viitorul. 106Şi l-a   vizitat pe Senefer la

templu. 107Putea   astfel să vadă pe

îndelete întreaga arie sacră, mai puŃin

camera idolului.

     108Şi Senefer L-a dus pe Zamolxe într-

o cameră anexă în care să poată sta

nestingheriŃi de vorbă. 109Acolo Zamolxe

l-a rugat: „Domnul meu, cum se poate

afla viitorul? Este o mare dorinŃă a mea

de a şti. 110De-a lungul   anilor am învăŃat

multe, dar încă nu pot spune că stăpânesc

această taină”. 111Senefer şi-a privit atent

interlocutorul, apoi a spus: „Viitorul are

multe feŃe, Zamolxe. 112MulŃi dintre cei

care spun că ştiu că-l cunosc nu percep

decât frânturi, care în timp se pot înfăptui

sau nu. 113Află deci   că viitorul nu poate fi

ştiut cu exactitate decât rar, în schimb

putem crea viitorul”.

     114„Să-l creăm în loc   de a-l cunoaşte

mai dinainte?” a întrebat Zamolxe foarte

mirat. 115Senefer   a răspuns: „Exact, să-l

creăm şi atunci îl cunoaştem mai

dinainte. 116Cel care   este capabil să

creeze secvenŃe din viitor, implicit îl va

şti cu exactitate”.

     117„Oare cum putem   crea astfel de

secvenŃe, domnul meu?” s-a arătat

Zamolxe foarte curios. 118Şi Senefer a

răspuns: „Mai întâi trebuie înŃeles cum

funcŃionează lumea. 119Mai precis cum se

manifestă ea în desfăşurare cauzală a

evenimentelor”.

     120Zamolxe a zis: „Ştim că lumea este

continuu supusă schimbărilor. 121Despre

aceasta am discutat atât cu Pitagora, cât

62


CARTEA NEMURIRII

        cu tânărul Heraclit, în Ionia”.

122

      „Conştientizarea schimbării   este bună,

dar cel mai important este să pătrundem

în acea schimbare şi să contribuim la

dinamica ei” a precizat Senefer.

      123„Cum se procedează?”   a mai

întrebat Zamolxe. 124Şi Senefer a

explicat: „Imaginează-Ńi că eşti un

spectator care priveşte lumea ca pe un

râu curgând neîncetat. 125Dar în realitate

tu eşti cufundat în acel râu de unde poŃi   fi

în măsură să antrenezi dinamica

dorinŃelor tale în care autoobservaŃia

joacă un rol esenŃial.

      126„Ce înseamnă autoobservaŃie?”   a

mai întrebat Zamolxe. 127Şi Senefer a

răspuns: „Este atunci când te priveşti pe

tine însuŃi ca şi cum ai fi un observator   al

existenŃei proprii, a ceea ce Ńi se

întâmplă. 128Treptat   vei fi în măsură să

înŃelegi de ce ai parte de toate câte se

petrec cu tine şi astfel poŃi interveni la

crearea direcŃionată a unor trăiri. 129Cu

alte cuvinte participi conştient la propria

existenŃă şi astfel nu mai eşti dus de

valurile manifestărilor, valurile vieŃii

cum se spune, create mai mult sau mai

puŃin conştient de către alte fiinŃe. 130Cu

cât această conştientizare atinge un nivel

mai ridicat cu atât aportul tău la creaŃie

este mai mare. 131Aici nu mai este vorba

de o simplă creaŃie care te priveşte

exclusiv pe tine, ci de creaŃia lumii în

general”.

      132„Dar creaŃia lumii   nu este ea oare

făcută de zeul Amun, domnul meu?” a

mai întrebat Zamolxe. 133Şi Senefer a zis:

„Amun se manifestă în procesul de

creaŃie prin factorul uman conştient de

propria sa putere. 134Există oameni care

stăpânesc dinamica naturii, ei putând

crea prin voinŃă”.

şi

         „Atunci ce rol pot avea eu în lumea

plină de schimbări?” a mai spus

Zamolxe. 136Şi Senefer   a răspuns:

„Lumea pe care o percepi cu simŃurile,

cu mintea şi cu sufletul eşti chiar tu.

137

   Iar dacă această lume Te reprezintă pe

Tine, nu este oare firesc să poŃi interveni

să faci schimbări în ea?”

      138Zamolxe a înŃeles cele spuse de

Senefer căruia i-a mărturisit: „Este cât   se

poate de firesc, domnul meu. 139Dar cum

aş putea interveni în mod concret?” 140Şi

Senefer a zis: „Imaginează-Ńi că toate

câte-łi apar ca posibilităŃi în viaŃa Ta

sunt uşi deschise, iar Tu trebuie mereu să

alegi pe care uşă vei intra. 141Dar va

trebui să fii atent şi să-łi consulŃi vocea

interioară. 142Ea-łi va spune încotro să

păşeşti. 143În felul   acesta ÎŃi creezi lumea

proprie”.

      144Şi Zamolxe s-a adâncit în gândurile

profunzimii ideilor expuse de Senefer.

145

   „Iată mari învăŃături pe care nu le-am

auzit nici chiar la marele Pitagora.

Secretele zeilor sunt nelimitate” Şi-a

spus El.

      146Zamolxe s-a arătat recunoscător

preotului Senefer spunându-i: „Am aflat

astăzi învăŃături de seamă, şi-Ńi

mulŃumesc domnul meu. 147Tot am

discutat astăzi despre viitor, mă întreb   ce

părere ai despre astrologie?” 148Senefer a

răspuns: „Sunt preoŃi, mai cu seamă în

tradiŃia caldeeană, care agonizează pe

tema aflării viitorului oamenilor ca

urmare a unor configuraŃii astrale

existente la momentul naşterii cuiva.

149

   Totul este o speculaŃie şi o farsă

servind exploatării celor creduli.

150

   Soarta oamenilor depinde în special de

capacităŃile lor naturale şi de mediul

familial şi social în care se dezvoltă ca

persoane. 151Este adevărat   că energiile

135

63


CARTEA NEMURIRII

cosmice pot avea influenŃe asupra

mentalului colectiv, aceasta explicând

diferitele cicluri ale civilizaŃiilor. 152Şi

uneori, în cazuri extrem de rare, există

chiar prunci care pot fi influenŃaŃi de

explozii energetice cosmice, aceasta

contribuind la o oarecare predestinare

dacă există condiŃii sociale ca acea

orientare de destin să se împlinească”.

    153Şi Zamolxe a revenit acasă

meditând adânc asupra temelor discutate

cu Senefer.

      154La vremea potrivită Nefertibet a

organizat o călătorie în timpul căreia

Zamolxe să viziteze piramidele de la

Giza. 155Preoteasa   le cunoştea prea bine

şi-I va servi Lui Zamolxe ca ghid.

      156Şi totul a fost pregătit pentru drum.

157

      Nefertibet va fi însoŃită   de o slujnică şi

alŃi doi servitori care vor avea grijă de

transportul bagajelor. 158Zamolxe va veni

împreună cu Marele Lup Alb.

      159Călătoria către piramidele Egiptului

de Jos le-a luat destul timp. 160Pe drum

Zamolxe s-a folosit de scrisoarea lui

Zarates, o epistolă de mare ajutor în

Egipt, noua provincie a imperiului

persan.

      161Şi când în sfârşit au ajuns la

Memfis s-au odihnit două zile. 162Apoi

au mers direct la Giza în zona

construcŃiilor sacre. 163Nefertibet avea

rolul de ghid şi le-a spus: „Iată intrarea   în

templu la Giza. 164Şi cele două

obeliscuri. 165Mai încolo se văd mulŃimea

de statui ale faraonului Ramses cel Mare

şi ale soŃiei sale favorite Nefertari, o

încarnare a zeiŃei Maat”.

      166Mergând mai departe, Nefertibet

le-a arătat şi le-a explicat: „Iată Sfinxul!

167

      A fost construit cu vreo   două mii de

ani înainte, tot cam în aceeaşi perioadă

cu Marea Piramidă Akhet Khufu care

înseamnă orizontul lui Khufu. 168Se

referă la faraonul Khnum Khuf, căruia

noi îi spunem mai simplu Khufu.

169

   Trebuie să ştii Zamolxe că Sfinxul şi

piramidele au mari puteri. 170Se spune că

celui ce ştie să invoce la Sfinx, Zeul

Amen în viitor îi va ciopli chipul în

piatră, acolo în pământul de unde provine

acel om. 171Iar prin   puterea zeilor Marea

Piramidă îi va împlini dorinŃele”.

      172Zamolxe era foarte atent la tot ce

vedea. 173Nefertibet   L-a observat cuprins

de devoŃiune către zei şi s-a retras

deoparte, căci arianul se apropiase cu

evlavie de Sfinx, îngenunchease şi

invoca astfel: 174„Dumnezeule care ai

multă lumină, revars-o şi în sufletul Meu.

175

   Fă ca dorinŃa tatălui Meu Crăciun, ca

Eu să aduc înŃelepciune neamului

dacilor, să se împlinească. 176Zeule

Amen! Amen! Amen!”

      177Şi atunci când au ajuns la piramide

preoteasaNefertibetaexplicat:

„Piramidele ascund mari secrete. 178Ele

sunt susŃinute de zeul înŃelepciunii

Thoth, soŃul zeiŃei Maat”. 179„Aş dori să

dorm o noapte în Marea Piramidă” a

rugat-o Zamolxe pe Nefertibet. 180Şi ea a

răspuns: „Se poate aranja aceasta cu

sacerdotul de aici”.

      181Mai târziu Nefertibet a discutat

dorinŃa Lui Zamolxe cu preotul egiptean

de acolo care impresionat a zis: „Eşti

temerar! 182Te aştept   astă-seară pe

înserate să Te conduc în interior. 183Va

trebui să urmezi întocmai instrucŃiunile

mele. 184Chiar   doreşti să stai la noapte în

piramidă?” 185„Sunt neabătut, domnul

meu!” l-a încredinŃat Zamolxe.

      186Şi la amurg dacul se afla la intrarea

piramidei. 187În curând a sosit şi preotul

care I-a destăinuit: „Nefertibet mi-a spus

64


CARTEA NEMURIRII

multe despre curajul Tău. 188Dar află că

noaptea prezenŃa zeului Thoth, în

interiorul Marii Piramide, este deosebit

de puternică. 189Au fost mulŃi care după

întâlnirea cu El, pur şi simplu au murit   de

frică. 190Te mai   întreb încă o dată dacă

mai eşti hotărât să rămâi în piramidă

peste noapte?” 191„Nu mă abat de la

dorinŃa mea, domnul meu. 192Şi nu am

teamă de întâlnirea cu zeul Thoth”.

193Atunci preotul a zis: „Bine. 194Haidem

înăuntru cu aceste două torŃe aprinse.

195

      Există şi una de rezervă   pe care o vei

păstra”.

      196Şi au aprins torŃele. 197Zamolxe a

primit şi torŃa suplimentară şi au pătruns

direct în labirint, după care au ajuns într-

un coridor înalt, la Marea Galerie.

198

      Preotul egiptean I-a   spus: „Te voi duce

direct la camera mortuară a regelui şi vei

rămâne acolo noaptea. 199Ai torŃa cu Tine

Zamolxe. După un timp se va stinge şi

vei rămâne pe întuneric. 200PoŃi aprinde

cu amnarul a doua torŃă cu care vei găsi

drumul înapoi”.

      201Când au ajuns în camera regelui

faraon, preotul nu a vrut să mai stea

acolo.

      202„ÎŃi mulŃumesc,   domnul meu. 203Ne

vedem iarăşi mâine dimineaŃă” i-a spus

Zamolxe. 204Preotul   a răspuns: „Sper şi

eu. 205Dacă adormi   să fii atent la ceea ce

visezi, deoarece visul este un bun tărâm

unde pot fi întâlniŃi zeii”.

      206Şi preotul egiptean a pornit către

ieşire lăsându-L singur pe Zamolxe care,

rezemat de un perete, Şi-a început

invocaŃia, cu braŃele ridicate în faŃă şi

palmele îndreptate în sus, zicând:

207

      „Mărite Thoth, zeu al   înŃelepciunii.

208

      Sunt acum în prezenŃa   Ta şi renunŃ

fără nici o reŃinere la persoana Mea”.

               s-a lăsat adânc. 210Mintea

Lui Zamolxe s-a liniştit, auzea în

interiorul urechii sunetele inimii,

sunetele sufletului, despre care Îi vorbise

Pitagora că erau cele care vesteau

prezenŃa zeilor.

      211Şi Zamolxe a adormit visând: Se

afla în Marea Piramidă, simŃea o

prezenŃă fără formă. 212Nu auzea niciun

glas exterior, dar cineva Îi vorbea în

minte. 213„Zamolxe, om din neamul

tracilor, de ce ai venit la mine?” a zis

vocea. 214„Pentru înŃelepciune,   Mărite

Thoth. Vreau s-o duc neamului meu”.

215

   Şi Thoth a zis: „Află că Tu Zamolxe

Arianul eşti sufletul tracilor şi

întruchiparea înŃelepciunii lor în vecii

vecilor. 216Chiar dacă vor trece   urgii

peste ei, nu vei fi niciodată uitat cu totul.

217

   Ce mai doreşti să dai neamului Tău?”

218

   „Domnul meu, mă aflu în această

Mare Piramidă. Aş vrea să o duc

poporului Meu. 219Nu-Mi pot imagina

cum se va putea face aceasta. Doar cu

puterea Ta!” a zis Zamolxe. 220Şi zeul

Thoth a spus: „Egiptenii vor păstra

această piramidă pe care au făcut-o cu

mâinile lor. 221Dar voi o aveŃi deja în

spirit şi în lumină”. 222„O avem deja în

spirit şi în lumină? Ce înseamnă aceasta

Mărite Zeu?” a întrebat Zamolxe. 223Şi

zeul Thoth a spus: „Marea Piramidă

apare ca o umbră pe pământurile

voastre, pe un vârf de munte la răsăritul

Lui Ra, soarele. 224Piramida aceasta

poată fi văzută de Tine, de neamul Tău şi

de urmaşii neamului Tău la şase

săptămâni după ce înfloreşte planta

marii voastre zeiŃe Sânziana. 225Şi

muntele acela va avea un nume

asemănător cu cel al Meu, Thoth”.

226

   „Mărite Zeu, ce urgii se pot abate în

viitor peste neamul Meu?” a vrut să mai

65

209

Tăcerea


CARTEA NEMURIRII

ştie Zamolxe. 227Şi Thoth a răspuns:

„Când cei din poporul Tău aproape că

Te vor uita, atunci la acel timp ei vor

suferi, iar când îşi vor aminti de Tine,

suferinŃa lor va dispare. 228Şi acum

Zamolxe primeşte cheia nemuririi ankh.

229

      Eşti ca şi mort pentru   această lume,

dar acum eşti înviat în nemurire.

      230Şi imediat Lui Zamolxe I-a apărut

la gât un şnur având atârnat pe el cheia

ankh. 231Aşa a   înŃeles Zamolxe că a fost

iniŃiat în tainele înŃelepciunii de către

zeul Thoth. 232Apoi a dormit un somn

adânc până dimineaŃa.

      233În zorii zilei Zamolxe a ieşit din

piramidă spre surprinderea preotului

egiptean care, văzându-L cu cheia ankh

atârnându-I la gât, se închina adânc în

faŃa Lui. 234Şi preotul   egiptean a zis:

„Faptul că aŃi stat o noapte înăuntrul

piramidei este un fapt extraordinar. 235O

trăire atât de măreaŃă echivalează cu

moartea şi renaşterea, căci numai cineva

născut a doua oară mai poate ieşi viu din

piramidă după ce a petrecut acolo o

noapte. 236Noi de   acum Vă credem un alt

om şi Vă onorăm ca atare, căci aŃi

dobândit puteri de semizeu”.

      237Curând a sosit la faŃa locului

preoteasa Nefertibet care a văzut crucea

ankh la gâtul Lui Zamolxe. 238Era uimită

de alura Lui, că faŃa I s-a schimbat, nu

mai era acelaşi om cu care venise la

Giza. 239Şi ea   a înŃeles ce s-a întâmplat

zicându-I: „Zeul Thoth Te-a iniŃiat în

tainele vieŃii şi ale învierii, altfel nu

puteai ieşi viu din piramidă. 240De acum

trăieşti o altă viaŃă, cea profană a luat

                241

                   Acumconştientizezisfârşit.

nemurirea, Te-ai integrat în armonia

cosmică”.

      242După cele întâmplate la Giza,

Zamolxe şi grupul s-au reîntors la Teba.

     Nefertibet a pregătit o călătorie

spirituală în preajma Tebei, în Valea

Regilor. 244Şi acolo   preoteasa I-a explicat

Lui Zamolxe: „Aici în Valea Regilor este

locul de unde faraonii Egiptului şi cei

apropiaŃi lor pleacă spre lumea cealaltă.

245

   Cam cu o mie de ani în urmă zona a

devenit loc de înmormântare al trupurilor

marilor spirite încarnate în Egipt.

246

   PreoŃii egipteni au venit aici, multe

secole de-a rândul, ca să invoce

reîncarnarea acelor spirite. 247Există o

ciclicitate moarte-reîncarnare de care noi

suntem conştienŃi de mult timp. 248Se

aplică mai ales familiilor faraonilor, ale

căror suflete revin din timp în timp

pentru a susŃine maat, ordinea, armonia

şi dreptatea, ceea ce grecii numesc logos

şi persanii asha”.

      249„Ce spirite au faraonii?”   a întrebat

Zamolxe. 250Nefertibet   a răspuns: „Ei şi

soŃiile lor, care uneori le pot fi surori,   vin

de obicei în perechi ca încarnări ale

marilor zeităŃi, ca de pildă Osiris-Isis,

Amen-Mut, Thoth-Maat”.

      251Şi după ce au făcut înconjurul

întregii arii din Valea Regilor s-au întors

la Teba.

      252Zamolxe Îşi făcuse obiceiul ca

aproape în fiecare zi să-l viziteze la

templul Amun pe preotul Senefer. 253Îl

ajuta la cele trebuincioase, prilej cu care

pătrunsese tot mai mult în tainele

spiritualităŃii egiptenilor.

      254SârguinŃa la învăŃătură a Lui

Zamolxe l-a impresionat mult pe preotul

Senefer care într-o zi I-a propus: „Ar

trebui să fii preot al Lui Amun”. 255„Sunt

gata, domnul meu. 256Dacă zeul a găsit

ceva plăcut în mine Îl voi sluji cu

devotament” a răspuns El.

243

66


CARTEA NEMURIRII

            ceremonia de investitură a Lui

Zamolxe ca preot egiptean, hem netjer, a

fost pregătită minuŃios de către Senefer.

258

      În camera idolului a   fost aprins focul

sacru în prezenŃa câtorva persoane care

aveau acces să-I vadă chipul zeului.

259

      După ritualurile de investitură,

Zamolxe a primit în final veşmântul de

preot al Lui Amun. 260L-a îmbrăcat cu

mare devoŃiune şi a participat, alături de

ceilalŃi preoŃi, la slăvirea finală a zeului.

      261Şi iniŃierea Lui Zamolxe a fost cu

totul aparte. 262S-a Ńinut cont de faptul că

era străin de Egipt şi nu I s-au aplicat

toate restricŃiile impuse altor preoŃi

egipteni, precum erau rasul pe cap şi

circumcizia. 263Preotul Senefer a spus:

„Momentul istoric pe care îl trăim ne

face să nu fim prea severi cu iniŃierea Ta.

264

      Şi aceasta pentru că   eu cred că în

viitor, cândva, spiritualitatea noastră se

va renaşte în neamul Tău Zamolxe.

265

      Eşti un preot egiptean   de factură cu

totul specială, un hem netjer geticus”.

             CAPITOLUL 9

   Despre înŃelepciunea egiptenilor.

    Oamenii veniŃi din stele. Zamolxe

părăseşte Egiptul. Revenirea în insula

Samos. Eliberarea sclavilor la Atena.

Zamolxe trece prin Tracia şi ajunge   în

               Dacia.

1

257

Şi

3

Într-o zi s-au întâlnit iarăşi şi preotul

Timpul a trecut şi, din ce în ce mai

mult, Zamolxe se apropiase spiritual de

preotul Senefer. 2Aveau împreună

discuŃii spirituale îndelungi şi Senefer   era

bucuros să-i împărtăşească Lui Zamolxe

multe din valorile civilizaŃei egiptene cu

sentimentul că preda o ştafetă cu cele

mai mari secrete ale unei culturi care

apunea.

Zamolxe l-a rugat pe preotul Senefer:

„Domnul meu, aş dori să văd

înŃelepciunea egiptenilor scrisă pe

papirus. 4Ştiu că   alte popoare au cărŃi

sacre scrise”. 5Atunci Senefer a explicat:

„Noi egiptenii nu păstrăm învăŃăturile

cele mai înalte pe papirus. 6Pe acestea nu

le vei găsi consemnate decât în sufletele

oamenilor. 7PreoŃii noştri au cu legământ

că înŃelepciunea omului trebuie să fie

vie. 8Ea nu poate fi   învăŃată de pe

papirusuri. 9Este drept că atunci când se

iveşte pericolul ca acele cunoştinŃe să se

piardă, ele pot fi scrise pentru ca urmaşii

să preia înŃelepciunea. 10În vremurile

vechi s-au făcut scrieri sacre pentru a Ńine

învăŃătura. 11Când înŃelepciunea a intrat

în sufletele preoŃilor egipteni, scrierile

acelea au fost în cea mai mare parte

distruse”.

     12Şi Zamolxe a zis: „Este extrem de

interesant ceea ce aud. 13Oare înscripŃiile

existente pe frontispiciile templelor, pe

coloane şi pe obeliscuri, în general pe

toate construcŃiile sacre pe care le-aŃi

făcut timp de mii de ani, ce reprezintă

ele?” 14Şi Senefer   a răspuns: „Sunt

mărturii ale devoŃiunii către zei,

nicidecum învăŃături. 15Noi imortalizăm

în piatră o atitudine a poporului egiptean

şi a oamenilor cei mai aleşi, mai cu

seamă faraonii şi familiile lor, care sunt

cei care menŃin custodia devoŃiunii, iar

noi preoŃii pe cea a înŃelepciunii”. 16Şi se

gândea Zamolxe: „Modelul acesta ar

putea fi folosit şi de poporul meu”.

     17„Sistemul pe care   îl utilizaŃi este

temeinic” a zis Zamolxe. 18Senefer a

precizat: „Valoarea lui constă în faptul   că

modelul funcŃionează. Mai exact a

funcŃionat un timp îndelungat. 19Acum,

67


CARTEA NEMURIRII

în această epocă istorică, sunt semne că

civilizaŃia egipteană apune”.

      20Şi Zamolxe a mai spus: „Subiectul

acesta l-am discutat în treacăt şi cu

maestrul Pitagora în insula Samos. 21Mă

întreb cum vezi tu domnul meu această

descompunere socială şi de valori? 22Şi

în primul rând de ce se întâmplă toate

acestea aici în Egipt?” 23Şi preotul

Senefer a explicat: „CivilizaŃia egipteană

se încheie după două mii cinci sute

nouăzeci şi doi de ani, adică de

douăsprezece ori câte două sute

şaisprezece ani de existenŃă continuă.

24

   Decăderea ei se datorează introducerii

sacrificiului animalelor, practică înterzisă

de către preoŃi în vechime. 25La folosirea

jertfe crudei au contribuit atât preoŃii

locali cât şi faraonii, influenŃaŃi fiind   de

idei venite din afara Egiptului. 26Faraonii

au observat că popoare care făceau, în

scopuri sacre, sacrificii de animale,

precum erau asirienii şi babilonienii,

aveau mare putere militară. 27Au vrut şi

ei să o dobândească tot prin acele

mijloace rele, dar nu şi-au dat seama că

atrăgeau şi mai multă vărsare de sânge.

28

   Istoria le-a fost mărturie, căci imperiile

asirian şi babilonian au sfârşit în bălŃi   de

sânge. 29PreoŃii   egipteni au fost uneori

forŃaŃi să introducă în ritualuri sacrificiul

animalelor, iar atunci când ei refuzau

erau înlocuiŃi cu alŃi preoŃi veniŃi din

afara Egiptului”.

      30„Dar domnia ta nu   faci astfel de

jertfe” a spus Zamolxe. 31Senefer a

răspuns: „Eu, Senefer, sunt un mărunt

preot egiptean care nu poate repara ceea

ce a început să se strice în această Ńară   de

zeci de ani. 32Şi cum spuneam există o

ciclicitate care într-un fel este şi voinŃa

zeilor. 33Noi avem   o istorie milenară. De

la unirea Egiptului de Sus cu Egiptul de

Jos au trecut peste două mii şase sute de

ani. 34Precum spuneam   un ciclu mare al

unei civilizaŃii durează două mii cinci

sute nouăzeci şi doi de ani de ani, adică

de douăsprezece ori câte două sute

şaisprezece ani. 35Aceste lucruri sunt

cunoscute şi de maestrul tău Pitagora.

36

   Egiptul a încheiat de curând acest ciclu,

a pierdut puterea politică odată cu

cucerirea persană”.

      37„Va putea oare Egiptul   să se

redreseze cândva în viitor?” l-a mai

întrebat Zamolxe pe Senefer. 38Şi Senefer

a răspuns: „Totul depinde dacă se vor

găsi persoane care să invoce revenirea

acele spirite care au făcut ca Egiptul să

fie măreŃ. 39Acesta este secretul aplicabil

la orice cultură şi civilizaŃie –

reîntoarcerea prin reîncarnare a marilor

suflete încărcate de ordine, armonie,

adevăr, dreptate socială şi iubire de

oameni”. 40Şi-Şi spunea   Zamolxe: „Aşa

va trebui să fac şi Eu când voi reveni la

neamul Meu – să chem sufletele nobile,

din întreaga lume, să se întrupeze în

poporul dacilor arieni”.

      41Apoi Zamolxe a mai vrut să ştie:

„Domnul meu, află că în Babilon şi în

Iudeea am vorbit cu anumite persoane

despre oamenii veniŃi din stele, aceia

care sunt reprezentaŃi în Iudeea de

simbolul soarelui cu aripi, iar în Babilon

şi Asiria de omul cu aripi. 42Profetul

Zaharia Mi-a spus la Ierusalim că este

vorba despre zeii care s-au împreunat cu

fiicele pământenilor, aşa cum scrie în

cartea lor sacră Tora. 43Tu ce părere ai?”

44

   Şi Senefer a zis: „Legenda aceasta am

luat-o şi noi de la un popor vechi numit

hitiŃi, oameni veniŃi de undeva de la nord

de Pontul Euxin. 45În ea se spune că pe

acolo au apărut uriaşii care ar trăi încă   şi

acum pe acele meleaguri. 46Ei sunt

68


CARTEA NEMURIRII

fiinŃele făcute de zei cu femeile

pământene. 47Noi am moştenit simbolul

lor care combinat cu crucea ankh

exprimă puterea divină”.

      48„Şi noi geŃii avem   aceste legende.

49

   Uriaşii încă mai trăiesc pe la noi” i-a

spus Zamolxe. 50Senefer a dorit să afle

mai mult zicând: „Da? Tu ar trebui să ştii

mai multe despre aceste mituri. Te

ascult!” 51Şi Zamolxe   a explicat: „Se

spune că în trecut pe meleagurile noastre

au sosit oameni veniŃi din stele care s-au

împreunat cu femeile noastre. 52Ele au

dat naştere unor fiinŃe puternice şi agere

la minte, uriaşii. 53Cu timpul ei au fost

tot mai puŃini, însă neamul geŃilor a

crescut în înŃelegere şi în vieŃuire mai

bună. 54Nu ştiu   cum a fost în vremea

dinaintea uriaşilor, dar oamenii spun că

neamul nostru era destul de sălbatic.

55Mai apoi ne-am mai înŃelepŃit. 56Şi cred

că mulŃi oameni de la noi au ceva din

sângele acelor uriaşi, deşi corpurile nu   le

sunt tot aşa de mari ca ale uriaşilor

dintâi”. 57Şi Senefer   a recunoscut: „Iată

că aflu de la Tine ceva ceea ce eu nu

cunosc, Zamolxe. 58Mă voi mai gândi la

ceea ce am vorbit astăzi împreună”.

      59Au trecut aproape trei ani de când

Zamolxe se afla în Egipt. Marele Lup

Alb, omul Lui de încredere, era un bărbat

în toată firea. 60Împlinise douăzeci şi trei

de ani, era atent la practicile sacerdotale,

dar nu dorea să fie iniŃiat.

      61Şi într-o zi Marelui Lup Alb i s-a

trezit dorul de glia străbună şi L-a

întrebat pe Zamolxe: 62„Domnul meu, să

nu-łi fie cu supărare, când ne-om duce

pe pământurile noastre?” 63Şi Zamolxe a

răspuns: „Şi Eu M-am gândit la asta Lup

Alb. 64Cred că a sosit   timpul să ne

întoarcem la ai noştri”.

              Zamolxe i-a mărturisit lui

Nefertibet dorinŃa Sa să meargă acasă în

Dacia. 66Şi ea a   spus: „De ce nu rămâi

aici cu noi? 67Vei găsi o femeie potrivită

cu care să locuieşti. 68Eşti doar preot al

Lui Amun”. 69Atunci Zamolxe i-a

răspuns: „Nu mai pot sta Nefertibet.

70Mă cheamă în suflet neamul Meu”. 71Şi

Nefertibet a fost de acord spunând: „Fie

cum doreşti Zamolxe. 72Îi voi spune tatei

că vrei să ne părăseşti”.

     73Zamolxe şi Marele Lup Alb au

început pregătirile de drum. 74Au luat

legătura cu trupele persane care patrulau

de-a lungul Nilului. 75SoldaŃii îi vor

însoŃi spre Delta Nilului de unde se vor

îmbarca spre Grecia.

     76Şi în ziua dinaintea plecării Zamolxe

a mers la templul din Karnak să-şi ia

rămas bun de la tatăl preotesei

Nefertibet. 77Acolo preotul Senefer I-a

spus: „ÎnvăŃăturile înŃelepciunii Egiptului

vor trece în timp la alte popoare. 78Poate

cândva în viitor Egiptul să renască. 79Dar

spiritele luminii de aici nu vor pieri

nicicând. 80Ele vor   hălădui la templele şi

la mormintele faraonilor şi oamenilor de

seamă ai acestui neam până când îşi vor

găsi odihnă prin alte părŃi de lume. 81Cei

care au cunoştinŃe cum să atragă aceste

spirite, emanaŃii ale marelui zeu Amun-

Ra, vor ferici popoarele lor”.

     82„Eu cred, domnul   meu, că pot lua cu

Mine, pentru neamul Meu, câte ceva din

aceste puteri” a spus Zamolxe. 83Şi la

despărŃire preotul Senefer I-a zis: „Fie

Amun cu Tine!”. 84Iar Zamolxe a

răspuns: „Rămâi cu bine înŃeleptule! 85Şi

nu uita neamul Meu atunci când vei

ajunge acolo în cer la zeul Amun. 86Te

vom chema noi să te întrupezi printre

tracii arieni”.

69

65

Apoi


CARTEA NEMURIRII

              Zamolxe a revenit la templul

zeiŃei Maat. 88Era timpul despărŃirii de

preoteasa Nefertibet care I-a urat: „ToŃi

zeii şi zeiŃele Egiptului să fie cu Tine

Zamolxe! 89Lumina   noastră se stinge

acum după ce a strălucit în lume timp de

peste două mii cinci sute de ani. 90Dar

zeiŃa Maat nu va muri niciodată, căci

toate popoarele care se vor ridica în lume

o vor venera în felul lor. 91Fără ordine,

dreptate şi adevăr nu putem să-L

cunoaştem pe Zeul Suprem, oricare ar fi

numele Lui dat de oameni oriunde în

lume”. 92Şi Zamolxe   i-a zis: „Rămâi în

lumină hemet netjer Nefertibet.   93Noi

geŃii vom chema zeii luminoşi ai

Egiptului să reverse razele lor de

înŃelepciune pe pământurile noastre”.

      94Şi Zamolxe împreună cu Marele Lup

Alb au luat calea către Delta Nilului.

95

   Duceau cu ei câteva bagaje grele

încărcate pe cămile. 96Când au ajuns în

deltă s-au îmbarcat pe un vas comercial

către insula Samos din Ionia şi după un

timp au sosit acolo.

      97Întâlnirea Lui Zamolxe cu Nestor a

fost emoŃionantă. 98Şi Nestor I-a spus:

„Au trecut şase ani de când ne-am

despărŃit. 99Iar geŃii Tăi acasă nu Te-au

văzut de opt ani. 100Când Te întorci în

Dachia sau Dochia Ta, cum spuneŃi voi?”

101

    Zamolxe a spus: „Cât de curând

prietene. 102Vin din   Egipt şi sunt doar în

trecere pe la tine. 103Cum îŃi mai merg

treburile Nestor?” 104Nestor a zis: „Încă

bine. 105La noi   în Samos s-au întâmplat

multe schimbări în toŃi aceşti ani de când

ai lipsit. 106Suntem acum sub stăpânirea

perşilor. 107Dar Grecia   continentală este

liberă. 108Tracia   este şi ea sub perşi”.

      109Şi Zamolxe a zis: „Am aflat şi Eu

câte ceva despre aceste evenimente.

110

      Regele Darius a trecut   cu armata

87

Apoi

Helespontul pe un pod de vase şi a

invadat Tracia. 111În campania lui

militară împotriva sciŃilor, regele a

încercat să ocupe şi părŃi din Dacia

cerând pământ şi apă, aşa cum le este

obicei perşilor, dar nu a reuşit. 112În

Babilon, am vorbit chiar cu regele Darius

şi l-am prevenit. 113Îl credeam ce spunea,

că urmează dreptatea, asha, dar până la

urmă regele Darius m-a dezamăgit”.

114

   Nestor a răspuns: „Să-i lăsăm pe regi

cu ale lor, dragă prietene. 115Dar mai

întâi să Te odihneşti după călătoria cea

lungă. 116Apoi să-mi   spui pe unde ai

umblat prin lume. 117Văd că eşti bine

înstărit”.

      118Apoi Nestor a chemat doi slujitori

să-L ajute pe Zamolxe la descărcatul

bagajelor.

      119Şi în zilele următoare Zamolxe şi

Nestor au avut timp să povestească.

120

   Nestor vroia să ştie toate câte s-au

petrecut cu Zamolxe în ultimii ani şi I-a

spus: 121„Mă întreb,   oare L-ai găsit pe

Dumnezeul vostru pe care-L căutai peste

tot prin lume? 122Şi Zamolxe i-a răspuns:

„Află dragă prietene că Eu Îl cunoşteam

bine pe Dumnezeu încă din Dacia, łara

Zeilor, łara Soarelui. 123Ceea ce am aflat

prin lume a deschis o cale spirituală mult

mai largă. 124Dacă neamul Meu o va

putea susŃine, ea va fi lumină pentru noi

şi pentru întreaga lume. 125Desigur că

înŃelepciunea Lui Dumnezeu este

nelimitată. 126Dar Eu am văzut că El le-a

dat mult din ea şi altor neamuri. 127Şi

precum ştii atunci când dai înŃelepciune

primeşti la rândul tău înŃelepciune. 128Un

neam care dobândeşte înŃelepciune va

avea totul”.

      129Nestor a mai zis: „Sunt de acord cu

ce spui. 130Noi grecii   suntem mereu

dezbinaŃi între noi. 131Şi asta pentru că ne

70


CARTEA NEMURIRII

lipseşte înŃelepciunea ca aspiraŃie a vieŃii.

132

      Ne preocupăm de comerŃ,   de agonisit,

dar de aurul minŃii mai puŃin. 133Ai văzut

cum Pitagora a trebuit să plece dintre

noi. 134Nici acolo în   Croton nu cred că va

avea mare succes”.

      135„Ce mai face Pitagora,   maestrul

Meu? L-ai mai văzut oare?” a întrebat

Zamolxe. 136Şi Nestor   a răspuns: „Da, de

câteva ori. 137Pot spune că îi merge mai

bine acolo decât aici, dar tot există

opoziŃie destructivă. 138Unii oamenii sunt

invidioşi pe faptul că Pitagora nu-i

primeşte în confreria lui”.

      139„Dacă mai ai ocazia   să mergi la

Croton la Pitagora să-i spui că este

oricând binevenit la Mine în Dacia” l-a

rugat Zamolxe pe Nestor care a răspuns:

„Aşa voi face”.

      140Şederea Lui Zamolxe în insula

Samos a fost scurtă. 141Curând şi-a luat

rămas bun de la Nestor şi familia lui şi

împreună cu Marele Lup Alb s-a

îmbarcat pe un vas spre Grecia

continentală.

      142Ajunşi la Atena, era zi de târg de

sclavi. 143Şi Zamolxe   a răscumpărat pe

toŃi geŃii şi tracii daŃi spre vânzare şi   i-a

lăsat liberi să meargă înapoi la casele lor.

144Erau opt traci şi doi geŃi. 145„SunteŃi

slobozi să mergeŃi unde doriŃi! 146Nu mai

sunteŃi sclavi, vă redau libertatea” le-a

spus Zamolxe după ce oamenilor li s-au

scos lanŃurile.

      147Şi toŃi cei eliberaŃi vroiau să se

întoarcă acasă în Tracia şi în Dacia.

148

      Oamenii au spus: „Te   vom însoŃi spre

Tracia domnul nostru”.

      149Apoi Zamolxe cu Marele Lup Alb

şi cu toŃi oamenii eliberaŃi au format o

caravană şi au pornit la drum. 150Intrând

în Tracia au întâlnit trupe persane, prilej

cu care Zamolxe s-a folosit de poziŃia

Lui înaltă de preot zoroastru putând

merge nestingherit alături de toŃi oamenii

care-L însoŃeau.

      151Treptat, pe drum, tracii au rămas pe

la casele lor. 152Marele Lup Alb L-a dus

pe Zamolxe la familia sa unde toŃi au fost

bucuroşi să-l revadă pe tânărul rătăcitor.

153Dar şedere lor a fost scurtă. 154Tâcu,

fratele Marelui Lup Alb, a vrut să-i

însoŃească în Dacia şi Zamolxe l-a luat

cu ei.

      155Şi cei cinci bărbaŃi au trecut Istrul.

156

   Când au păşit pe pământul Daciei toŃi

au îngenuncheat şi l-au sărutat. 157Iar

geŃii, veniŃi cu Zamolxe din Grecia, I-au

spus: „Te ducem până acasă domnul

nostru. 158Apoi vom   merge şi noi pe la

casele noastre”.

            CAPITOLUL 10

      Zamolxe merge   la Sarmisegetuza.

     Lucrările de construcŃii de la

 Sarmisegetuza. Inaugurarea şcolii de

înŃelepciune. Noua preoŃime. Împlinirea

     spirituală. LecŃiile iubirii date de

Bendisa. Zamolxe în Ńinuturile carpilor.

               şi oamenii Lui au pornit

spre Sarmisegetuza. 2Pe drum se gândea

la revederea cu familia Sa şi dorul de cei

dragi Îi creştea pe măsură ce se apropia

de casă. 3Deşi trecuseră   anii ştia că toŃi Îl

aşteptau cu credinŃă.

     4Era luna florilor şi ziua aniversării

naşterii Bendisei.

     5Zamolxe urca dealul pe cal la galop.

6

  Trecea pe lângă gospodăriile sătenilor şi

mulŃi oameni Îl recunoşteau şi-L urmau

pe jos sau călare. 7Şi până să ajungă în

faŃa porŃii casei Sale avea cu El un întreg

alai însoŃitor.

71

1

Zamolxe


CARTEA NEMURIRII

                                            „Este   rugul Lui Zamolxe, preotul nostru.

                                            31

             9

                                               Ne bucurăm că a revenit acasă”. 32În

în curte. Au văzut oamenii adunându-se

şi-au înŃeles ce se petrecea. 10Le-a sosit atmosfera înălŃătoare toŃi cântau şi erau

băiatul şi I-au ieşit în întâmpinare. veseli   de sosirea Lui Zamolxe printre ei.

                                                  3311Şi noaptea târziu Zamolxe împreunăRevederea cu fiul plecat în lume   a fost

mişcătoare pentru mama Sa Vetra care I- cu   soŃia Sa Bendisa au mers acasă. 34Erau

a spus cu lacrimi în ochii: „Dragul nostru   acum singuri în camera lor şi puteau să-şi

bine ai venit. 12O, Doamne, ce Ńâfraş vorbească nestingheriŃi. 35Şi Bendisa I-a

este! 13O, Doamne,   łie-łi mulŃumesc că spus în şoaptă: „łi-am dus dorul dragul

                                            meu,   domnul meu”. 36„Şi eu zâna Mea,ne-ai adus feciorul acasă!”

      14Bendisa şi copiii au venit şi ei Zâna Zânelor, doamna Mea. Şi tot   te

degrabă. 15L-au îmbrăŃişat   veseli că li s-a iubesc” i-a răspuns Zamolxe.

                                                  37Dis-de-dimineaŃă Zamolxe a vrut să-întors soŃul şi tatăl.

      16Şi Zamolxe i-a spus lui taică-Său: Şi astâmpere setea de dorul pământului

„Uncheşule, vreau să fac din geŃi un strămoşesc   şi a plecat prin împrejurimi.

                                            38

                                                 Cu fiecare pas Îl năpădeau   amintirilepopor renăscut din focul sacru. 17Ei să fie

oameni ai cerului, ai pământului, ai Lui   copilăriei, adolescenŃei şi maturităŃii,

Dumnezeu şi Domnazânei. 18Multe am atunci când muncea în pădure alături de

văzut în lume, dar nicăieri nu este un tatăl-Său   sau lucra pe ogor cu Bendisa,

neam ca al nostru. 19Niciunde nu sunt cu băiatul lor Călin, cu rudele şi sătenii.

                                                  39Era ca vrăjit de grădina maicii Sale.plaiurile sau gurile de rai ca   la noi.

20Dacă dacii vor învăŃa să-şi stăpânească 40Vetra o făcuse după ce Zamolxe

deprinderile aspre şi să-L urmeze pe plecase   spre insula Samos ca să-i

Domnul Adevărat vom fi neîntrecuŃi în amintească   mereu de frumuseŃea

lume. 21Aşa să   ne ajute Dumnezeu! Zău! feciorului ei. 40Pomii sădiŃi   erau acum

                                                       41

      22Şi Crăciun tatăl, I-a spus Lui mari. ToŃi   sătenii cunoşteau grădina

Zamolxe: „Te-am dat Lui Dumnezeu să-I Vetrei   cu numele de Grădina Maicii Lui

fii fiu ca să aduci dreptatea, băiatul meu.   Zamolxe.

                                                  4223Şi Zamolxe cutreiera locurile, dar cuCă dacă un neam are dreptate   apăi amu

cu ea vin şi adevărul şi lumina şi bogăŃia   alŃi ochi, căci privea în viitor. 43Era

şi fericirea omului”.bogat, avea patruzeci   şi opt de ani şi se

      24Apoi mulŃi dintre cei cunoscuŃi L-au gândea să întemeieze o şcoală   unde să

                                                                                 44

îmbrăŃişat pe Zamolxe. 25Erau dornici să instruiască preoŃimea neamului. Acolo

le spună pe unde a umblat şi ce a văzut în   tinerii şi tinerele vor învăŃa înŃelepciunea

lumea largă. 26Şi Zamolxe i-a încredinŃat: pe care El Zamolxe a deprins-o cât timp

„Vă voi povesti, avem timp destul. 27Dar a umblat prin lume.

                                                  45Şi primul lucru pe care L-a făcut aacum vreau să rămân cu ai Mei”.   28Şi

treptat oamenii s-au împrăştiat pe la fost   să-l iniŃieze la focul sacru dacic pe

casele lor.Marele Lup Alb ca preot dac al   Zeului

                                                            46

      29Către seară sătenii s-au strâns la Dumnezeu.   Ceremonia de investitură a

vatra satului şi au aprins un foc mare în   avut loc în mijlocul unui grup de oameni

                                                                           47

cinstea celui abia venit. 30Şi spuneau: strânşi la vatra Zânei Vesta. Zamolxe şi

8

Mama Vetra şi tatăl Crăciun se aflau

72


CARTEA NEMURIRII

Marele Lup Alb au invocat întruparea în

neamul dacilor a sufletelor nobile ale

lumii, acelea încărcate de ordine,

armonie, adevăr, dreptate socială şi

iubire de oameni. 48ToŃi cei chemaŃi

astfel să se întrupeze se vor numi copii   ai

focului.

    49Apoi Zamolxe a căsătorit-o, la focul

sacru, pe Mari, fata Sa, care avea

nouăsprezece ani, cu Marele Lup Alb şi

cu Tâcu fratele lui. 50Marele Lup Alb

avea douăzeci şi trei de ani, iar Tâcu

douăzeci şi unu.

      51Şi împreună cu Marele Lup Alb,

omul Său de încredere, Zamolxe a

început lucrările de construcŃii la

Sarmisegetuza. 52Vroiau să ridice câteva

clădiri, iar în centru lor să se afle o casă

înaltă cu o sală impunătoare. 53Acolo

Zamolxe plănuia să facă adunări mari de

oameni, să dea ospeŃe şi să le vorbească

dacilor despre înŃelepciunea lumii.

54

   Clădirile adiacente vor fi clase de

studiu şi dormitoare pentru învăŃăcei.

55

   Grădina Vetrei, maica Lui Zamolxe, va

deveni parcul şcolii de sacerdoŃi.

      56Când lucrările au fost terminate,

şcoala trebuia inaugurată. 57După

obiceiul locului, Zamolxe a chemat prin

tulnice pe oricine dorea să asiste la rugul

sacru dacic. 58Iar după ce marea sală de

festivităŃi va fi botezată cu busuioc, va

urma un mare ospăŃ.

      59Era în amurg, când la vatra Zânei

Domnazâna, bărbaŃi, femei şi copii s-au

strâns cu mic cu mare. 60Un rug uriaş era

pregătit pentru ardere. 61Şi preotul

Zamolxe a aprins lemnele, focul s-a

aŃâŃat, iar cei prezenŃi au cântat veseli

invocând zâna să le dea sănătate, belşug

şi bucurie în viaŃă.

62

63

Apoi a sosit marele moment al serii.

     Din marea vâlvătaie a focului sacru

dacic Zamolxe a aprins o făclie. 64Şi

asistat de câŃiva tineri a dus torŃa în

flăcări spre marea sală. 65MulŃimea L-a

urmat şi sala s-a umple treptat cu

oameni. 66ToŃi aşteptau   să se întâmple

ceva măreŃ. 67Şi Zamolxe le-a spus:

„Această făclie va aprinde acum vatra

sacră a nemuririi dacilor arieni. 68Lumina

focului din vatră este întruchiparea

spiritului divin. 69De acum înainte

această vatră sacră va arde supravegheată

continuu de veghetorii la foc. 70Ea va

aprinde focul nemuririi în sufletele

dacilor arieni. 71Aşa să ne ajute Domnul

Dumnezeu. Zău!”

     72Şi asistat de primii doi veghetori ai

focului nemuririi dacilor, Zamolxe a

aprins lemnele din vatră. 73După obiceiul

preoŃilor daci s-a presărat tămâie pe focul

încins. 74Şi Zamolxe   a trecut cu găletuşa

cu apă printre rândurile de oameni şi-i

boteza cu busuioc, cu apă vie, foc sacru

şi spiritul Lui Dumnezeu.

     75Apoi a început ospăŃul. 76Tuturor li

s-au dat mâncăruri de tot felul, dar vin   şi

băuturi tari nu au fost aduse. 77Aşa

Zamolxe arăta la toŃi că mintea omului

frumos trebuia să fie limpede. 78Şi

ospăŃul s-a încheiat noaptea târziu.

     79Au trecut câteva luni de la revenirea

acasă a Lui Zamolxe. 80Sătenii şi oamenii

din împrejurimi s-au obişnuit din nou cu

prezenŃa Sa. 81ToŃi însă, care L-au

cunoscut, spuneau că era schimbat.

82

   Dacă înainte era preotul dac care-Ńi

inspira încredere deplină, acum se ridica

cu mult deasupra. 83Avea o alură care

emana respect şi iubire, iar în prezenŃa

Lui toŃi simŃeau că se trezeau la viaŃă.

73


CARTEA NEMURIRII

                                                Pitagora şi de la alŃi preoŃi, pe unde

85Treptat s-a format în jurul Lui Zamolxe umblase în lume.

                                                 100Treptat şcoala s-a mărit, alŃi tineriun grup   de oameni cărora El le dădea

                       86

diferite însărcinări. Unii se ocupau de au   venit să înveŃe tainele preoŃiei de la

curăŃenia clădirilor, alŃii de paza lor şi   Zamolxe. 101Se dusese deja vestea hăt

supravegheau focul nemuririi dacice, şi departe.   102Multe dintre marile căpetenii

alŃii aveau sarcini de administrare a ale   dacilor aflaseră despre generozitatea

                                                şi înŃelepciunea Lui Zamolxe Arianul,şcolii.

      87Când a sosit primăvara, şi zăpada s- preotul de la Sarmisegetuza.

                                                   103Iar pentru acei tineri care nu ştiaua topit, era timpul ca dacii de

pretutindeni să afle ce se întâmpla la alfabetul   dacic, Zamolxe a organizat

Sarmisegetuza. 88Zamolxe a trimis clase aparte. 104Ei învăŃau   scrierea pe

olăcari în Dacia să dea sfoară în Ńară şi   să plăcuŃe de lemn ceruit, pe pergamente

înştiinŃeze pe tinerii şi tinerele care vor   cerate, pe diferite Ńesături textile ceruite

să devină preoŃi şi preotese. 89Propunerea şi pe pergamente şi papirusuri aduse de

era făcută mai ales familiilor căpeteniilor   negustorii greci în Dacia. 105Toate cele

şi oamenilor cu stare, tarabostes. 90Şi cei necesare cursanŃilor erau oferite gratuit

care vroiau să-L cunoască pe Dumnezeu, de   către şcoală.

                                                   106şi aveau darul preoŃiei, vor locui chiar   laZamolxe îşi preda oral învăŃăturile,

Sarmisegetuza.

                                              după felul cum deprinsese în timpul

      91Curând au sosit primii tineri doritori călătoriilor Lui prin lume.   107ÎnvăŃăceii

ai preoŃiei celei noi. 92Erau cinci băieŃi, nu luau notiŃe, căci Zamolxe le spusese

Gruiu, Vercu, Dragoş, Zogru şi Şoimu, şi   că „înŃelepciunea trebuie să se dezvolte

trei fete, Sorana, Zorela şi Simina. 93De în minte, nu să fie scrisă”, tot aşa cum

băieŃi va avea grijă Călin, fiul Lui Lui   Zamolxe îi spusese maestrul

Zamolxe, iar de fete Bendisa şi nurorile   Pitagora, la începutul uceniciei sale în

ei, Gema şi Iza, soŃiile lui Călin. 94Marele insula ioniană Samos. 108Şi multe

Lup Alb, preot al Zeului Dumnezeu, va prelegeri   se Ńineau în preajma focului

Ńine lecŃii alături de Zamolxe.sacru care   purifica sufletul omului.

      95109Timpul învăŃăturii va fi de un an.Iar tinerilor   care urmau şcoala

96

   Clase noi se vor forma doar la zamolxiană   li se recomanda, dar nu era

începutul fiecărui anotimp. 97Astfel, într- obligatoriu, să fie vegetarieni, în cele ale

un an se vor înfiinŃa patru grupe de mâncării,   precum era şi Zamolxe. 110Lor

                                                li se explica de ce preoŃimea nouă aînvăŃăcei.

      98Pentru început Zamolxe le-a făcut dacilor trebuia să urmeze practica

                                                           111

cunoscut tinerilor, veniŃi la învăŃătură,   nonuciderii. Căci preoŃii Lui Zamolxe

despre organizarea şcolii, modul de trebuiau   să fie exemple pentru oamenii

predare şi orarul cursurilor. 99Şi de la care căutau salvarea la Dumnezeu Tatăl

primele lecŃii El le-a vorbit despre unirea   şi Domnazâna Mama.

                                                   112ÎnvăŃăceii vor fi pregătiŃi însacră Dumnezeu-Domnazâna, despre

spirite şi zei, aşa cum învăŃase de la matematică,   astronomie şi medicină

                                              sacerdotală.   113Vor învăŃa ce înseamnă cu

84

Şi planul şcolii sufletului se înfiripa.

74


CARTEA NEMURIRII

adevărat justiŃia. 114Şi vor fi instruiŃi să

preŃuiască valorile dreptăŃii, adevărului   şi

responsabilităŃii personale, ale prieteniei

şi iubirii, ale curajului şi dăruirii pentru

binele colectiv.

      115Şi treptat, la şcoala Lui Zamolxe, au

venit mulŃi tineri şi tinere. 116Existau

acum trei grupuri diferite. 117În primul

rând erau cei care vroiau să devină

sacerdoŃi şi medici. 118Ei proveneau de

obicei din familii preoŃeşti mai vechi, din

presbiteri şi presbitere care doreau ca

urmaşii lor să ştie noile învăŃături ale   Lui

Zamolxe. 119Prin ei   Zamolxe vroia să

ridice şcoli de învăŃătură în toată Dacia.

120

      Şi aşa înŃelepciunea   să îndrepte tot

omul şi neamul dacilor la lumina Lui

Dumnezeu. 121Zamolxe   scrisese deja în

limba dacă un tratat de medicină

naturistă pentru folosul tinerilor la

preoŃie.

      122Un alt grup îl formau cei care

vroiau să înveŃe arta conducerii. 123Erau

tineri şi tinere aleşi dintre copiii de nobili

tarabostes şi dintre cei ai unor căpetenii

militare. 124Ei vor   veghea dreptatea

socială, vor fi judecători, menŃinători ai

ordinii şi militari de carieră. 125Ca oşteni,

comandanŃi de trupe, exarhi şi cavaleri

zamolxieni, ei vor învăŃa să mânuiască

armele şi să construiască dave, cetăŃi

militare fortificate cu valuri de pământ,

şanŃuri de apărare şi palisade întărite.

      126Al treilea grup era cel care învăŃa

despre negoŃ, agricultură şi meşteşuguri.

Zamolxe a organizat la Sarmisegetuza

ateliere unde se fabricau unelte de lucru,

printre care şi roata olarului.

      127Treptat şcoala de la Sarmisegetuza

a transformat inimile celor care o urmau,

căci ei se luminau pe zi ce trecea la o

viaŃă pe care părinŃii lor nu au cunoscut-o

vreodată. 128Din focul   sacru dacic a

renăscut o generaŃie de oameni ai luminii

sufletului.

      129Adesea, la lecŃii, Zamolxe le

spunea: „Adevărata comoară a unui om

este împlinirea spirituală. 130Un sacerdot

dac, pe lângă iscusinŃa de a conduce

ritualuri ale focului, trebuie să fie şi   un

înŃelept. 131Cu adevărat   are înŃelepciune

doar acela care poate să facă legătura

directă între facultăŃile sale mentale şi

cunoştinŃele sufletului. 132Şi acestea din

urmă sunt inepuizabile. 133Drumul de

urmat către înŃelepciune duce la

cunoştinŃele sufletului, susŃinut de

experienŃa dobândită prin judecată şi

deducŃie. 134Şi astfel   se ajunge la

concluzii de valoare. 135În schimb simpla

abilitate mentală nu generează concluzii

decât pe baza experienŃei”.

      136Sorana, una dintre cursante a

întrebat: „Cum putem oare face deducŃii

corecte?” 137Şi Zamolxe   a răspuns:

„ÎnŃelepciuneaşideducŃiase

completează reciproc. 138ÎnŃelepciunea

vine din suflet pe când deducŃia din

raŃiune şi experienŃă”.

      139Atunci Dragoş a întrebat şi el: „De

unde se adună înŃelepciunea omului?”

140

   Şi Zamolxe a răspuns: „Parte din ea o

moştenim din vieŃile anterioare, ca zestre

spirituală. 141Dar nu putem spune aceasta

şi despre raŃiune şi experienŃă, căci ele

trebuie dobândite şi cultivate în viaŃa

prezentă. 142De aceea   ne străduim să

acumulăm experienŃă şi să o judecăm

prin prisma raŃiunii. 143Dar saltul spiritual

al fiecăruia este făcut doar atunci când

deducŃia rezultată, ca o concluzie din

raŃiune şi experienŃă, lucrează împreună

cu înŃelepciunea sufletului. 144Voi

tinerilor, pentru că aŃi optat pentru

preoŃia dacică, aveŃi deja prezentă în voi

calitatea înŃelepciunii. 145La ea se va

75


CARTEA NEMURIRII

adăuga dezvoltarea raŃiunii şi experienŃa.

146

      De acestea două veŃi   beneficia aici la

şcoală. 147VeŃi studia   cum să gândiŃi

logic şi veŃi acumula experienŃă ce va fi

folositoare profesiei pe care v-aŃi ales-o.

148

      Dar în momentul în care   veŃi reuşi ca

deducŃia, rezultată din raŃiune şi

experienŃă, să vă fie asociată cu

înŃelepciunea sufletului, atunci aŃi intrat

în procesul creator al vieŃii. 149InspiraŃia

însoŃeşte acest proces ca o dinamică ce

ne arată cum să ne manifestăm într-un fel

sau altul şi cum să luăm decizii şi să

acŃionăm ca atare. 150Participarea voinŃei

personale la această activitate creatoare   îl

ridică pe om la nivelul de semizeu, îl

apropie de Dumnezeu şi Domnazâna.

151

      În acest mod viaŃa îi   este sacralizată.

152

      A trăi cu scop divin   este singurul mod

de a vieŃui cu adevărat, de a simŃi din

plin că eşti viu”.

      153Gruiu, şi el unul dintre învăŃăcei, a

întrebat: „Cât de vii putem spune că

suntem, domnul nostru?” 154Şi Zamolxe a

răspuns: „Gradul de vitalitate este dat de

sufletul, mintea şi trupul omului. 155În

esenŃa ei vitalitatea este o realitate a

gradului de conştientizare a existenŃei

sufletului,nicidecummanifestarea

materiei. 156De reŃinut   este şi faptul că

înŃelepciuneafacelegăturacu

transcendenŃa sufletului, pe când raŃiunea

şi experienŃa cu realitatea materială.

157

      VeŃi învăŃa pe parcurs   cum factorul

material izvorăşte din cel transcendental,

care practic creează şi transformă

materia. 158Treptat   veŃi înŃelege puterea

spiritului asupra materiei. 159Putem

spune, prin urmare, că deşi vitalitatea

este dată de suflet, ea se exprimă şi prin

minte şi prin trup ca să fim zgriminteşi   şi

sănătoşi.

160

Apoi Gruiu a zis: „Domnul nostru,

aceste idei ni se par destul de greu de

înŃeles, dar cu timpul ne vom strădui să

le pricepem”.

      161ÎnvăŃătura înaltă a transformat în

bine pe cursanŃi de la Sarmisegetuza.

161

   În prezenŃa Lui Zamolxe sufletele lor

se manifestau în lumină. 162Odată

Zamolxe le-a spus: „Toate se trag din

suflet. 163Atât cele   bune cât şi cele rele,

ale fiinŃei noastre întregi, se revarsă din

suflet. 164Cât priveşte   îngrijirea de sine, a

minŃii şi a trupului, trebuie să o dăm în

primul rând sufletului şi atunci şi capul   şi

restul trupului deopotrivă or s-o ducă

bine”.

      165De multe ori Zamolxe le atrăgea

învăŃăceilor atenŃia asupra importanŃei

legăturii omului cu natura zicându-le:

„Omul are cu natura un dialog continuu.

166

   Natura este pentru om o călătorie spre

perfecŃiune. 167În tot acest timp natura i

se relevă omului din ce în ce mai

profund. 168Omul astfel   echilibrat este

parte din natură şi înŃelege cel mai bine

zeităŃile”.

      169Şi pas cu pas învăŃăturile pe care

Zamolxe le deprinsese în cursul uceniciei

Sale în Ionia, în Babilon şi în Egipt au

fost deprinse de învăŃaceii Săi de la

Sarmisegetuza.

      170Uneori Bendisa, soŃia Lui Zamolxe,

Ńinea câte o lecŃie aparte. 171Vroia să le

insufle cursanŃilor respectul dintre bărbat

şi femeie spunându-le: „ConştiinŃa iubirii

este înŃelepciunea care-l apropie pe om

de Dumnezeu. 172Să ŃineŃi minte că

iubirea este cea mai bună religie. 173Ea

începe cu simpatia pentru cineva, apoi se

consolidează cu forŃa atracŃiei care prin

transmutare în iubire atinge apogeul în

adoraŃia persoanei iubite. 174Cerul ne face

76


CARTEA NEMURIRII

să căutăm, pământul să iubim, soarele să

trăim, luna să visăm”.

      175Alteori Bendisa le-a vorbit

învăŃăceilor despre zeităŃi şi relaŃia aparte

bărbat-femeie şi despre psihologia

sexelor astfel: „ZeităŃile sunt în perechi

de zâni şi zâne. 176Bărbatul emulează cu

perechea lui feminină spiritele lor.

177

      Bărbatul este ca un vultur   puternic

vrând să domine spaŃiul. 178Pentru

măreŃia gloriei supreme el poate să

zboare până la capătul pământului.

179

      Bărbatul luminează minŃile   prin

raŃiune, căci poate gândi profund şi vorbi

minŃii. 180El se   manifestă în primul rând

cu mintea. 181Femeia este ca mierla care

cântă dorind să cucerească sufletul.

182

      Pentru virtutea divină   ea poate să

zboare de acolo de unde începe cerul.

183

      Femeia dă iubire inimii,   căci poate

intui adânc şi vorbi sufletului. 184Ea se

manifestă în primul rând cu inima”.

      185Şi Bendisa le mai vorbea şi despre

viaŃa casnică armonioasă astfel: „Este

foarte importantă existenŃa permanentă

în căminele voastre a focului sacru mai

cu seamă în opaiŃe arzând continuu.

186

      Vatra de gătit a casei   nu poate fi

considerată sacră. 187Bărbatul aprinde

focul sacru dacic într-un cămin nou şi

femeia îl întreŃine. 188Partenerii sunt egali

şi complementari, comuniunea dintre ei

este fondată pe iubire şi respect

reciproc”.

      189În ziua de Sânziene s-a încheiat la

Sarmisegetuza anul de studiu al primului

grup de tineri la învăŃătura preoŃiei

zamolxiene. 190Cei cinci băieŃi şi trei fete

au absolvit şcoala Lui Zamolxe. 191Ca

semn distinctiv al preoŃiei ei vor purta

veşminte albe, cingătoarea împodobită şi

toiagul sacerdotal având sculptat, la

capătul de sus, capul de şarpe ca simbol

al înŃelepciunii.

      192În cursul ceremoniei de iniŃiere şi

hirotonisire toŃi absolvenŃii au primit

nume preoŃeşti. 193Aceasta le va schimba

destinul în noua lor calitate de preoŃi daci

zamolxieni.

      194Apoi absolvenŃii s-au pregătit să se

întoarcă acasă. 195Printre ei era şi Gruiu,

tânărul venit de peste munŃii, dinspre

răsărit, de la triburile carpilor.

      196Şi Zamolxe l-a întrebat pe Gruiu:

„Când pleci?” 197„Poimâine, domnul

meu. 198Am trimis vorbă   la tata. Vor veni

câŃiva oşteni de-ai noştri să mă ia acasă”

a răspuns el. 199„Ia spune-mi, unde

locuieşti acolo la răsărit?” l-a mai

întrebat Zamolxe. 200Şi Gruiu a răspuns:

„Noi avem pământuri multe în jurul unui

vârf de munte pe care-l numim Toca”.

201

   Şi se gândea Zamolxe: „Toca? Zeul

Thoth mi-a spus despre un munte cu un

nume asemănător cu al Lui”.

      202Şi Zamolxe a mai vrut să ştie: „Se

observă ceva deosebit acolo pe vârful

Toca?” 203Gruiu   a răspuns: „Da, într-

adevăr este ceva neobişnuit. 204În fiecare

an, la vreo patruzeci şi ceva de zile după

înflorirea sânzienelor, noi vedem aşa în

văzduh o umbră ca o piramidă. 205Nu

ştim de unde vine, dar ne minunăm

foarte tare. 206Şi înainte de asta, chiar la

răsăritul soarelui vedem Calea Cerului.

207

   Noi spunem că este un drum pe care

Dumnezeu ni-l deschide ca să arate

sufletului încotro să se ducă spre lumină.

208

   La acel timp este Sărbătoarea

Muntelui când ne veselim şi încingem

hore. 209Cei care   locuiesc la şes se

închină muntelui Toca al nostru care este

sacru, căci acolo au trăit oamenii urieşi.

210

   Mai jos de Toca se află Jgheabul

Urieşilor”.

77


CARTEA NEMURIRII

                Zamolxe şi-a amintit de

vorbele zeului Thoth şi a înŃeles că s-au

adeverit. 212Şi i-a   mai spus lui Gruiu: „Aş

dori să văd şi Eu muntele acela şi să iau

partelasărbătoareavoastră”.

213

      „Bucuros, domnul meu.   Vino cu noi

când îmi vor sosi însoŃitorii” a răspuns

tânărul preot.

      214Şi Zamolxe, Marele Lup Alb şi alŃi

doi tineri preoŃi, curioşi şi ei să vadă

minunea de pe vârful muntelui Toca, s-

au pregătit să meargă în vizită la arienii

de la răsărit. 215Gruiu era bucuros că

părinŃii lui vor avea ocazia să-L cunoască

pe înŃeleptul de la Sarmisegetuza, cel

care-l pregătise pe fiul lor pentru profesia

de preot zamolxian.

      216Şi când micul grup de la

Sarmisegetuza a ajuns la părinŃii lui

Gruiu toŃi a fost primiŃi cu drag. 217La

timpul potrivit s-a organizat urcarea lor

la munte.

      218Era dimineaŃa, la răsăritul soarelui,

când Zamolxe a putut să vadă cu ochii

Lui Calea Cerului care arăta sufletului

drumul spre Dumnezeu. 219Pe cer se

vedea piramida. 220Zamolxe era uimit şi

şi-a spus. „MulŃumescu-łi Zeule Thoth

că ne arăŃi calea spre cer nouă dacilor.

221

      Această piramidă este   făcută de

Dumnezeu. 222Şi este   mai sacră decât

toate piramidele Egiptului care sunt ieşite

din mâini omeneşti”.

      223Apoi Zamolxe s-a întors acasă la

Sarmisegetuza.

            CAPITOLUL 11

   Zamolxe Marele Preot al dacilor. Se

    schimbă inimile dacilor. Venerarea

    vieŃii nu a idolilor. Zamolxe devine

 rege. A treia schimbare la faŃă a Lui

Zamolxe. Primirea Legilor Belagine   de

211

Atunci

la Zâna Vesta. Reformele sociale la

               daci.

1

dus vestea de mare înŃelept. La şcoala

Lui veneau nu numai tinerii din triburile

dacilor, dar şi din cele ale altor traci.

3

  SacerdoŃii medici, pregăŃiŃi la şcoala de

la Sarmisegetuza, erau din ce în ce mai

cunoscuŃi în lume sub numele de preoŃii

Lui Zamolxe. 4Se credea despre ei că

trezeau sufletul, ascuŃeau mintea şi

învlăguiau trupul. 5Şi a sosit timpul ca ei

să-L numească pe Zamolxe, Marele

Preot al dacilor.

     6Se apropia ziua de Sânziene şi treptat

s-au strâns la Sarmisegetuza peste cinci

sute de sacerdoŃi daci de pretutindeni.

7

  Va fi o mare adunare la vatra Zânei

Vesta. 8Şi când   ziua a sosit a fost

pregătită pe vatra focului o grămadă

mare de lemne aduse din pădure. 9După-

amiază s-a format un grup de opt tineri

care vor purta torŃele de aprindere a

rugului. 10Un număr   de doisprezece

sacerdoŃi, şase bărbaŃi şi şase femei, vor

îndeplini ritualul focului sacru dacic. 11Ei

vor face invocaŃii către toŃi zeii

neamului.

     12S-a lăsat seara şi torŃele au fost

aprinse rând pe rând ca să lumineze peste

tot. 13La focul sacru   se aflau strânşi

sacerdoŃii daci, iar în spatele lor era

poporul de rând. 14Întreaga adunare

aştepta cu sufletul la gura ceea ce va

urma.

     15Şi Doştana, preoteasă şi Zână a

Focului Sacru, a aprins lemnele rugului

cu făcliile aduse de la vatra focului

nemuririi de cei opt tineri. 16Strigăte

înălŃătoare au erupt din sute de piepturi:

Ave, ave, ave! 17Grupul sacerdoŃilor a

78

Au trecut anii şi Lui Zamolxe I s-a

                        2


CARTEA NEMURIRII

invocat în cor puterea zeităŃilor, pe

Dumnezeu şi pe Domnazâna, să coboare

în fiinŃa primului Mare Preot al neamului

dacilor, Zamolxe.

      18Când totul s-a sfârşit a urmat un

mare ospăŃ. 19La despărŃire de oameni

Zamolxe a luat cuvântul de rămas bun

spunându-le: „MunŃii noştri sunt toŃi

sacri, sunt cogaioni. 20Urcând pe munŃi

ne apropiem de Dumnezeu şi

Domnazâna. 21 Să ai drum în pace popor

de la izvor!”

    22După un timp s-a format la

Sarmisegetuza Sfatul ÎnŃelepŃilor având

douăzeci şi patru de bărbaŃi şi femei.

23

   Doisprezece dintre ei stăteau la

Sarmisegetuza, iar ceilalŃi doisprezece,

mai tineri, călătoreau neîncetat prin

Dacia ca trimişi ai Marelui Preot să

lumineze poporul.

      24Şi Zamolxe, cu marea-I putere

preoŃească, dorea să facă reforme cu

ajutorul tinerilor pe care-i învăŃase la

Sarmisegetuza şi cărora le-a spus odată:

„Încrederea unui singur om mişcă

munŃii. 25Eu am câŃiva   credincioşi şi cu

ei voi schimba inimile dacilor ca ei să

ajungă un popor mare şi înŃelept.

26

   Preotul dac trebuie să cunoască tainele

cerului şi ale pământului”.

      27Aşa Zamolxe a continuat să dea

oamenilor învăŃătura sănătoasă, cea a

sufletului. 28Şi îi îndemna pe daci să

preŃuiască pe bătrânii înŃelepŃi.

      29La acea vreme s-a răspândit şi mai

mult obiceiul ofrandelor, când pe mese

întinse gospodarii îşi ofereau prinosul,

produse care apoi erau date la cei

nevoiaşi de către preoŃi şi preotese.

      30Se ştia şi despre calendarul dacic în

care anul nou începea primăvara când

ziua era egală cu noaptea.

           Zamolxe, Marele Preot, a

întemeiat ordine călugăreşti, pentru

bărbaŃii şi femeile care trăiau retraşi în

peşteri şi prin munŃii sacri cogaioni. 32Se

ştia despre aceşti asceŃi că erau discipoli

ai Marelui Preot, sihaştri celibatari,

vegetarieni, oameni de o înaltă Ńinută

spirituală care trăiau simplu, frumos şi

drept în simbioză cu natura. 33Aceşti

pustnici purtau adesea Crucea Lui

Zamolxe, crucea care avea în centrul ei

floarea vieŃii reprezentând soarele ca

simbol al Lui Zamolxe. 34AsceŃii erau

respectaŃi de popor, căci ei deveniseră

păstrători ai înŃelepciunii şi ai Legilor

Lui Zamolxe.

      35Şi preoŃii şi preotesele care făcuseră

şcoala zamolxiană la Sarmisegetuza

reveneau adesea acolo să se mai scalde în

puternica lumină a zeilor. 36Aşa mai

primeau îndumări de viaŃă, vorbe de

înŃelepciune şi lumină în suflete. 37Lor

Zamolxe le spunea: „Religia noastră este

ancorată în ritmurile naturii şi ale

vegetaŃiei. 38Religia noastră hrăneşte

viaŃa, căci noi nu avem zei plăsmuiŃi, ci

pe cei care au menire în trăirile noastre.

39

   ZeităŃile noastre sunt principii de viaŃă,

fenomene ale naturii, legi ale evoluŃiei,

abstractizări, şi tot ce poate fi legat de

creaŃia din Dumnezeu şi Domnazâna,

care-şi distribuie manifestările în forme

multiple. 40Nu există   legătură între

zeităŃile noastre şi idolatria. 41Noi nu ne

închinăm la idoli, ci venerăm viaŃa.

42

   Suntem fiinŃe conştiente, suntem

conştiinŃa zeilor! 43Avem capacitatea de

a fi parŃial zei, adică semizei, deoarece

acolo unde există conştiinŃă se află şi

identitatea acelei conştiinŃe”.

      44MulŃi dintre nobilii de seamă,

tarabostes, puternicii conducători ai

dacilor, aflaseră de la preoŃimea

79

31

Şi


CARTEA NEMURIRII

zamolxiană despre Marele Preot

Zamolxe, înŃeleptul de la Sarmisegetuza.

      45Şi într-o zi, în marea sală de la

Sarmisegetuza, s-au strâns multe

căpetenii. 46ToŃi ştiau ce va urma,

Zamolxe va fi numit vicerege şi astfel va

fi asociat la domnia regelui Scander.

47

   CâŃiva oşteni purtau totemul cap de lup

dacic ca simbol al neamului. 48În liniştea

care a urmat, Scander, regele triburilor

dacice din toată aria Sarmisegetuza,

munŃii înconjurători şi Ńinuturile de la

câmpie, a luat cuvântul. 49Şi le-a spus

celor prezenŃi: „Astăzi este un moment

înălŃător pentru neamul dacilor. 50ŞtiŃi

prea bine că suntem oameni aspri şi ne

războim des între noi. 51De acum vrem ca

să înceteze lupta dintre fraŃi şi să avem   la

conducerea neamului nostru un om al

Lui Dumnezeu. 52El este învăŃat, a

colindat lumea şi ne-a adus înŃelepciune.

53Dumnezeu s-a îndurat de noi. 54De

astăzi noi dacii de pe aceste locuri vom

avea un vicerege, pe Zamolxe, Marele

Preot. 55Eu Scander,   regele vostru, Îl

chem să-mi fie alături la domnie”.

      56MulŃimea a izbucnit în urale, arcaşii

de afară au tras săgeŃi spre cer. 57Iar

căpeteniile de pe platforma unde se aflau

Scander şi Zamolxe şi-au strâns fiecare

pumnul mâinii drepte şi l-au adus lângă

inimă, ca semn de credinŃă şi supunere

noului vicerege.

      58Şi după înălŃarea Sa la domnie,

alături de regele Scander, Zamolxe avea

grijă în continuare de şcoala de la

Sarmisegetuza. 59De fiecare dată

Zamolxe Îşi găsea timp să-i îmbărbăteze

pe tineri cu spusele Lui. 60ÎnvăŃăceii le

ştiau pe de rost ca metodă generală de

tămăduire astfel: 61„După cum nu trebuie

să încercăm a îngriji ochiul fără să Ńinem

seama de cap, 62nici capul nu poate fi

îngrijit neŃinându-se seamă de corp, 63tot

astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului

dimpreună cu sufletul. 64Trebuie

cunoscut întregul ca să poŃi vindeca

partea şi nu poŃi vindeca cu adevărat

partea dacă întregul este bolnav. 65Şi cum

sufletul este marele întreg pentru om, de

la suflet se porneşte pentru a vindeca ce

este mai jos de el, precum apa izvorului

care curăŃă ceea ce i se iveşte în cale.   66Şi

când sufletul se vindecă pot fi vindecate

şi mintea şi corpul”.

      67A trecut aproape un an de când

Zamolxe era asociat la domnia regelui

Scander. 68Ca vicerege   vizita des

căpeteniile triburile dacilor şi aşa au

încetat vrajbele dintre ele. 69Ca Mare

Preot, Zamolxe se gândea la aducerea

pentru neam a unor legi frumoase, Legile

Belagine, Legile Blajinilor. 70Ca după

aceste legi omul să-şi trăiască viaŃa

simplu, frumos şi drept, în frăŃie cu

natura şi în moderaŃie, cumpătare şi

hărnicie. 71Şi aşa   spiritul creator al

omului să năzuie la contopire cu cel al

Lui Dumnezeu, pe timpul cât omul este

încă din viaŃă.

      72Sosise timpul ca Zamolxe să

primească legile sacre ale dacilor. 73Şi El

i-a vorbit Marelui Lup Alb, astfel: „De

astăzi vreau să fiu cât mai apropiat de

Vesta, Zâna Focului Sacru. 74Voi aprinde

focul în fiecare seară şi voi sta în

meditaŃie. 75O voi consulta pe zeiŃă ca să-

mi dea legile pentru acest neam. 76Să nu

laşi pe nimeni în preajma mea atunci

când sunt la focul sacru dacic”. 77„Prea

bine, domnul meu. Aşa voi face” I-a

răspuns Marele Lup Alb.

      78De atunci, în fiecare zi, dimineaŃa şi

seara, Zamolxe se afla în meditaŃie la

focul sacru, câte o oră de fiecare dată.

79

   Îşi lăsa gândurile libere să vină şi să

80


CARTEA NEMURIRII

plece, astfel primea inspiraŃie de la

Vesta, Zâna Focului. 80Pe zi ce trecea se

schimba la faŃă, care Îi devenea din ce în

ce mai luminoasă. 81Şi aşa Legile

Belagine, Legilor Frumoase, pe care

vroia să le dea poporului Său, I s-a

limpezit în minte.

      82Şi după vreo zece zile Zamolxe i-a

mărturisit Marelui Lup Alb: „La focul

sacru dacic, în prezenŃa ZeiŃei Vesta am

primit, de la Dumnezeu şi Domnazâna,

Legile Frumoase. 83Ele vor face să se

nască înŃelepciunea în poporul dacilor şi

ele vor aduce salvarea neamului nostru, a

urmaşilor lui şi a altor oameni care le vor

folosi în lume”.

      84La acea vreme Marele Lup Alb a

scris Legile Lui Zamolxe în limba dacă

pe foi de papirus aduse de ei de la Luxor

din Egipt. 85Apoi aceste legi au fost

gravate pe tăbliŃe de aur.

      86Şi primele vorbe de înŃelepciune au

fost zece porunci, care s-au numit

Decalogul Lui Zamolxe. 87Ele au fost

scrise astfel: „Opune-te răului, respectă

adevărul, caută dreptatea şi umple-te de

lumină în suflet. Urmând acestea puterea

întunericului scade (1). 88Trăieşte în

armonie cu oamenii, dar dacă ei nu sunt

paşnici trebuie confruntaŃi pentru că

minŃile le sunt stăpânite de întuneric (2).

89

   Omul care greşeşte să-şi repare complet

faptele rele, dacă mai este posibil, iar

dacă nu să-şi primească pedeapsa pentru

greşeli (3). 90Respectă pe oricine, dar

dacă cineva nu merită onoarea pe care i-o

dai atunci ignoră acea persoană (4). 91 În

tot ce faci urmează lumina Lui

Dumnezeu (5). 92Cei care dobândesc

Spiritul ÎnŃelepciunii merg în împărăŃia

Lui Dumnezeu şi sunt nemuritori (6).

93

   Lui Dumnezeu sau zeilor nu le face

niciodată sacrificii bazate pe omorârea

fiinŃelor şi pe distrugerea de flori şi

fructe; 94divinităŃile   nu au nevoie de

ofertele materiale ale oamenilor.

95

   Sacrificiul tău trebuie înŃeles ca

renunŃarea la dezordine în gânduri, vorbe

şi fapte (7). 96ÎnvaŃă de la orice popor

ceea ce are mai bun, astfel lumina

neamului tău va străluci mai puternic (8).

97

   Trăieşte simplu, frumos şi drept (9).

98

   Să priveşti flacăra focului sacru,

legătura ta cu Dumnezeu (10).

      99Şi Zamolxe le-a mai spus oamenilor:

Acestea sunt poruncile de bază, pentru

omul care ar vrea să-şi salveze sufletul.

100

      Am mai primit şi alte   legi care vor fi

treptat cunoscute, dar şi această

rugăciune către Tatăl Nostru Dumnezeu

şi Mama Noastră Domnazâna: „Tatăl

Nostru Dumnezeu, Mama Noastră

Domnazâna, 101Voi care trăiŃi în lumină,

înŃelepŃi sunteŃi în cer şi pe pământ.

102

      Aştept darul înălŃării   Voastre în mine.

103

      Vreau să primesc harul   Vostru în

fiecare zi. 104Lumina Voastră să-mi fie ca

pâinea de zi cu zi. Să-mi dea înŃelepciune

sufletului care să-mi lumineze cu putere

viaŃa. 105Tată Dumnezeu şi Mamă

Domnazânărogu-Văsă-midaŃi

binecuvântarea Voastră cu lumină, să

pot trăi în înŃelepciune, mulŃumire şi har

106

      şi focul din inimile   voastre să fie şi în

inima mea. 107Aşa să fie, aşa să fie, aşa

să fie, zău”.

      108Şi luptele cu triburile învecinate s-

au rărit, dar nu au încetat. 109Într-o

bătălie cu agatârşii, un neam al galilor,

undeva mai sus de râul Maris, regele

Scander a fost ucis. 110La Sarmisegetuza

a fost jale mare şi în marea sală s-au

strâns marile căpetenii ale dacilor.

111

      Acolo a avut loc o ceremonie,   condusă

de un sobor de preoŃi, în timpul căreia

Zamolxe a fost recunoscut ca rege.

81


CARTEA NEMURIRII

112

Sosise acum timpul ca Zamolxe să

aducă reforme neamului, norme care vor

întări şi mai mult statul. 113Ele vor fi

temelie nu numai credinŃelor şi

instituŃiilor religioase, ci şi celor trei

clase de oameni – sacerdoŃii, militarii şi

producătorii în patru domenii principale:

114

      Domeniul instituŃiilor   religioase (1).

115

      SacerdoŃii zamolxieni,   absolvenŃi ai

şcolii de la Sarmisegetuza, se vor ocupa

de răspândirea în popor a preceptelor

religioase. 116Se interzicea complet

practica jertfelor. 117Se construiau noi

temple şi sanctuare; 118Domeniul

sistemului de educaŃie (2). 119PreoŃimea

zamolxiană era cea care va educa în şcoli

tânăra generaŃie; 120Domeniul justiŃiei

(3). 121Judecătorii   comunităŃilor erau

aleşi dintre acei oameni care învăŃaseră

arta conducerii la şcoala de la

Sarmisegetuza sau la şcolile afiliate ei.

122

      Sfatul bătrânilor îi   va ajuta în

judecarea cazurilor de dreptate socială şi

în luarea deciziilor corecte; 123Domeniul

mijloacelor de informare în masă (4).

124

      Se instituia funcŃia   de trimis special

regal având şi atribuŃia de crainic, olăcar

al regelui. 125Crainicii aveau misiunea de

a anunŃa poruncile regale oriunde era

necesar fiind ajutaŃi la împlinirea lor de

către conducătorii militari ai locului.

      126Şi la Sarmisegetuza, Zamolxe a

organizat iniŃieri pentru tineri ca fii sau

fiice ale soarelui sau fii sau fiice ale

lunii. 127La temple   au luat amploare

ritualurile de trecere pentru generaŃiile   de

vârste diferite, la naştere, la pubertate,   la

adolescenŃă, la maturitate şi la felurite

alte ocazii din viaŃa oamenilor.

      128Şi într-o zi, la Sarmisegetuza, a

sosit o delegaŃie persană condusă de

generalul Megabazos. 129Grupul de

douăzeci de persoane, nobili şi oşteni,

vroiau să-L vadă pe Zamolxe, regele

dacilor. 130Purtau   cu ei un mesaj din

partea lui Darius, regele perşilor.

131

   OaspeŃii au fost invitaŃi în sala mare

să-L întâlnească pe regele Zamolxe care

i-a întâmpinat în graiul persan zicând:

„Bun sosit pe pământurile noastre.

132

   SunteŃi oaspeŃi şi după obiceiul nostru

strămoşesc vă primim cu bucurie, cu

pâine şi sare”.

      133Îndată au venit femei tinere care, de

pe tipsii de aur, i-au servit pe oaspeŃi   cu

pâine şi sare. 134Apoi li s-a dat apă în

cupe de aur.

      135Şi Zamolxe i-a vorbit generalului

Megabazos, pe care îl cunoscuse cu ani

în urmă în Babilon, întrebându-l: „Ce

mai face măritul rege Darius?”

136

   Generalul I-a răspuns: „Închinare

domnul nostru Zamolxe, rege al geŃilor şi

preot al Lui Zaratuştra. 137Măritul Darius,

Regele Regilor, este bine. 138Noi aducem

un mesaj din partea lui. Iată-l!”

      139Şi Zamolxe a luat scrisoarea ce I-a

fost întinsă, a desfăcut-o şi a citit: Către

regele geŃilor Zamolxe, preot al Lui

Zaratuştra. 140Eu, Darius regele perşilor,

ÎŃi transmit bineŃe de aici din capitala

imperiului, Pharsa. 141Poate Te întrebi

de ce noi perşii nu am ajuns încă pe

meleagurile voastre acum când suntem

cea mai puternică împărăŃie din lume,

stăpânind pământuri de la Marea Egee

şi Egipt până la munŃii cei mari în Ńara

inzilor. 142Află dar că Mi-am Ńinut

promisiunea pe care łi-am făcut-O cu

ani în urmă în Babilon, aceea că perşii

nu vor încerca să vă cucerească. 143Noi

ştim că prin Tine neamul geŃilor slujeşte

lumina spiritului. 144Şi mai află că în

cursul campaniei pe care am organizat-o

acum câŃiva ani împotriva sciŃilor a

trebuit să luptăm cu grupuri de geŃi

82


CARTEA NEMURIRII

acolo între Istru şi Pontul Euxin. 145Ei

ne-au atacat pe noi perşii, care pornisem

în campanie contra sciŃilor, nicidecum a

geŃilor. 146După ce am trecut fluviul   Istru

am fi putut să ne angajăm în lupte cu

geŃii urcând pe valea fluviului Tyras, pe

pământurile voastre, 147dar am preferat

să mergem doar împotriva sciŃilor prin

stepe trecând de fluviul Borysthenes,

până la fluviile Tanais şi Atel. 148GeŃii s-

au convins că nu avem intenŃii ostile faŃă

de ei, după care ne-au lăsat în pace.

149

      Rege Zamolxe, ca semn   de preŃuire

pentru că eşti Om al luminii, al dreptăŃii

şi al adevărului, ÎŃi trimit din partea   Mea

un coif de aur. 150Fie ca lumina Lui

Ahura Mazdah să continue să

strălucească în voi neamul geŃilor.

151

      Darius, Regele Regilor.

      152Şi Zamolxe a terminat de citit

scrisoarea regelui persan Darius. 153Apoi

generalul Megabazos, conducătorul

delegaŃiei persane, a păşit în faŃă însoŃit

de un nobil persan. 154A scos coiful de

aur împachetat într-o pânza fină şi l-a

aşezat pe o tipsie de aur purtată de

nobilul însoŃitor.

      155Şi generalul a luat coiful de aur şi s-

a apropiat de Zamolxe. 156Apoi

ceremonios, cu un gest de respect deplin,

I la aşezat pe cap zicând: „În numele

marelui Darius, imperiul persan, cel mai

puternic din lume, Îl recunoaşte pe

Zamolxe Arianul ca rege al geŃilor.

157

      Drept pentru care primeşte   Măria Ta

acest coif de aur de la Darius, Regele

Regilor”.

      158Marele Lup Alb a tradus imediat,

vorbele generalului, pentru toŃi cei

prezenŃi. 159Oamenii   au izbucnit în urale

strigând: „Ave! Ave! Ave!” 160Apoi s-a

făcut linişte şi Zamolxe le-a vorbit

tuturor: „Măritul Rege al perşilor este

foarte generos. 161Cu adevărat Darius

este Regele Regilor. 162Iată că nu şi-a

încălcat promisiunile”.

      163

         Spre seară, în cinstea   oaspeŃilor

persani, Zamolxe a pregătit un foc sacru,

aşa cum se obişnuia la perşii zoroastrieni.

164

   Şi, spre uimirea tuturor celor prezenŃi,

Zamolxe a făcut invocaŃii în limba

avestană. 165În timpul   acela, generalul

Megabazos, conducătorul delegaŃiei

perşilor, se gândea cu uimire: „Iată pe

unde poate străluci lumina Zeului nostru

Ahura Mazdah! 166N-aş fi crezut

vreodată că voi vedea focul sacru al Lui

Zaratuştra pe aceste meleaguri!”

            CAPITOLUL 12

   Zamolxe se retrage de la domnie.

 Dacii sunt poporul Lui Dumnezeu.

Despre tradiŃia străbună. Pitagora   vine

    în Dacia. ProfeŃiile Lui Zamolxe.

     Plecarea la zei a Lui Zamolxe.

1

La acea vreme atacurile armate ale

agatârşilor asupra dacilor au făcut ca

sarcinile regale ale Lui Zamolxe să fie

mai dificile. 2Trebuia să răspundă cu

forŃă şi asta a făcut ca în mintea Sa să   se

ducă o luptă între îndatoririle de rege şi

cele de Mare Preot. 3Şi Zamolxe S-a

gândit adânc şi a înŃeles că împlinise

ceea ce-şi dorise pentru neamul dacilor.

4

  A înŃeles că trebuia să renunŃe de a fi

rege.

     5Şi curând Zamolxe a strâns marile

căpetenii ale dacilor, în sala mare de la

Sarmisegetuza, şi le-a vorbit astfel: „Sunt

un om al păcii, nu al războiului. 6Dar un

rege este uneori nevoit să facă război

pentru a-şi apăra poporul. 7Legământul

meu cu Dumnezeu mă opreşte să dau

ordine să fie omorâŃi duşmanii. 8Trebuie

să aleg, ori să fiu un rege aşa cum e

83


CARTEA NEMURIRII

nevoie, ori un preot al Lui Dumnezeu.

9

 Şi hotărârea Mea este luată, vă rog să o

respectaŃi. 10Voi rămâne doar preot al Lui

Dumnezeu şi va trebui ca de astăzi să vă

alegeŃi un alt rege”.

      11S-a lăsat o linişte adâncă şi Zamolxe

a părăsit demn sala. 12Dacii au înŃeles

lupta care se ducea în sufletul Lui

Zamolxe. 13Şi în aceeaşi   zi ei au hotărât

ca rege să le fie marea căpetenie Gelu.

14

   Ceremonia învestiturii noului rege a

decurs exact ca cea făcută la încoronarea

Lui Zamolxe. 15A fost condusă de un

sobor de preoŃi şi preotese în frunte cu

Arian şi soŃia lui Rodia, preoteasă şi ea.

16

   Mai târziu noul rege Gelu a mutat

capitala regatului.

      17După retragerea de la domnie,

Zamolxe a avut mai mult timp să se

ocupe de hrana spirituală a oamenilor.

18

   Şcoala de la Sarmisegetuza s-a extins

cu noi aşezăminte în principalele cetăŃi

ale Ńării.

      19Odată Zamolxe Şi-a amintit despre

cele vorbite la Ierusalim cu profetul

Zaharia. 20Atunci   Zaharia Îi împărtăşise

Lui Zamolxe marele secret al iudeilor,

taina luminii sacre aprinsă o dată pe

săptămână în casele lor, obiceiul

Sabatului. 21Aşa Zamolxe a vrut să

crească lumina în sufletele copiilor

dacilor. 22Şi a pregătit   la Sarmisegetuza

un rug sacru numai pentru copii ca să le

deschidă sufletele către lumină. 23De

atunci, pe oriunde a mers prin Dacia,

Zamolxe Şi-a găsit mereu timp să facă

ruguri sacre anume pentru copiii

rumânilor.

      24Şi aşa aprinderea rugului pentru

copii a devenit un obicei la daci şi a fost

urmat veac de veac de neamul lor în

casele celor cu râvnă pentru Dumnezeu.

25

   Fie că era aprinsă în case cu lumânări,

fie afară la focul dacic, lumina Lui

Dumnezeu era cunoscută din copilărie de

copiii dacilor. 26Şi ei creşteau în

înŃelepciune din fragedă copilărie, tot aşa

cum creşteau şi copiii iudeilor după

obiceiul neamului lor. 27Că dacii învăŃau

de la orice popor ce era bun şi astfel

lumina neamului lor strălucea şi mai

puternic, aşa cum le spunea Decalogul

Lui Zamolxe.

      28Anii au trecut şi Zamolxe a reuşit

să-şi facă învăŃătura cunoscută printre

multe dintre triburile dacilor şi tracilor,

de-o parte şi de alta a fluviului Istru,

până la fluviul Borysthenes în est, iar în

vest până peste fluviul Tibiscos.

      29Cu timpul neamurile agatârşilor şi

ale altor gali, s-au amestecat cu cele ale

tracilor şi până la urmă au devenit un

singur popor al rumânilor.

      30Şi într-o zi Zamolxe a primit o

epistolă, adusă de negustorii greci din

insula Samos, de la Nestor, prietenul

Său. 31În ea se scria   astfel: „Mărite Preot

şi prieten al meu, închinare. 32Află că am

fost la Croton şi m-am întâlnit cu

înŃeleptul Pitagora. 33El este bine

sănătos, dar are probleme cu

concetăŃenii de acolo care se opun

învăŃăturii lui. 34Mi-a încredinŃat o

scrisoare, pentru Tine Domnul meu, pe

care o trimit aici cu a mea. 35Află că

anul acesta nu pot veni în Dacia, dar

este sigur că voi fi acolo în cel următor.

36

   Primeşte din partea mea, bineŃe şi

urări de sănătate. Nestor.

      37Zamolxe era nerăbdător să afle

veştile de la Pitagora. 38Şi i-a deschis cu

emoŃie scrisoare şi a citit: „BineŃe de la

Pitagora, către Zamolxe. 39ÎŃi scriu

discipolul meu de aici din Croton. 40La

cei şaptezeci şi unu de ani ai mei mă simt

încă bine. 41Am noroc cu soŃia mea

84


CARTEA NEMURIRII

Theano care, mai tânără fiind, are grijă

de mine. 42Am probleme aici la   şcoala

mea şi cu ordinul spiritual înfiinŃat de

mine. 43Dar ÎŃi scriu mai ales   din alte

motive. 44Am cercetat neamurile   care se

găsesc prin aceste părŃi de lume unde, în

afară de greci, s-au stabilit latini, etrusci

şi alte triburi. 45De curând a avut loc un

moment aparte pe care łi-l transmit.

46

   Regele etrusc Tarquinius Superbus, al

aşezării numită Roma, a fost înlăturat de

supuşii săi latini, romanii. 47Află dar că

aceşti latini sunt veniŃi de pe acele

meleaguri ale voastre din Tracia. 48O

legendă a latinilor vorbeşte despre eroul

lor întemeietor, tracul Eneeas. 49Latinii

sunt oameni dârji şi disciplinaŃi, au în

sânge simŃul libertăŃii tot aşa ca şi voi

geŃii. 50Regele etrusc era un   tiran,

romanii preferă acum să trăiască sub

forma politică de republică. 51Ei

preŃuiesc dreptatea, iustitia şi curajul,

virtus, calităŃi izvorâte din cunoaştere.

52

   Latinii vor creşte în putere şi au mare

viitor.

      53Cunosc obiceiurile religioase ale

romanilor şi latinilor, le-am aflat

ritualurileşicomportamentul

sacerdoŃilor, preoŃi, preotese şi vestale.

54

   Mare parte dintre aceste practici sacre

le aveŃi şi voi geŃii. 55Romanii nu aduc

zeilor ca jertfe fiinŃe vii, ci înŃeleg   mult

mai bine, chiar şi decât grecii, că

sacrificiile către zeităŃi sunt rele şi

aducătoare de dezastre şi suferinŃă. 56Iar

când aceşti latini se vor uni atunci şi

soarta noastră a grecilor, de pe aceste

locuri din lume, va fi pecetluită.

      57Am Ńinut să ştii detalii despre un trib

de-al vostru care a ajuns pe aceste

pământuri, pentru că vă seamănă. 58Am

cercetat şi scrierea pe care ei o numesc

latină. 59Este aceeaşi cu a voastră   a

geŃilor pe care eu o cunosc de pe

pergamentul scris de Tine în Samos cu

ani în urmă, şi pe care l-am luat aici cu

mine la Croton.

      60Cât despre poporul Tău, geŃii, Te

îndemn să-l statorniceşti în logos,

justiŃia, cum spuneŃi voi dreptăŃii şi

adevărului. 61De dârzenie ştiu că aveŃi

parte de când lumea. 62Tracii au fost

odată cel mai civilizat neam din lume de

la care şi noi grecii am învăŃat, dar

obiceiul jertfirii către zei i-a barbarizat.

63

   Ca Mare Preot al poporului Tău, Tu

poŃi să-i aduci lumina înŃelepciunii.

      64Nu ştiu câte zile voi mai avea de

trăit, dar când sufletul îmi va pleca la

cer, la Zeus, să mi-l chemi să se

întrupeze în neamul vostru. 65Vei afla

mai multe de la negustorul Nestor care

vine adesea acolo în Dacia, cât şi aici   în

Croton.

      66Fie ca zeii Tăi Dumnezeu,

Domnazâna şi ceilalŃi să-łi dea putere şi

să Te însoŃească în tot ce faci pentru

neamul Tău. Pitagora din Croton”.

      67Zamolxe a simŃit cu sufletul

cuvintele lui Pitagora. 68Se gândea cu

veneraŃie la părintele spiritual care I-a

deschis calea către înŃelepciunea lumii.

69

   Şi-şi spunea: „La vremea potrivită

marele înŃelept Pitagora va fi chemat în

neamul dacilor şi va purta numele de

Decezeu. 70În viitor,   voi face în aşa fel

încât cei care Mă urmează să cheme la

nevoie sufletul lui Pitagora, căci în el   se

află zece zei”.

      71Adesea, la Sarmisegetuza, Zamolxe

îi invita pe sacerdoŃii daci, bărbaŃi şi

femei, cărora dorea să le întărească

învăŃătura. 72Şi lor le vorbea astfel:

„ÎnŃelepciunea este frumuseŃea sufletului.

73

   Să vă hrăniŃi din înŃelepciunea întregii

85


CARTEA NEMURIRII

lumi. 74Dând altora   lumină nu pierzi din

lumina ta. 75Fericirea se trăieşte pe calea

vieŃii nu la capătul drumului. 76Voi

preoŃii şi preotesele dacilor trebuie să   fiŃi

modele în viaŃă. 77Să trăiŃi simplu,

frumos şi drept că aşa veŃi păşi pe Calea

Cerului care va crea în voi dărnicia,

bucuria, curajul, iubirea, virtutea, dreapta

judecată şi trezvia sufletului. 78Numai

atunci oamenii vă vor urma. 79Noi,

neamul dacilor, suntem fiii şi fiicele

soarelui şi ai luminii. 80Şi de-a pururea să

ŃineŃi minte că noi dacii suntem Poporul

Lui Dumnezeu”.

      81Şi Zamolxe le-a dat îndrumări

oamenilor cum să scape de frică şi de

teama de necunoscut spunând: „Când vă

veŃi simŃi însinguraŃi şi neajutoraŃi să

chemaŃi spiritele străbunilor, veghetorii

nevăzuŃi ai focului sacru dacic. 82Să nu

vă temeŃi de moarte şi nimic să nu vă

rupă de Dumnezeu. 83Şi să nu glorificaŃi

suferinŃa sub nici o formă, căci suferinŃa

omului este desprinderea sa de inima Lui

Dumnezeu. 84Noi oamenii   suntem

alcătuiŃi în natura noastră din frumuseŃe

şi nesfârşire, iar natura întreagă este

opera grandioasă a Lui Dumnezeu”.

      85Cu alte ocazii Zamolxe le-a vorbit

dacilor despre legea strămoşească,

temelia spirituală a neamului, zicând:

„AveŃi colinde ca să vă amintiŃi mereu de

străbuni. 86ÎnŃelepŃii   noştri zgriminteşii

vor înfrunta veacurile cu poveŃele lor de

bine. 87De aceea   tradiŃiile străvechi

trebuie să le transmiteŃi urmaşilor. 88Să

ŃineŃi păstrate în pâine semnele noastre

sacre că aşa nu le veŃi uita niciodată în

veacuri cum nu uitaŃi să mâncaŃi pâinea.

89

   ÎnvăŃăturile sacre neamului să vă

rămână vii în minte şi să le scrieŃi iar   şi

iar pe tăbliŃe de aur”.

90

Când Zamolxe a împlinit şaizeci de

ani, L-a vizitat prietenul Nestor care I-a

adus veşti despre Pitagora spunându-I:

„Află că înŃeleptul, care are acum optzeci

de ani, ar vrea să vină la Tine în Dacia,

Domnul meu. 91Pitagora are probleme

serioase, de viaŃă şi de moarte, acolo la

Croton. 92Unii l-au   ameninŃat că-l vor

omorî. 93Ceva trebuie   făcut cât se poate

de repede”. 94Şi Zamolxe a spus: „Voi

trimite oameni să-l aducă aici pe

Pitagora”.

      95În două zile s-a format o echipă de

salvare. Nestor va pleca la Croton însoŃit

de cinci bărbaŃi daci care vorbesc şi

greceşte. 96Zamolxe   le-a dat sarcina să-l

aducă cu bine la Sarmisegetuza pe

Pitagora.

      97Planul le-a reuşit. 98Şi aşa maestrul

Pitagora L-a revăzut pe Zamolxe, fostul

lui învăŃăcel, după optsprezece ani.

99Întâlnirea lor a fost emoŃionantă. 100Şi

Zamolxe i-a spus lui Pitagora cu adâncă

veneraŃie: „Zeii sunt mereu cu tine

domnul Meu. 101Bun sosit pe pământul

strămoşilor noştri, geŃii. 102De acum îŃi va

fi temelie căci aici vei trăi în siguranŃă.

103

      Te primim cu pâine şi   sare”.

      104Maestrul Pitagora a fost adânc

mişcat de respectul pe care i-l acorda

Marele Preot spunându-I: „Dacă şi regii

lumii ar venera înŃelepciunea omenească,

aşa cum o faci Tu Zamolxe, omenirea ar

trăi în bună pace şi înŃelegere”.

      105Lui Pitagora i se pregătise o

locuinŃă, potrivită spiritului lui ascetic   şi

vârstei, unde putea sta retras şi gânditor.

106

      Adesea Zamolxe îl consultă   asupra

unor teme spirituale şi sociale

importante. 107ÎnŃeleptul era bucuros să-I

fie de folos.

86


CARTEA NEMURIRII

108

la Sarmisegetuza. 109A cunoscut pe tinerii

aspiranŃi la preoŃie. 110Şi vroia să le

predea lecŃii filosofice despre isihasm.

111

      Zamolxe a fost foarte   bucuros când a

auzit despre dorinŃa lui Pitagora. 112Şi

toŃi cursanŃii de la Sarmisegetuza au fost

chemaŃi să ia parte la lecŃiile maestrului.

      113Marele Lup Alb era interpretul lui

Pitagora. 114Încă de   la prima lecŃie a lui

Pitagora, Marele Lup Alb a adaptat

termenii din limba greacă în cea dacă.

115

      Şi aşa hesychasmos a devenit isihasm,

iar hesychia, isihia.

      116Maestrul Pitagora şi-a păstrat

modul de predare. 117łinea trează atenŃia

participanŃi care puteau să-i pună

întrebări asupra temele prezentate. 118Mai

întâi Pitagora a expus originea şi

principiile metodei isihaste. 119Apoi a

structurat conceptul la noile condiŃii

spunând: „Isihasmul este o modalitate de

liniştire a omului în cele trei planuri,   cel

al trupului, cel al minŃii şi cel al

sufletului. 120Metoda îşi are originea în

Egipt. 121Acolo   practicanŃii retragerii se

numeau anahoreŃi, în traducere „cei care-

L urmează pe Horus”. 122De menŃionat că

zeul Horus reprezintă soarele la răsărit,

astrul pe care pustnicii Egiptului îl

venerau din deşerturile unde vieŃuiau.

123

      Noi grecii Îl considerăm   pe zeul Horus

ca fiind acelaşi cu zeul Apollon. 124Şi

cred că vă este cunoscută credinŃa

grecilor în Apollon Likeios, Apollon

Zeul Lupilor, un zeu primordial al

locuitorilor Ńinuturilor tracilor”.

      125Pitagora le-a vorbit despre evoluŃia

în timp a isihasmului zicând: „Practicile

anahoreŃilor egipteni s-au răspândit şi

printre grecii eremiŃi. 126Metodele numite

de noi isihaste, cuvântul hesychia

însemnând liniştire, sunt o tradiŃie

Şi Pitagora s-a obişnuit cu viaŃa de

spirituală distinctă. 127În Egipt, de unde

îşi trage originea, isihasmul practica

rugăciunea către zeul Horus. 128Se stătea

într-o postură comodă, însoŃită de

respiraŃie controlată şi de meditaŃie

asupra inimii. 129Atunci practicantul îşi

imagina un soare strălucind. 130Noi grecii

am adaptat metoda, păstrăm intactă

practica în sine, 131dar facem rugăciunea

către Apollon astfel: Zeule Apollon adu-

mi soarele Tău în inimă. 132Iată de ce

aceastărugăciunesenumeşte

Rugăciunea MinŃii în Inimă”.

      133Un tânăr dac, dintre cei prezenŃi, a

spus: „Ne întrebăm dacă noi dacii o

putem adapta pentru divinitatea noastră,

Dumnezeu?” 134Şi Pitagora a răspuns:

„Fireşte. 135Şi chiar   aşa vom face. Vom

spune: Doamne Dumnezeule adu-mi

soarele Tău în inimă. 136Şi haide să o

practicăm chiar acum”.

      137ÎnvăŃăceii au urmat instrucŃiunile

maestrului. 138Rugăciunea MinŃii în

Inimă a durat timp de o jumătate de oră.

139

   Pe timpul inspirului respiraŃiei,

cuvintele erau pronunŃate mental.

140

   Concomitent fiecare dintre participanŃi

a vizualizat un soare răspândindu-şi

razele din inima proprie.

      141Şi la sfârşit Pitagora le-a explicat:

„Această metodă este de o mare valoare.

142

   Ea purifică trupul, mintea şi sufletul,

creează ordine în viaŃa omului care o

urmează perseverent, căci mintea

coboară în inima cea luminată.

143

   Rugăciunea MinŃii în Inimă conduce

omul la renaşterea în spirit, la

transformare interioară şi la devenirea

omului întru fiinŃă conştientă de propria-i

existenŃă”.

      144Au trecut trei ani de la venirea lui

Pitagora la Sarmisegetuza. 145ÎnŃeleptul

avea optzeci şi trei de ani. 146Într-o zi

87


CARTEA NEMURIRII

sufletul i-a plecat la zei. 147Şi Zamolxe

le-a adus la cunoştinŃă preoŃilor daci ai

sanctuarului spunându-le: 148„Pentru

marele înŃelept Pitagora vom face un foc

al nemuririi dacice cum nu s-a mai văzut

vreodată. 149PregătiŃi   toate cele necesare

pentru mâine la ora prânzului!”

      150A doua zi, la amiază, soarele

strălucea perpendicular peste aşezarea

Sarmisegetuzei. 151Oamenii s-au strâns în

număr mare să participe la momentul

solemn. 152În liniştea   deplină Zamolxe a

aprins rugul. 153Şi le-a vorbit oamenilor

despre Pitagora astfel: „Marele înŃelept   a

strălucit ca soarele în timpul vieŃii sale.

154

      Să-l vadă acum soarele   Amen pe care

el l-a venerat în Egipt. 155A fost un Mare

Preot al lumii. 156Când neamul nostru va

avea nevoie de un om al luminii, care să

reformeze casta preoŃilor, atunci să

cheme sufletul lui Pitagora şi să-i spună

Decezeu, căci avea în el spiritele a zece

mari zei ai lumii. 157El a plecat sus la zei,

iar noi dacii am renăscut datorită acestui

om al Lui Dumnezeu. 158Şi de-a pururea

ŃineŃi minte vorbele lui Pitagora:

Respectă-te pe tine, respectă-i pe ceilalŃi,

fii răspunzător pentru toate acŃiunile

tale”.

      159Au trecut cincisprezece ani de la

revenirea Lui Zamolxe în Dacia. 160La

cei şaizeci şi trei de ani, Zamolxe se

simŃea în putere. 161Avea destul timp să

întărească ceea ce întemeiase, se ocupa

mai ales de cei care erau deja în preoŃie.

162

      Călătorea mult prin Dacia   participând

la serviciile religioase şi la inaugurarea

templelor.

      163Şi Zamolxe a pus câŃiva oameni să-i

pregătească o locuinŃă subterană la

Apolovraci. 164Vroia să stea acolo un

timp ca ascet. 165Se ştia din legende că în

vechime trăise la Apolovraci chiar zeul

Apollon Likeios, vindecătorul, vraciul.

166

   Retras din lume, Zamolxe era cu

sufletul mai aproape de Dumnezeu şi

Domnazâna, de la care vroia să

primească îndrumări.

      167Şi au trecut trei ani, timp în care

Zamolxe nu s-a întâlnit decât cu câŃiva

membri ai familiei Sale care-L îngrijeau.

168

   Clipele şi Le petrecea cu gândul la zei

şi ajunsese la adânci profunzimi ale

spiritului. 169Şi după timpul celor trei ani

Zamolxe s-a arătat şi altor oameni spre

bucuria tuturor. 170În anii ce au urmat

Zamolxe i-a învăŃat pe câŃiva preoŃi daci

marile taine ale nemuririi pe care le

aflase de la Domnul în timpul cât stătuse

retras de lume.

      171Era iarnă, în ziua de Crăciun când

Zamolxe împlinise optzeci şi opt de ani.

172

   De mult timp toŃi Îl priveau cu

veneraŃia dată unui zeu. 173Zeul cu

Tâmpla Ninsă simŃea că I se apropia

timpul când va pleca la Dumnezeu

Fărtatul. 174SoŃia   Sa Bendisa murise în

iarna trecută, cu câteva zile după

aniversarea zilei Lui de naştere. 175Într-o

noapte Bendisa I-a apărut în vis şi I-a

spus: „Te aştept Domnul meu. 176ToŃi cei

de aici, unde eu mă aflu, suntem

nemuritori”.

      177Se apropia primăvara şi s-a dus

vestea că atunci când ziua va fie egală cu

noaptea va avea loc la Sarmisegetuza o

mare adunare a căpeteniilor neamului.

178Le va vorbi Zamolxe Zeul. 179Ştiau că

vor primi poveŃe pentru salvarea

sufletelor.

      180Şi în sala cea mare se adunase

multă lume. 181Nu lipseau regele, preoŃii

şi nobilii cei mai de vază. 182Zamolxe le-

a vorbit astfel: „Poporul Meu, popor de

la izvor, oameni de la râuri, rumâni. 183A

sosit vremea ca Eu să merg la Dumnezeu

88


CARTEA NEMURIRII

Fârtatul şi să las preoŃia de pe pământ

Marelui Lup Alb. 184El vă va fi Mare

Preot. 185Să-l ascultaŃi   căci neamul nostru

are mare viitor. 186Şi vă mai spun că

dobândirea salvării sufletului este atunci

când omul ajunge la înŃelepciune.

187

      Aceasta să vă fie menirea   în viaŃă, să

ajungeŃi înŃelepŃi. 188Salvarea omului

înseamnă omul care se divinizează, nu

divinul care se umanizează. 189Căci

divinul care se umanizează doar ajută

omului care se divinizează”.

      190Într-o linişte adâncă Zamolxe le-a

spus celor prezenŃi despre un viitor

posibil astfel: 191„Toate în viitorul

apropiat ar putea fi bune, păstrând în

sufletul vostru lumina focului sacru dacic

şi înŃelepciunea străbunilor vie. 192Dacă

în numele Lui Dumnezeu şi al iubirii vor

veni la voi oameni cu o învăŃătură străină

care vor să vă dezbine, să vă distrugă

până în temelii templele sacre şi să vă

şteargă scrierile sacre, să nu îi ascultaŃi.

193

      Ei vor să vă facă să   pierdeŃi calea cea

dreaptă, să fiŃi ca vitele înjugate, obidiŃi,

să căraŃi în spinare o cruce pe care în

locul soarelui nostru luminos se va afla

corpul unui om mort. 194Acei oameni ai

întunericului, îmbrăcaŃi în veşminte

negre, vor pretinde că vin de la

Dumnezeu, şi că Fiul Lui Dumnezeu s-a

întrupat undeva în lume şi că ei aduc

lumină sufletelor rumânilor. 195Să nu îi

credeŃi! 196Ei venerează   sângele unui om

mort şi vor încerca să vă dea să beŃi

simbolic, sub forma unei băuturi

alcoolice, din acel sânge, ca să vă ia

minŃile. 197Să-i alungaŃi   dintre voi, să

fugiŃi de ei! 198Să nu uitaŃi vreodată de

focul sacru dacic şi de sufletele

străbunilor. 199Aşa inimile voastre nu vor

fi cuprinse de lanŃurile robiei. 200Să

păstraŃi cultul strămoşilor, să respingeŃi

cultul morŃilor”.

         „Nu, nu, nu vrem să se întâmple

aceasta mărite zeu” au strigat oamenii.

202

   Şi Zamolxe a continuat spunând: „Să

Mă chemaŃi mereu în minŃile voastre, că

acolo-Mi voi face cunoscută prezenŃa.

203

   Să aprindeŃi focuri sacre pe oriunde

veŃi fi şi aşa vă veŃi păstra sănătoşi şi

însănătoşi, iar duhurile întunericului s-or

duce înapoi în pustiurile unde hălăduiesc.

204

   Şi ŃineŃi minte că ceea ce spuneŃi în

prezenŃa focului sacru dacic Le spuneŃi

zeilor, Lui Dumnezeu şi Domnazânei”.

      205MulŃimea adunată Îl asculta pe

Zamolxe cu sufletul la gură. 206Şi Marele

Lup Alb scria cuvânt cu cuvânt vorbele

Lui Zamolxe care continua să le grăiască

astfel: 207„Nu uitaŃi   că natura, cu toŃi zeii

şi zânele ei, este sacră, îngrijind-o vă

îngrijiŃi de voi. 208AduceŃi-vă aminte

mereu să vă bucuraŃi la întâlnirile cu zeii

şi aşa să ştiŃi că lumina există în inimile

voastre. 209Focurile   sacre rituale să le

păziŃi să fie mereu curate, fără sacrificii

de orice fel. 210De Mă veŃi avea în

sufletele voastre, ca strămoş al vostru,

veŃi păşi pe calea vieŃii Ńinând ca şi acum

drumul vieŃii frumoase”.

      211ToŃi cei ce ascultau simŃeau iubirea

Lui Zamolxe pentru ei ca o pavăză în

toate clipele vieŃii lor. 212Şi Zamolxe le-a

mai spus: „Dacă daŃi ca ofrandă Lui

Dumnezeu, pâine, fructe, mâncare pe

care în numele Lui Dumnezeu le oferiŃi

oamenilor nevoiaşi, veŃi primi de la alŃi

oameni ceea ce voi oferiŃi. 213Şi ceea ce

daŃi să fie însoŃit de lumina focului sacru.

214

   Pomana este bună, dar jertfa este rea.

215

   Eu voi pleca curând dintre voi”.

      216Şi în liniştea adâncă Zamolxe a mai

spus: „În viitor când veŃi putea auzi

chemarea Marelui Lup Alb, dezbinarea

va înceta între voi. 217Şi când îi veŃi

recunoaşte chipul în stâncile munŃilor şi

201

89


CARTEA NEMURIRII

veŃi venera sufletul lui, şi-i veŃi auzi

glasul cum vă cheamă, atunci să ştiŃi că

puterea neamului va creşte şi doar atunci

veŃi fi iarăşi lângă mine cu sufletele

voastre”.

      218Zamolxe Arianul ştia că misiunea

Lui pe pământ se apropia de sfârşit, aşa

cum I-o menise tatăl său Crăciun, aceea a

unui om născut din foc. 219Şi le-a mai

vorbitoamenilorastfel:„Casta

preoŃească este puternică în dreptate,

justiŃia, 220şi se va menŃine aşa prin

chemarea la focul sacru spre întrupare a

sufletului marelui înŃelept Pitagora care

se va numi Decezeu, căci are în el zece

mari zei ai lumii. 221VeŃi păstra vatra

nemuririi dacilor arieni mereu aprinsă

supraveghind aprinderea focurilor sacre

la altarele zeilor. 222Şi aşa întunericul se

va împrăştia. 223De veŃi păstra apele

curate şi limpezi atunci frumosul vieŃii

vă va rămâne în inimi. 224Dacă urgiile

istoriei ce va urma vor face ca flacăra

sacră să nu vă mai lumineze calea spre

Dumnezeu şi Domnazâna, urmaşii noştri

să o reaprindă mereu şi mereu de la focul

sacru făcut de preoŃi şi preotese. 225Să

aprindeŃi des focurile sacre, căci prin ele

veŃi Ńine legătura cu spiritele străbunilor

neamului”.

      226Şi dacii L-au întrebat cu speranŃă în

glasuri: „Când vei veni din nou printre

noi zeul nostru iubitor de oameni?”

227

      Zamolxe a răspuns: „Eu   sunt cel ce

sunt, un om iubitor de oameni. 228Când

veŃi vedea chipul meu şi ale străbunilor

noştri că vă privesc din stâncile munŃilor

sacri, cogaionii, să ştiŃi că ne gândim la

voi. 229Când vă veŃi   apropia cu evlavie de

chipurile noastre din piatră în măreŃia

munŃilor să ştiŃi că inimile voastre încep

să se cureŃe. 230Cu treizeci de ani înainte

de a se împlini de douăsprezece ori câte

două sute şaisprezece ani de la timpul

când am venit Eu pe lume, o stea va

străluci puternic mult timp pe cer.

231

   Atunci să ştiŃi că spiritul meu s-a

coborât în mijlocul neamului şi spiritele

străbunilor se vor întrupa timp de treizeci

de ani. 232Şi când   se vor împlini de

douăsprezece ori câte două sute

şaisprezece ani de la timpul când am

venit pe lume să ştiŃi că sufletele

neamului nostru au coborât în urmaşii

noştri. 233Şi abia   după aceea esenŃa

sufletului Meu va reveni, înapoi la

Dumnezeu şi Domnazâna, după ce le-a

trezit pe cele care hălăduiau pe

pământurile dacilor arieni. 234Eu nu

cobor în lume în trup, ci doar în suflet.

235

   Nu veŃi avea un salvator în carne şi

oase, ci un spirit călăuzitor”.

      236Şi a doua zi Zamolxe le-a spune

celor de aproape ultimele Sale cuvinte

astfel: „Să Mă daŃi focului de unde M-am

născut în spirit. 237Să-Mi ardeŃi trupul

mort deasupra peşterii de la Apolovraci.

238

   Acolo sufletul Meu va mai reveni ca

să stea de vorbă cu novacii şi să asculte

susurul râului care curge mai jos”.

239

   Apoi suflarea i s-a rărit şi a încetat.

240

   Omul zeificat de oameni a murit.

      241Şi Marele Lup Alb a mers afară la

oamenii care aşteptau şi le-a spus cu glas

puternic. „Zeul cu Tâmpla Ninsă,

Făuritorul de Inimi, a plecat la

Dumnezeu Fărtatul şi la Mama noastră

Domnazâna. 242Sufletul I S-a eliberat din

carne, dar o parte rămâne cu uriaşii, cu

novacii rumânilor şi cu întregul Lui

popor. 243După măsura   înŃelepciunii, a

faptelor şi a virtuŃilor Sale noi spunem   că

Zamolxe Arianul, Zeu al VieŃii şi al

Învierii, este Fiul Lui Dumnezeu”.

      244Trupul omului-zeu a fost pregătit

pentru incinerare aşa cum şi-a dorit,

90


CARTEA NEMURIRII

deasupra peşterii de la Apolovraci. 245Şi,

după obicei, în timpul ritualului de

înălŃare a sufletului Lui la cer, un

ciobănaş a cântat dintr-un fluieraş.

      246Şi rugul s-a stins. 247Apoi Marele

Lup Alb, Mare Preot al dacilor, le-a

vorbit celor prezenŃi astfel: „De astăzi

neamul nostru al rumânilor, al dacilor

arieni va sărbători în fiecare an la sosirea

primăverii, la învierea naturii, ridicarea

la cer a sufletului Lui Zamolxe, trimisul

ceresc. 248Va fi   Sărbătoarea Primăverii,

Paştile, când ne înveselim de mai multă

lumină şi mai puŃin întuneric. 249Atunci,

la câteva zile după ce ziua este egală cu

noaptea, vom serba Învierea Lui

Zamolxe. 250Chemăm   astfel ca o părticică

din sufletul Lui să învie în noi. 251Ştim că

El s-a dus acolo în cer şi sufletul Îi este

viu alături de Dumnezeu, Domnazâna, de

iubita Lui soŃie Bendisa, de tătânele

Crăciun şi de maica Lui Vetra. 252Noi

urmaşii lor vom face din întreaga Dacie,

Grădina Maicii Domnului Zamolxe,

Grădina Raiului Dac, care într-o zi va

cuprinde sufletul întregii lumi. 253În veci

este cinstit Zamolxe nemuritorul, Făt-

Frumos al neamurilor tracilor. 254Aşa să

ne ajute Dumnezeu! Zău!”

      255La câteva zile de la plecarea Lui

Zamolxe la zei, Marele Lup Alb a

pregătit cioplirea unui obelisc. 256O

echipă de meşteri a făcut obeliscul de la

Apolovraci, dintr-o piatră dură înaltă de

câŃiva metri, simbol al muntelui creaŃiei.

257

      Secole de-a rândul, generaŃii   de daci

au venit neîncetat la obelisc, ca să

reaprindă mereu focul sacru dacic.

258

      Credincioşii chemau la   focul viu

prezenŃa Spiritului Lui Zamolxe, un Făt-

Frumos însoŃit la dreapta de soare şi la

stânga de lună sau apărând cu soarele în

faŃă şi cu luna în spate.

               trecerea Lui Zamolxe la

Dumnezeu, Marele Lup Alb, a scris

istoria despre Zamolxe. 260Şi a cuprins

vorbele Lui de înŃelepciune într-o carte   a

învăŃăturilor, Legile Lui Zamolxe, o

scriptură a iubirii de oameni, o lege a

strămoşilor şi a obiceiului pământului.

261

   GeneraŃiile de oameni care au urmat

au păstrat legile în suflete şi au rescris

mereu pe plăcuŃe de aur înŃelepciunea pe

care Zamolxe a lăsat-o pentru veşnicie

poporului dacilor.

      262

         Cu timpul au apărut în   Dacia

altarele Lui Zamolxe. 263Lumina focului

sacru trezea sufletul omului la adevărul

sufletului Lui Dumnezeu. 264Oamenii s-

au deprins să-L venereze pe zeul

Zamolxe. 265PreoŃii   zamolxieni oficiau

îmbrăcaŃi în alb. 266Ei au menŃinut cu

perseverenŃă cultul focului sacru dacic,

Focul Lui Zamolxe, Focul Viu. 267S-a

răspândit şi obiceiul botezului cu apă vie,

foc sacru şi Spiritul Lui Zamolxe.

      268Iar atunci când aveau prilejul, dacii

aprindeau Rugul Lui Zamolxe, focul

sacru de proporŃii mai mari, pentru

folosul tuturor. 269În preajma focului

dacic se cântau balade şi se invocau

Psalmii Lui Zamolxe, versete create şi

folosite de Însuşi Zamolxe. 270SacerdoŃii

zamolxieni le-au introdus treptat în

serviciile rituale. 271Ei foloseau crucea al

cărui simbol solar din mijloc, floarea

vieŃii, Îl reprezenta pe Însuşi Zamolxe,

zeul solar.

      272Şi cu timpul dacii, mai ales femeile,

s-au deprins să O venereze ca zeiŃă pe

Bendisa, soŃia Lui Zamolxe, zâna

dragostei, a fertilităŃii şi a elementelor

naturii. 273Ea urzea   destinele oamenilor,

iar căsătoriile rumânilor aveau loc în

prezenŃa Bendisei. 274Şi Bendisei I s-au

înălŃat temple şi altare în toată Dacia.

91

259

După


CARTEA NEMURIRII

      Sărbătoarea Bendisei, numită bendi

deia, avea loc în timpul lunii florilor.

276

      ZeiŃa era înfăŃişată   purtând două cosiŃe

blonde lăsate pe spate. 277Cultul Bendisei

a dat naştere legendelor şi miturilor cu

Ileana Cosânzeana.

      278Şi treptat preoŃia Lui Zamolxe s-a

răspândit peste tot în Ńinuturile tracilor.

279

      S-a dus vestea în toată   lumea despre

meşteşugul vindecării sufletelor, al

minŃilor şi al trupurilor ştiut de preoŃii

zamolxieni, care erau medici cu renume.

280

      Ei îi învăŃau pe oameni   să urmeze

dărnicia, bucuria, curajul, iubirea,

virtutea, dreapta judecată şi trezvia

sufletului. 281Şi-i mai îndemnau să nu se

teamă de moarte şi să ştie că sunt

nemuritori.

      282S-a răspândit şi obiceiul oferirii

darurilor iarna la aniversarea naşterii Lui

Zamolxe. 283Despre   daruri oamenii

spuneau că vin de la Moş Crăciun, tatăl

Lui Zamolxe, bătrânul care umbla pe cer

într-un car tras de cerbi şi apoi cobora

prin sate cu sacul plin de daruri. 284Şi mai

credeau că şi cu uşile închise moşul tot   le

intra noaptea pe coşul sobei în casă, ca   să

lase din preŃioasa lui sarcină şi din

bucuria de a împărtăşi cu alŃii iubirea

pentru fiul său Zamolxe. 285Anual, în

ziua de Crăciun, dacii serbau atât

naşterea Lui Zamolxe cât şi pe Moş

Crăciun cel darnic.

☼☼☼☼☼☼☼☼

275

92


  CARTEA   LEGII STRĂMOŞEŞTI

              sau

CALEA ÎNłELEPCIUNII LUI ZAMOLXE

                                                Domnul Dumnezeu al cărui nume cel

                                                adevărat   este LER. 14Că Domnu-i DomnCAPITOLUL 1

                                                şi Leru-i Ler. 15Noi am învăŃat să trăim înMarele Lup Alb vorbeşte poporului.

                                                frăŃie cu natura de unde   ne vine putereaFocul Viu de la   Sarmisegetuza.

                                                de a vieŃui în lume.   16Şi cultulSchimbarea la faŃă. Marele Lup Alb

                                                străbunilor, pomenirea   celor adormiŃi, nescrie din nou   Legile Lui Zamolxe.

                                                face să cunoaştem puterea   cea mare aLegile Lui Zamolxe.

                                                                        17

                                              neamuluinostru.IarpreŃuirea

                                                                                 oameni1

       Şi Marele Lup Alb a fost mulŃi ani înŃelepciunii   ne face zgriminteşi,neamuri

                                                               18

                                                cu mintea ageră. Pe cei   din alte

Marele Preot, Bătrânul ÎnŃelept.

                                                care trăiesc în pace printre noi îi avem

      2Odată Marele Lup Alb a făcut la drept fraŃi. 19Că străbunul Zamolxe ne-a

Sarmisegetuza o mare adunare a lăsat drept   pildă iubirea de oameni”.

                                                   20preoŃimii. 3Şi mulŃi alŃi oameni au venit

                                                      Şi tot atunci Marele Lup Alb,

acolo, iar el le-a vorbit tuturor astfel:   Bătrânul ÎnŃelept, le-a mai spus: „Ca să

„Popor de la izvor, oameni de la râuri,

                                                poŃi învăŃa de bine pe cineva trebuie să ai

rumâni! 4Trăim timpuri   în care ne vom

                                                credinŃă dreaptă. 21Şi ca să prosperi

zidi din ce în ce mai mult cu învăŃăturile

                                                trebuie să munceşti cu sârg. 22Că bogăŃia

Lui Zamolxe Arianul Fiul Lui fără muncă nu   e bună. 23Şi mai ŃineŃi

Dumnezeu. 5Dacă Zamolxe   s-a unit în minte când faceŃi negoŃ să-l faceŃi cinstit.

spirit cu Dumnezeu, atunci El este tot 24Şi dacă aveŃi credinŃă în Zamolxe, în

atât de vechi ca şi timpul. 6Şi multe ştim rânduielile Lui şi în zeii strămoşeşti, asta

acum şi multe trebuie să mai facem ca să   arătaŃi prin faptele voastre de bine.

neamul nostru de oameni frumoşi să 25Dacă sădiŃi învăŃăturile Lui Zamolxe în

dăinuiască. 7Poporul trebuie să ştie minŃile copiilor voştri, acestea vor fi ca   o

mereu care-i sunt rădăcinile strămoşeşti   sămânŃă nemuritoare. Şi aşa să faceŃi în

şi aşa să spună tuturor urmaşilor în veci   veac de veac”.

de veci. 8Şi iată   adevărul despre oamenii

                                                   26

                               9

                                                      ToŃi ştiau că în marea sală de la

din cer şi cei de pe pământ. În vremurile

străvechi au venit pe pământ zei din Sarmisegetuza   ardea focul viu, focul Lui

                                                                        ziceruri   şi din amestecul lor cu pământenii Zamolxe care era păzit 27 şi noapte de

s-au ivit strămoşii noştri tătânii cei veghetorii   focului viu. Era un obicei

blajini, rugmanii, cărora li se mai spune   lăsat chiar de străbunul Zamolxe, după

şi tătâri, tartori sau titani. 10Ei erau urieşi, întoarcerea Sa din călătoria prin lume.

                                                28

                   11Şi veghetorii focului viu de la

tartorii cerului. Şi de la ei avem noi

legea tătânrească, legea celor blajini. Sarmisegetuza   erau aleşi cu grijă, doar

12Dar ştim că oamenii din stele au mers şi dintre acei oamenii care-L   aveau pe

la alte neamuri în lume. 13Aici la noi, ei Dumnezeu în inimă.

au lăsat marile lor învăŃături primite de   la

93


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

                                             date   oamenilor de către îngerii veghetori,

                                             oamenii   veniŃi din stele. 43Şi i-a mai zis

poporul la Sarmisegetuza la Ziua de

Sânziene. 30Şi au pregătit   acolo un rug că erau legile cele dintâi pe care le

                                                                                  urmaşiimare la care fiecare om să-şi cheme, urmaseră şi uriaşii, tătânii,   44

după voie, zeii şi zânele ca astfel să îngerilor   veghetori, fondatorii. Ele au

meargă pe calea Domnului Dumnezeu. fost numite   Testamentul Dacilor şi au

31ascunse înŞi rugul a fost aprins chiar de Marele fost scrise pe tăbliŃe   de aur şi45

Lup Alb cu torŃele în flăcări luate de la   locurile tainice ale munŃilor. Se ştia că

focul nemuririi dacilor, care ardea în sala   Legile Lui Zamolxe erau cuvintele de aur

                                             ale   înŃelepciunii omeneşti, o scriptură a

cea mare.

     32

        Atunci s-au strâns, în jurul focului, iubirii   de oameni, o lege a strămoşilor şi

                                             a   obiceiului pământului.

dansatorii focului sacru. 33Şi veniseră

                                                  46Şi la acea vreme Marele Lup Alb a

atunci la Sarmisegetuza şi greci chemaŃi

                                                                                  47

în ospeŃie ca prieteni. 34Ei s-au rugat unui scris două sute şaisprezece legi. Odată

zeu numit Derzis, pe care dacii îl numeau   oamenii l-au întrebat: „De ce sunt două

Dârzu, zeul vigorii corpului omenesc, al   sute şaisprezece legi? De ce nu sunt mai

                                             multe   sau mai puŃine?” 48Şi Marele Lup

sănătăŃii şi al virtuŃilor.

                                                   a răspuns:35

        Şi mii şi mii de oameni s-au Alb cinstim pe   „Am scriscăaceste legi casă-lPitagorael credea în

schimbat la faŃă. 36Rugul sacru dacic le-a

                                             puterea   numărului două sute şaisprezece.

deschis minŃile şi lumina Lui Dumnezeu 49

                                                  Dar cu adevărat legile   bune pentru

li se vedea pe chipuri.

                                             oameni   sunt nenumărate. 50Şi vor fi mulŃi

     37Atunci Marele Lup Alb le-a spus alŃi oameni care vor scrie şi alte   legi

oaspeŃilor greci: „Iată cum chemăm noi bune   şi de mare folos pentru viaŃă. 51Şi

pe Stăpânul Cerului ca să fie aici cu noi”.   chiar dacă aceste legi scrise de mine în

38

   Şi unul dintre greci a zis: „Aşa vom timpurile   acestea vor fi date uitării, ele

face şi noi când ne vom întoarce acasă, vor   izvorî din minŃile limpezi ale

domnul nostru. 39Astăzi ne-am împărtăşit oamenilor care ne-or urma nouă. 52Legile

iarăşi cu lumină pe Calea Cerului Lui Lui   Zamolxe sunt legile vieŃii celei în

Zeus”.lumină şi atâta timp cât va exista   viaŃă în

     40Se ştia că agatârşii cei puternici, cei lumina sacră legile acestea   nu vor pieri.

                                             53

                                                Şi luaŃi aminte că Legile Lui Zamolxe

iniŃiaŃi în tărâmul nevăzut agarta al

peşterilor, locuiau pe pământurile dacilor   sunt înŃelepciunea dată oamenilor de

şi intraseră în neamul dacilor, şi toŃi au   către îngerii veghetori, oamenii veniŃi din

                                             stele,   cei care au trăit pe vremea lui Enefăcut un singur popor.

     41

        Era pace în toate Ńinuturile locuite de uriaşul,   trimisul cerului cu vorbe bune

                                             pentru oamenii acelor vremuri. 54Voi să

daci şi Marele Lup Alb mai lucra încă la

scrierea Legilor Lui Zamolxe, Legile ŃineŃi   minte că Legile Lui Zamolxe nu

                                             vor   pieri niciodată. 55Neamul nostru le va

VieŃii, pe care Zamolxe le primise de la

Zâna Vesta pe timpul când El stătuse Ńine   mereu în suflet, şi chiar dacă uneori

                                             nu   vor mai fi scrise nicăieri aceste legi

lângă focul sacru dacic.

                                             vor fi vii în inimi de lumină”.

     42Pe când trăia Zamolxe, El îi spusese

Marelui Lup Alb că acele legi fuseseră

29

Într-un an Marele Lup Alb a chemat

94


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

56

Şi iată cum Marele Lup Alb a scris

Legile Lui Zamolxe:

      57„Dumnezeu este CEL   CE ESTE în

nemărginire şi veşnicie. 58Noi oamenii I-

am dat multe nume CELUI CE ESTE,

după mintea noastră. 59Dar EL cu

adevărat nu are nume (1).

      60Domnul Dumnezeu îşi are fiinŃarea

în Focul Viu. 61Şi cu Focul Viu Domnul

zămisleşte sau pierde lumi. 62Dumnezeu,

creatorul a tot ce există, se află în cerul

de purpură şi este Focul Viu care a

existat dintotdeauna în lumină sacră (2).

      63Omul a fost creat de Dumnezeu

pornind de la o scânteie a spiritului Lui.

64

   Şi scânteia a intrat în materie, s-a

îmbrăcat cu materie şi treptat a evoluat   în

fiinŃe care seamănă din ce în ce mai mult

cu Dumnezeu. 65FiinŃele sunt în devenire

în Dumnezeu, cresc în conştiinŃa de sine

până când o ating pe cea a Lui

Dumnezeu în care se mistuie (3).

    66Domnul trăieşte în multe lumi şi

atâta timp cât ESTE, EL creează

necontenit. 67Domnul se revelă prin

creaŃia Sa şi prin sinele fiinŃelor.

68

   FiinŃele cu putere mai mare a minŃii Îl

cunosc mai bine pe Dumnezeu.

69

   ExistenŃa pe care o creează mintea

omului nu are limitări întocmai ca şi cea

creată de mintea Lui Dumnezeu (4).

      70Tot ceea ce există este creaŃia Lui

Dumnezeu. Dumnezeu este unul şi omul

să nu-şi facă dumnezei după mintea sa

(5).

      71Pentru noi oamenii, Dumnezeu este

şi Tată şi Mamă pentru că Îl privim ca pe

CEL care ne-a creat corpurile şi minŃile

şi sufletele (6).

      72Creatorii cei mai mari sunt acele

fiinŃe cu minŃi cereşti, căci trezvia lor

este cea care le dă puterea de a crea

alături de Domnul Dumnezeu, Foc Viu

din cerul de purpură (7).

      73Mintea omului nu are limitări de

gândire, astfel că realitatea pe care

mintea sa o creează nu are limitări.

74

   Gradul de discernământ al omului

cerne participarea sa în universul

nelimitat. 75Dar în viaŃa proprie omul să-

şi stabilească limitările potrivite unui

timp anume datorită urmelor trecutului

lăsate în viaŃa sa (8).

      76Dumnezeu se revelă şi prin Sinele

omului. 77Regulile   de a trăi ale omului

sunt date de înŃelepciunea cunoaşterii

sale. 78Toate fiinŃele   îşi fac regulile de a

trăi pe cât pot ele să înŃeleagă din lumina

Lui Dumnezeu (9).

      79Lumina urmează lumina, întunericul

urmează întunericul. 80Să urmezi lumina

Domnului Zeu şi să nu iei în deşert

numele Lui (10).

      81Ca fiinŃe umane suntem legaŃi cu

întreaga lume prin corp, minte şi suflet.

82

   Ne creăm o reŃea de interdependenŃe

mai mult sau mai puŃin controlate.

83

   Energiile corpului ale minŃii şi ale

sufletului se pot transforma una în alta

(11).

      84Prin puterea minŃii totul devine

posibil. 85Însă credinŃa   este cea care dă

putere minŃii omului (12).

      86Să simŃi nemărginirea din tine

precum este preaplinul Lui Dumnezeu

(13).

      87Lumea este ceea ce crezi tu că este;

gândurile tale sunt cele care Ńi-au făcut

viaŃa aşa cum este (14).

      88Oamenii care se află în jurul tău sunt

rezultatul credinŃei tale în vieŃile lor

alături de a ta (15).

95


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

                existentă este rezultatul

intersecŃiei lumilor zămislite de minŃile

cu puteri creatoare (16).

      90Gândurile tale atrag realitatea pe

care o trăieşti; dacă ele sunt pozitive

atunci vor crea o realitate pozitivă, iar

dacă sunt negative aşa îŃi va fi şi lumea

în care vieŃuieşti. 91Omul îşi schimbă

viaŃa prin a-şi schimba modul în care

gândeşte (17).

      92Visele îi par omului realitate şi

realitatea îi pare vis. 93Toate câte sunt,

sunt şi vis şi realitate. 94Realitatea pentru

tine este ceea ce tu trăieşti, omul să fie

atent la ce i se potriveşte pentru viaŃa   pe

care şi-o construieşte din gânduri

statornice (18).

      95Puterea care uneşte este mai mare

decât cea care desparte. 96Cel înŃelept

caută armonia în oameni. 97Puterea

fiinŃelor vine dinăuntrul lor (19).

      98Gândul înŃelept, ieşit din lumina

sufletului, trebuie urmat de vorbă şi faptă

pentru ca el să se împlinească (20).

      99UrmaŃi lumina sufletului din voi, iar

dacă o daŃi şi altor oameni ea nu se

împuŃinează, ci străluceşte şi mai tare

(21).

      100Mintea cea ascunsă (sinele de jos),

mintea cea cu care eşti treaz (sinele de

mijloc) şi mintea sufletului (sinele de

sus), sunt tărâmurile în care omul trăieşte

(22).

      101În ACUM se află toată puterea

vieŃii. 102Puterea   lui ACUM depinde de

puterea conştiinŃei prezentului. 103FiinŃele

există cu adevărat doar într-un prezent

continuu, care se schimbă clipă de clipă.

104

      Schimbând gândul ACUM   se schimbă

şi realitatea prezentului şi pasul următor

către viitor (23).

89

Lumea

                 omului vine întotdeauna

dinăuntrul său şi tot ceea ce creează omul

este rezultatul folosirii puterii sale

lăuntrice (24).

     106PrinmanifestareaatenŃiei

(năzuinŃei) către trecut trăim în trecut,   pe

când folosind-o spre viitor trăim în

viitor; dar când atenŃia are direcŃia către

prezent, numai atunci trăim cu adevărat

realitatea (25).

     107Oamenii se deosebesc esenŃial prin

puterea minŃii fiecăruia dintre ei (26).

     108Frica paralizează puterea omului

(27).

     109VinovăŃia slăbeşte energia omului

şi-i năruie viaŃa (28).

     110Să nu cazi în patimi, să-Ńi înfrânezi

pornirile cele care te ostoiesc de vlagă

(29).

     111Dumnezeu creează cu înŃelepciune

din iubire. 112Iubirea, pasărea cu aripi de

foc, este taina vieŃii (30).

     112A iubi înseamnă a fi în Dumnezeu

şi a fi fericit, căci iubirea este măsura

fericirii şi intensitatea de a trăi (31).

     113Crescând în iubire, omul creşte în

Dumnezeu (32).

   114A fi îndrăgostit înseamnă a fi în

Dumnezeu (33).

     115Începutul înŃelepciunii este iubirea

de Dumnezeu, iar ruina înŃelepciunii este

frica de Dumnezeu (34).

     116Iertarea îl vindecă în primul rând pe

cel care iartă (35).

     117Urmele trecutului se manifestă în

prezent datorită amestecului lor cu

realitatea prezentului (36).

     118Puterea prezentului poate prevala

asupra predestinării trecutului. 119Omul

cu conştiinŃa prezentului slăbeşte sau

96

105

Puterea


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

şterge influenŃa trecutului manifestată

prin obiceiuri şi tipare create de minte   şi

menŃinute în memorie (37).

     120Omul a fost creat pentru a cunoaşte

lumina divină şi prin ea el să se ridice   la

cerul de purpură al Lui Dumnezeu (38).

     121Schimbând gândul acum se

schimbă şi realitatea prezentului; omul

unde gândeşte acolo se pomeneşte (39).

     122Slăbind trăirea în prezent, se

slăbeşte esenŃa fiinŃei, de aceea pentru   a

întări fiinŃa este bine să trăim în prezent

(40).

     123Să învăŃăm să deosebim adevărul

de iluzie. 124Când omul nu mai face

diferenŃa între propriul suflet şi egoul

fals atunci el îşi făureşte iluzii şi vise

nedefinite legate de cele văzute şi auzite

(41).

     125Energia curge într-acolo unde o

direcŃionează atenŃia (năzuinŃa) care

arată calea intenŃiei (42).

     126Lumea omului se creează din

energia direcŃionată. 127Puterea omului se

manifestă într-acolo unde se îndreaptă

năzuinŃa minŃii (43).

     128La focul sacru se creează o realitate

care trezeşte puterea mentalului colectiv

al celor care privesc focul (44).

     129Înainte de a acŃiona, omul să se

adune în sine, să-şi drămuiască puterea şi

abia atunci să-şi îndrepte năzuinŃa către

ceea ce vrea să realizeze. 130Şi astfel va fi

ajutat de energiile corpului, ale minŃii   şi

ale sufletului, puteri care se pot

transforma una în alta (45).

     131Împlinirea este măsura adevărului,

căci pomul după roade se cunoaşte şi

omul după fapte (46).

     132Lumea este ceea ce cred minŃile

fiinŃelor că este. 133Gândurile fiinŃelor

atrag realitatea pe care ele o trăiesc.

134

   FiinŃele îşi pot schimba viaŃa dacă îşi

schimbă gândurile care sunt urmate de

fapte (47).

      135Dacă opiniile şi credinŃele tale nu

dau rezultate bune şi-i fac pe oamenii

buni să sufere, renunŃă la ele, căci ele

sunt manifestări ale lipsei luminii din

sufletul tău (48).

      136Faptelor sunt măsura adevărului

gândurilor tale (49).

      137Dumnezeu dă dreptul la viaŃă (50).

      138Aşa ne spune Domnul Dumnezeu:

Zeii sunt puterile care există în lume,

orice întruchipare a lor nu poate Ńine loc

acestor puteri. 139Iar dacă îŃi faci chip

pictat sau cioplit, sau ceea ce crezi tu   că

este asemănare cu zeii-putere, Ńine minte

că tu nu te închini la pictura sau chipul

cioplit, sau la orice asemănare pe care o

dai acelor puteri în mintea ta, ci venerezi

puterile Mele arătate oamenilor (51).

      140Dumnezeu este Cel care vede prin

lumina ochilor sufletului tău, căci

Dumnezeu este în timp şi în afară de

timp, El este în existenŃă şi în afara

existenŃei (52).

      141Creând în iubire, omul creşte în

Dumnezeu. Iubirea este măsura fericirii

fiinŃelor (53).

      142Noi oamenii suntem alcătuiŃi în

felul nostru din frumuseŃe şi nesfârşire,

iar natura întreagă este marea operă a Lui

Dumnezeu (54).

      143Întunericul este lipsa luminii.

144

   Lumina urmează lumina, întunericul

urmează întunericul. 145Lumina este

ordine, întunericul este dezordine (55).

      146Tu omule eşti templul viu al Lui

Dumnezeu. Iar când îŃi faci temple cu

mâinile tale, ele sunt doar trepte ca tu   să

97


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

păşeşti către Dumnezeu şi să aduci

iubirea ta ofrandă Lui Dumnezeu cu

mânile întinse spre focul sacru (56).

     147Omul există cu adevărat doar într-

un prezent continuu, care se schimbă

clipă de clipă. 148Prin conştiinŃa trăirii în

prezent se pot şterge tiparele curgerii

vieŃii dintr-un trecut care predispune

(57).

     149ExperienŃa eternităŃii depinde de

intensitatea trăirii mentale, în clipa de

acum se poate afla toată eternitatea lumii

şi atunci timpul dispare (58).

     150Să nu pofteşti la bunul altuia sau să-

Ńi însuşeşti orice bun dacă nu Ńi se cuvine

(59).

     151Să vă creşteŃi copiii în legea

strămoşească că numai aşa neamul vostru

va dăinui (60).

     152Iubirea zideşte şi înŃelepciunea

înalŃă (61).

     153Gândurileplăcerilortrăite

orientează omul către făgaşul acelor trăiri

(62).

     154Popoarele care-şi sacralizează

istoria vor dăinui mult timp (63).

     155Pacea lumii este punerea împreună

a păcii din minŃile oamenilor (64).

     156Şi iertaŃi că aşa şi Tatăl Cel din

ceruri vă va ierta vouă greşelile (65).

     157Averea, cea mai de preŃ, omul o

Ńine în inimă în legătura lui cu

Dumnezeu, şi astfel nu i-o poate lua

nimeni (66).

     158Robia minŃii se naşte din

necunoaştere. Năzuieşte la a şti şi

cunoaşterea te va face liber (67).

     159Singurul lucru care-l poate salva cu

adevărat pe om este iubirea. În iubire se

află izvorul năzuinŃelor celor bune (68).

            urmezi dreptatea şi să nu

mărturiseşti strâmb împotriva nimănui

(69).

     161Fii cumpătat în cele ce faci şi

temeinic în lucrarea mâinilor tale (70).

     162Drumul suferinŃei nu este drumul

iubirii. 163Pe treptele   suferinŃei nu urci ci

cobori, căci treptele acestea nu formează

scări înspre cer ci spre adâncurile

întunericului (71).

     164Să te înfrânezi să agoniseşti lucruri

care nu-Ńi folosesc şi să dai lucrurile care

îŃi prisosesc (72).

     165Atât lumina cât şi întunericul sunt

eterne şi nemărginite în fiinŃarea lor.

Doar lumina există cu adevărat, căci

întunericul este lipsa luminii (73).

     166Ridicându-te mai presus de lumină

şi de întuneric, aşa vei înŃelege de pe

acele înălŃimi de unde a luat fiinŃă chiar

Domnul Dumnezeu (74).

     167Când omul are cunoaşterea de sine,

atunci va putea să vadă lumina sufletului

şi aşa se va mântui (75).

     168ÎmpărăŃia Domnului este înlăuntrul

vostru şi ea vi se face cunoscută atunci

când omul se cunoaşte pe sine însuşi

(76).

     169Dacă Dumnezeu ar fi avut ceva de

ascuns faŃă de om nu i-ar fi dat gândul de

a cunoaşte (77).

     170Cunoaşterea, ca şi lumina, este de

natură divină (78).

     171Tainele Domnului vor fi aflate doar

de acei oameni care sunt vrednici de ele

(79).

     172Temelia pe care s-a construit

veşnicia este iubirea. Din această esenŃă

divină este creat şi omul (80).

98

160


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

              se împlineşte prin dragostea

sa de Dumnezeu (81).

     174Ia seama că oricând vei fi la

strâmtoare să chemi numele tainic al

Domnului care este ZAM. 175Dar numai

cei care cu adevărat caută lumina vor

putea avea marea putere dată de acest

nume (82).

     176Să nu uitaŃi vreodată de focul sacru

dacic şi de sufletele străbunilor. Aşa

inimile voastre nu vor fi cuprinse

niciodată de lanŃurile robiei (83).

     177Să aprindeŃi focuri sacre pe oriunde

veŃi fi şi aşa vă veŃi păstra sănătoşi şi

însănătoşi, iar duhurile întunericului s-or

duce de la voi (84).

     178La focul sacru se ard impurităŃile

care atârnă greu pe sufletul omului.

PriviŃi flăcările şi gândiŃi-vă la tot ceea

ce doriŃi să faceŃi pentru vieŃile voastre

(85).

     179Uită-te la natură cum se reînnoieşte

în fiecare an. Tot aşa să-Ńi înnoieşti şi   tu

mereu fiinŃa şi să te îmbraci cu un nou

veşmânt de viaŃă (86).

     180Vitalitatea este o realitate a

gradului de conştientizare a existenŃei

sufletului. 181Deşi vitalitatea este dată de

suflet, ea se exprimă şi prin minte şi prin

trup (87).

     182Cel ce-L slujeşte pe Domnul ia din

lumina Lui nesecată şi nemărginită şi

astfel va fi puternic şi înŃelept (88).

     183Când lumina divină vă va merge

direct în inimi, atunci rodul ei este

umplerea cu duhul înŃelepciunii. Iar cine

are duhul înŃelepciunii are totul (89).

     184AduceŃi copiii voştri la lumina

focului sacru şi acolo să-şi Ńină ochii

deschişi şi să-l privească. Şi aşa vor

creşte să ajungă oameni înŃelepŃi (90).

173

Omul

              sacru este dat oamenilor ca

mijloc de legătură cu zeii (91).

     186AduceŃi-vă aminte mereu să vă

bucuraŃi la întâlnirile cu zeii şi aşa să   ştiŃi

că lumina există în inimile voastre (92).

     187Şi ŃineŃi minte că ceea ce spuneŃi în

prezenŃa focului sacru dacic Le spuneŃi

zeilor, Lui Dumnezeu şi Domnazânei

(93).

     188Iubirea vindecă (94).

     189ÎnŃelepciunea este marea cale către

Dumnezeu şi ea se înfiripă prin speranŃă,

iubire şi adevăr. 190ConştiinŃa iubirii este

înŃelepciunea care-l apropie pe om de

Dumnezeu (95).

     191Din lumina din noi oamenii, ne

modelăm lumea frumoasă care ne

înconjoară (96).

     192Acceptând zeii şi zânele, nu facem

altceva decât să-i descoperim în noi, în

armoniile firii noastre (97).

     193Nu există legătură între zeităŃile

noastre şi idolatria. Noi nu ne închinăm

la idoli, ci venerăm viaŃa (98).

     194Cercetează universul, privind

stelele (99).

     195Lumea care se vede şi cea care nu

se vede este rezultatul intersecŃiei lumilor

create de toate minŃile fiinŃelor din acel

spaŃiu (100).

     196Oricine poate să cadă în cursul

vieŃii, dar cei înŃelepŃi se pot ridica iarăşi

prin puterea minŃii lor (101).

     197Dacă tu poŃi crede, toate-i sunt cu

putinŃă celui care crede (102).

     198FiinŃele se deosebesc esenŃial prin

puterea minŃilor lor (103).

     199Cât priveşte îngrijirea de sine, a

minŃii şi a trupului, trebuie să o dăm în

primul rând sufletului şi atunci şi capul   şi

99

185

Focul


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

restul trupului deopotrivă or s-o ducă

bine (104).

      200Preotul aflat pe Calea Lui Zamolxe

trebuie să cunoască tainele cerului şi ale

pământului (105).

      201Fii responsabil de faptele tale (106).

      202Fă faptele bune cu discernământ şi

vei rămâne în lumina spiritului (107).

      203Omul este propriul său stăpân

(108).

      204FrumuseŃea vieŃii tale să Ńi se arate

pe chip (109).

      205Zâmbetul pe buze să-Ńi vină din

inimă (110).

      206Priveşte înainte, căci acolo îŃi este

direcŃia de mers (111).

      207Fii activ cu sufletul, cu mintea şi cu

trupul. Aşa fiinŃa îŃi va dăinui în bună

stare (112).

      208Poartă cu tine spiritul copilăriei şi

întreaga viaŃă nu te vei simŃi bătrân.

209

      BătrâneŃea înseamnă renunŃarea   la

năzuinŃele vieŃii (113).

      210Noi, neamul dacilor, suntem fiii şi

fiicele soarelui şi ai luminii (114).

      211Bărbatul luminează minŃile prin

raŃiune, căci poate gândi profund şi vorbi

minŃii (115).

      212Fericirea se trăieşte pe calea vieŃii

nu la capătul drumului (116).

      213La fiecare şapte zile să te odihneşti

după ce ai muncit în celelalte zile (117).

      214Cel puŃin o dată la şapte zile să

aprinzi şi să priveşti focul sacru, care

este legătura ta cu Domnul Dumnezeu

(118).

      215Domnul este în voi în primul rând.

Pe acel Domn să-L treziŃi şi atunci

rugăciunea vă este împlinită (119).

                   Dumnezeuleadu-mi

soarele Tău în inimă (120).

     217Nu întrebaŃi, la fiecare pas, ce aveŃi

de făcut, căci aşa veŃi face toată viaŃa

numai ce vă spun alŃii (121).

     218SperanŃa întinereşte (122).

     219Să nu glorificaŃi suferinŃa sub nici o

formă, căci suferinŃa omului este

desprinderea sa de inima Lui Dumnezeu

(123).

     220TradiŃiile străvechi ale înŃelepŃilor

titani, oamenii cei blajini din vechime,

trebuie să le transmiteŃi urmaşilor (124).

     221Cerul ne face să căutăm, pământul

să iubim, soarele să trăim, luna să visăm.

Aşa viaŃa omului se împlineşte (125).

     222Omul echilibrat este parte din

natură şi aşa va înŃelege cel mai bine ce

sunt zeităŃile ca puteri ale naturii (126).

     223ÎnvaŃă să-L cunoşti pe Domnul Cel

Preaînaltul (127).

     224Când vei cunoaşte zeii atunci te vei

trezi în plină conştiinŃă creatoare (128).

     225AveŃi capacitatea de a fi parŃial zei,

adică semizei, deoarece acolo unde

există conştiinŃă se află şi identitatea

acelei conştiinŃe (129).

     226FiinŃele conştiente sunt conştiinŃa

zeilor (130).

     227Cel care ridică sabia, de sabie va

muri, şi cel care oferă sânge zeilor, de

sânge va avea parte (131).

     228Zeii sunt intermediarii ofrandelor

făcute de cei buni pentru menŃinerea

bineŃii între oameni (132).

     229Dumnezeu îl ajută pe cel îndrăzneŃ

în bine (133).

     230Urmează-Ńi perseverent idealul

(134).

100

216

Doamne


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

                    mereu la focul sacru

reîntoarcerea prin reîncarnare a marilor

suflete încărcate de ordine, armonie,

adevăr, dreptate şi iubire de oameni

(135).

     232Religia noastră hrăneşte viaŃa, că

noi nu avem zei plăsmuiŃi, ci pe cei care

au menire în trăirile noastre în frăŃie cu

natura (136).

     233Zideşte-te în credinŃă. Încrederea

unui singur om mişcă munŃii (137).

     234A trăi cu scop divin este singurul

mod de a vieŃui cu adevărat, de a simŃi

din plin că eşti viu (138).

     235Întunericul nu există decât atunci

când lumina nu se arată. 236Să luaŃi

seama că întunericul sufletului nu va

exista atunci când voi vă veŃi cunoaşte pe

voi înşivă (139).

     237Să lăsaŃi lumina divină să intre în

voi şi să vă transforme viaŃa, că viaŃa fără

lumină, credinŃă şi demnitate nu merită

trăită (140).

     238Treptat lumea va fi curăŃită şi

însănătoşită cu Focul Viu, Focul VieŃii,

Focul Lui Zamolxe (141).

     239Nu uitaŃi că natura, cu toŃi zeii şi

zânele ei, este sacră, îngrijind-o vă

îngrijiŃi de voi (142).

     240Botezul oamenilor se face cu apă

vie, foc sacru şi Duhul ÎnŃelepciunii care

este Duhul Lui Dumnezeu (143).

     241Marile taine ale vieŃii vor fi aflate

doar de către cei vrednici de ele (144).

     242łine-Ńi visele vii, că aşa se vor

împlini. Optimismul atrage fapta

împlinită. Fapta bună face viaŃa omului

bună (145).

     243CredeŃi în puterea invocaŃiei. Deşi

invocaŃia este adresată zeilor, scopul ei

231

ChemaŃi

este de a armoniza sufletul, mintea şi

trupul celui care o face şi prin aceasta   de

a-l însănătoşi şi a-l Ńine sănătos pe acel

om (146).

     244SunteŃi legaŃi cu lumea întreagă.

SporiŃi-vă puterile cu puterile lumii

(147).

     245Armonia naturii şi înŃelepciunea

omului merg mână în mână (148).

     246Cel mântuit este ca cel care se naşte

din nou în spirit, deşi trupul în care se

găseşte sufletul lui îi este acelaşi (149).

     247Iubirea te poate salva de căderile

cele mai grele (150).

     248Cei care aduc pe oameni la

înŃelepciune sunt purtătorii luminii Lui

Dumnezeu (151).

     249Duhul Lui Dumnezeu este Duhul

ÎnŃelepciunii care este mai înalt decât

DuhulSfânt.CineareDuhul

ÎnŃelepciunii are şi Duhul Sfânt (152).

     250Nu faceŃi sacrificii sângeroase, nu

oferiŃi nimic zeilor, că zeii nu au nevoie

de ofrandele voastre, ci doar de credinŃa

voastră în bine (153).

     251Mintea bună coboară în inima cea

luminată (154).

     252Rugăciunea MinŃii în Inimă

conduce omul la renaşterea în spirit, la

transformare interioară şi la devenirea

omului întru fiinŃă conştientă de propria-i

existenŃă (155).

     253VeŃi păstra vatra nemuririi dacilor

arieni mereu aprinsă supraveghind

aprinderea focurilor sacre la altarele

zeilor (156).

     254Primul pas către înŃelepciune este

să poŃi simŃi liniştea, apoi înveŃi să

asculŃi şi să Ńii minte lucrurile, iar pe   cele

bune să le foloseşti. Numai după ce le ai

101


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

pe acestea poŃi da din înŃelepciunea ta şi

altora (157).

     255Nu-i copia pe alŃii, găseşte-Ńi

propria ta cale pe care să mergi plin de

încredere întru împlinirea vieŃii (158).

     256De-a pururea să ŃineŃi minte că noi

dacii suntem Poporul Lui Dumnezeu

(159).

     257Durerea apare ca să te trezească la

viaŃă, să devii mai conştient de calea pe

care să o urmezi. Acceptă această trezire

şi vei rămâne treaz (160).

     258ÎnvaŃă să trăieşti natura ta interioară

şi din linişte îŃi va izvorî bucuria fără   un

motiv anume (161).

     259Dacă vei urma mulŃimea ajungi

pierdut în mulŃime. Adevărurile se revelă

doar anumitor suflete (162).

     260Doar Dumnezeu este adevărata

realitate. Scânteia din sufletul nostru face

parte din Dumnezeu (163).

     261Focul sacru vine de la zei, îngerii

veghetori au dat focul sacru oamenilor şi

datoria oamenilor este să-l menŃină întru

Ńinerea vieŃii în armonie (164).

     262În prezenŃa focului sacru, oamenii

se schimbă în bine. La focul sacru

sufletele sunt purificate şi umplute treptat

de un duh al înŃelepciunii (165).

     263ÎnŃelepciunea neamului este zidită

în vorbele de duh ale poporului (166).

     264ÎnvaŃă din greşelile altora ca să nu Ńi

se întâmple şi Ńie la fel (167).

     265Caută-i pe înŃelepŃi şi vei învăŃa de

la ei cum să fii înŃelept (168).

     266Cei înŃelepŃi aleg simplitatea vieŃii

(169).

     267Să păstraŃi cultul strămoşilor, să

respingeŃi cultul morŃilor (170).

268

Când faci bine, la alŃii, e mai bine

ca de asta să nu ştie nimeni, ci doar

Domnul. 269Mila faŃă   de alŃii este mâna

de ajutor pe care Ńi-o întinzi singur pentru

când vei avea vreodată nevoie. 270Dar ia

seama să nu dai ceva bun celui rău căci

răsplata lui pentru tine va veni din

răutatea lui (171).

     271Pomana este bună, dar jertfa este

rea (172).

     272Atât cele bune cât şi cele rele, ale

fiinŃei noastre întregi, se revarsă din

suflet (173).

     273Femeile cele bune sunt cele care te

fac să uiŃi de orice fel de suferinŃă (174).

     274Cine vrea să fie iubit, să iubească,

cine vrea să primească să dăruiască.

Aceasta este legea vieŃii frumoase (175).

     275Dacă vei părăsi iubirea vei uita şi

de scopul pentru care trăieşti (176).

     276Când omul iese din legea divină

umblă rătăcit în întunericul pe care-l

întreŃine cu faptele întunericului (177).

   277Idolii tăi, precum icoane şi statui,

sunt faceri de mâini omeneşti şi puterea

lor vine din credinŃa ta în ei. 278Focul

sacru este viu şi curăŃă sufletul, pe când

idolii doar încântă privirea (178).

     279Prin orice poate omul cădea în

viaŃă, numai prin iubire nu (179).

     280Pe tatăl şi pe mama ta să îi cinsteşti

dacă ei urmează lumina Lui Dumnezeu,

iar dacă ei se află cu mintea în întuneric

să fugi de ei. Aşa îŃi va fi bine şi mulŃi

ani vei trăi (180).

     281Ia seama că lucrurile lumii vin şi

pleacă, trăinicia există doar în sufletele

oamenilor (181).

102


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

                      şiconstruieşte-Ńi

arborele genealogic, pentru ca sufletul să

nu-Ńi rătăcească prin familii străine (182).

     283O iubire nerealizată este ca

pierderea fiinŃei proprii. Este ca şi cum

L-ai văzut odată pe Dumnezeu şi apoi Ńi

s-au închis toate căile ca să-L poŃi zări

iarăşi (183).

     284Să nu ucizi pe nedrept (184).

     285Află omul înŃelept după viaŃa pe

care o duce. MulŃi pot părea înŃelepŃi

după vorbe, dar proba înŃelepciunii este

viaŃa trăită cu înŃelepciune (185).

     286Mergi la omul înŃelept şi ia sfat bun

pentru viaŃa ta. Cel înŃelept va cunoaşte

tulburarea din inima ta (186).

     287Să aduci lumina divină în tine şi aşa

vei găsi răspunsuri la problemele tale

(187).

     288Legile Lui Zamolxe se nasc şi

renasc din ele însele pentru că sunt legile

vieŃii (188).

     289Să luaŃi bine aminte că Legea

Domnului este viaŃa nu Scriptura, care

oricât ar fi ea de bună nu poate să fie mai

presus de cuvântul viu. 290ViaŃa în

lumină este cuvântul viu al Domnului

(189).

     291Ia seamă să asculŃi de bătrânii

înŃelepŃi. Domnul îi răsplăteşte cu lumină

şi ei strălucesc puternic înainte de a

părăsi viaŃa pământească (190).

     292Pe toate câte cereŃi rugându-vă, să

credeŃi că le-aŃi şi primit, şi le veŃi avea

(191).

     293În faŃa Lui Dumnezeu toŃi oamenii

sunt egali. Doar felul lor de a-L înŃelege

pe Dumnezeu îi desparte (192).

     294Păstrează-Ńi dreptul de a alege şi fii

liber (193).

282

Cunoaşte-Ńi

               da pământul strămoşesc

străinilor că vei ajunge străin în glia

străbună. 296Tu, omul   Lui Zamolxe, să fii

legătura între Cerul Lui Dumnezeu şi

Mama pământ (194).

     297Iubirea să-Ńi fie temelia pe care să-Ńi

trăieşti viaŃa care să urmeze calea inimii

şi să asculte de vocea raŃiunii (195).

     298Femeia dă iubire inimii, căci poate

intui adânc şi vorbi sufletului (196).

     299Virtutea înseamnă putere (197).

     300Priveşte adânc înăuntrul fiinŃei tale

şi acolo vei descoperi zeii şi tainele

lumii. Iar când priveşti lumea stelelor te

vei găsi pe tine (198).

     301Hărnicia îŃi va face viaŃă

îmbelşugată şi te vei bucura de rodul

braŃelor şi minŃii tale întru trezirea

sufletului din tine (199).

     302Ascultă ce-Ńi spune natura, urmează

calea armoniei naturii (200).

     303Bucuria simŃurilor este dată de la

Dumnezeu pentru oameni. În trezirea

simŃurilor Îl întâlnim pe Domnul (201).

     304RenunŃă la tot ce nu-Ńi aduce pace şi

mulŃumire în viaŃa. 305Calea suferinŃei nu

duce la Dumnezeu (202).

     306Armonizează-Ńi mintea şi apoi poŃi

pătrunde şi în tainele inimii (203).

     307Marile taine se găsesc în sufletul

tău şi le vei afla atunci când sufletul Ńi   se

va trezi (204).

     308ViaŃa omului este ca o grădină,

dacă o îngrijeşte este frumoasă ca florile

din ea şi grădina dă rod, iar dacă nu este

îngrijită cade în paragină (205).

     309Spune-Ńi EU SUNT în prezenŃa

focului viu şi aşa poŃi intra pe poarta

fiinŃării, a cunoaşterii de sine (206).

103

295

Nu-Ńi


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

                                    să simŃi

lumina Lui Dumnezeu cum intră în inima

ta. Şi ziua îŃi va fi plină de bucurii şi   vei

fi mulŃumit de ceea ce vei face (207).

      311Calea zeilor e uşoară pentru că este

calea inimii. Păşeşte cu încredere pe ea   şi

te va duce la armoniile cerului de

purpură (208).

      312Să te fereşti de cearta şi de

gâlcevile oamenilor (209).

      313Răutatea oamenilor nu te va atinge

dacă nu laşi să-Ńi intre în minte gândurile

lor negre (210).

      314Fii neclintit ca stânca atunci când

întunericul altor oameni te împresoară şi

nu te lăsa ademenit de ei (211).

      315Multe ne sunt date fără efort în

lume, soarele aduce căldură, ploaia aduce

rod, păsările cânta. Oare ce motiv avem

să nu fim fericiŃi în viaŃa dată nouă de

către Dumnezeu? (212).

      316Lucrul mâinilor tale să-Ńi fie

temeinic, ori că faci pentru tine sau

pentru oricine altcineva (213).

      317Ascute-Ńi simŃurile şi aşa vei simŃi

că trăieşti în lume (214).

      318Când omul îşi trezeşte memoria

ancestrală dobândeşte mari puteri (215).

      319FrumuseŃea trupului este felul în

care Dumnezeu ne arată bucuria de a trăi

în trup. 320FrumuseŃea   minŃii omului este

felul în care Domnul ne arată bucuria

minŃii în armonie. 321Iar frumuseŃea

sufletului ne arată bucuria Lui Dumnezeu

(216)”.

      322Cele două sute şaisprezece Legi ale

Lui Zamolxe au fost duse în toată lumea

de către preoŃii şi cavalerii zamolxieni.

323

      Şi multe popoare au luat   înŃelepciune

din aceste legi, atât cât au putut înŃelege.

310

DimineaŃa când te trezeşti

             CAPITOLUL 2

  Tainele Marelui Preot. Novac uriaşul

    şi Ler împărat. Ordinul Cavalerilor

Zamolxieni. Transmiterea Marii PreoŃii.

    Marele Lup Alb pleacă la Zamolxe.

 MunŃii cogaioni şi sufletul neamului.

Şcolile înŃelepciunii din Dacia şi   Tracia.

 Marile puteri ale preoŃilor zamolxieni.

     PreoŃii zamolxieni devin lumina

              neamurilor.

1

Şi a mai trecut timpul. 2Zamolxe, zeu

al vieŃii şi al nemuririi, devenise

binecunoscut în sufletele rumânilor. 3Iar

Focul Lui Zamolxe era privit ca pe o

zeitate, ca Sufletul Lui Zamolxe.

     4Marele Lup Alb, care era Mare Preot,

şi-a ales cu grijă pe cel care să-l urmeze

la Marea PreoŃie. 5Şi preotului Rodu i-a

destăinuit rând pe rând tainele nemuririi,

acelea ştiute doar de cei care cunoşteau

cu adevărat inima Lui Zamolxe. 6De

atunci aceste taine au fost ştiute de toŃi

cei care au devenit de-a lungul timpului

Mari PreoŃi.

     7Adesea Marele Lup Alb le mai

aminteapreoŃilorşipreoteselor

rădăcinile neamului zicându-le: „Noi

dacii suntem urmaşii urieşilor, blajinii

cei din vechime cărora le spunem tătâni,

fiii cerului, fiii lui Novac urieşul. 8De la

urieşi noi am moştenit tainele nemuririi.

9

  Şi noi le vom păstra cu străjnicie în veac

de veac. 10Dar vor   fi şi alte neamuri care

le vor afla. 11Şi asta este bine, că lumina

Lui Dumnezeu nu poate fi pusă sub

obroc. 12Tot de   la noi au pornit limbile pe

care le vorbesc toate neamurile care ne

înconjoară. 13Şi de la noi au plecat toate

felurile lor de a scrie. 14Şi Domnul

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu bogăŃiile

pământurilor pe care locuim. 15Iar dacă

urmaşii noştri vor uita acestea, ei vor

104


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

suferi blestemul dacilor. 16Iar când îşi vor

aminti de toate acestea, lumina Lui

Zamolxe va străluci din nou în inimile

lor”.

     17Şi erau unii oameni care aflaseră

aceste taine de la novaci care încă mai

trăiau la acele vremuri. 18Şi de la ei ştiau

şi despre Varanha, aşa cum era odată

numit pământul Daciei şi pe care ei îl

mai numeau şi Vlanha şi Vlaha, iar ei îşi

ziceau vlahi. 19Se mai spunea că şi

Crăciun Bătrânul, Arheul, Zeul Tată al

Lui Zamolxe, îi văzuse pe îngerii

veghetori cei veniŃi din alte lumi, dar a

Ńinut taină.

     20Se povestea despre Novac uriaşul,

zeul cel vechi Osiris, că încă mai trăieşte

undeva într-un palat alb pe un munte

înalt şi că Novac era încă regele uriaşilor.

21

   Şi se credea că Marele Lup Alb era din

spiŃa lui Novac. 22Multe se mai spuneau

şi despre uriaşul Iorgovan şi despre Ram

împărat, cel care trăise odată în cetatea

Ramidava.

     23Se mai spunea că Ler împărat era cel

mai mare împărat al lumii. 24În împărăŃia

Lui Ler, care era într-o peşteră a

cerurilor, într-un munte mare, nevăzut, se

afla şi Sufletul Lui Zamolxe, stăpân peste

neamul oamenilor şi al zeilor. 25Şi

nimeni nu putea găsi acel munte, care se

afla într-o altă lume, care se

întrepătrundea cu lumea asta, decât omul

care plăcea Lui Ler împărat, adică

Domnului Dumnezeu.

     26Iar taina adevăraŃilor regi ai lumii,

regii sacri, era să cunoască numele

adevărat al împăratului lumii. 27Că regii

sacri ai lumii erau neştiuŃi oamenilor de

rând. 28Şi cuvântul   acela tainic l-a folosit

în gând Crăciun Bătrânul, tatăl Lui

Zamolxe, atunci când L-a chemat pe

Zamolxe să se întrupeze. 29Numele

Crăciun era puternic, iar cei care îl

spuneau se întăreau în vlagă, în bună

judecată şi în înŃelepciune. 30Aşa Îl

cunoşteau pe Domnul, Cel născut din El

Însuşi.

     31La acel timp mulŃi oameni, din toate

pământurile locuite de neamurile tracilor,

au fost iniŃiaŃi, în tainele spiritului,

trecând prin probe grele. 32Şi treptat s-au

înfiripat frăŃii tainice de suflet. 33Rumânii

le spuneau moşi celor înŃelepŃi, deşi unii

nu erau bătrâni. 34Căci moşii cunoşteau

tainele nemuririi.

     35Cei ce făceau parte din aceste frăŃii,

bărbaŃi şi femei, se adunau lângă Focul

Lui Zamolxe, Focul Viu, şi aşa Ńineau

nestinsă flacăra Spiritului Lui Zamolxe.

     36Şi Marele Lup Alb a întemeiat

Ordinul Cavalerilor Zamolxieni, o frăŃie

al cărui conducător nevăzut era Cavalerul

trac. 37Tot el   a iniŃiat primii cavaleri

zamolxieni, un grup de doisprezece

bărbaŃi şi femei, cărora le-a spus: „FrăŃia

aceasta a cavalerilor zamolxieni este

tainică. 38Pornim   acum această cale a

luminii, dar cu adevărat omul care vrea

să slujească dreptatea şi adevărul se

poate iniŃia singur în Ordinul Cavalerilor

Zamolxieni. 39Şi fără ajutorul nimănui va

face jurământul la focul viu. 40Aşa

cavalerii zamolxieni vor dăinui în vecii

vecilor, ei nu au nevoie de recunoştinŃa   şi

onorurile nimănui. 41Şi mulŃi dintre

aceşti cavaleri nu se vor cunoaşte nici

între ei, datoria lor fiind să slujească

dreptatea şi adevărul. 42Că Domnul

Dumnezeu şi Marele Cavaler trac vor şti

faptele acestor cutezători şi nemuritori,

cavalerii zamolxieni, oamenii dreptăŃii”.

     43Atunci Marele Lup Alb le-a spus

jurământul cu care cavalerii zamolxieni

se legau pe vecie la focul viu. 44Şi toŃi cei

doisprezece au mărturisit împreună

105


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

JurământulCavalerilorZamolxieni

          45

astfel: „Jur pe toiagul înŃelepciunii Lui

Zamolxe, pe Cavalerul trac din Varanha,

să slujesc dreptatea şi adevărul. 46Jur ca

în luptă să fiu puternic ca şoimul în zbor,

ca apele învolburate să răstorn stânca

vrăjmaşilor, ca vântul năpraznic să

nimicesc pe cei răi. 47Jur pe inima Lui

Zamolxe, neamului meu să-i fiu

credincios, pe asupritor să-l pun în

genunchi, şi pe cel umilit să-l ridic. 48Jur

pe focul sacru dacic, să Ńin vie flacăra

iubirii de oameni, să aduc la lumină

oamenii lumii. 49Focul Viu al Lui

Dumnezeu să mă însoŃească. 50Zău! Zău!

Zău!” 51Apoi toŃi   cei prezenŃi au strigat

cu mare putere: „Aho! Aho! Aho!”

     52Aşa cavalerii zamolxieni au devenit

războinicii sacri, luptătorii luminii, eroii

nemuritori. 53De-a lungul timpului unii

dintre ei au cutreierat lumea şi s-au

asociat doi câte doi sau în grupuri, iar

alŃii au rămas singuratici necunoscuŃi de

vreun om de pe pământ. 54Faptele lor

măreŃe sunt cunoscute în Cartea Vie a lui

Dumnezeu. 55Şi toŃi   marii conducători ai

neamului rumânilor, râmlenilor, au fost

cavaleri zamolxieni la vremea lor.

     56A trecut timpul şi Marele Lup Alb, a

vrut să lase Marea PreoŃie unui bărbat

destoinic şi mai tânăr decât el. 57Într-o zi

un sobor de preoŃi şi preotese au aprins

rugul Lui Zamolxe pe un vârf de munte

înalt, pe un cogaion. 58Şi acolo Marele

Lup Alb, a invocat prezenŃa Lui

Dumnezeu, a Domnazânei, a Lui

Zamolxe şi a Zânei Bendisa. 59Spiritele

chemate au coborât în Focul Viu şi aşa

Marele Lup Alb a dat slujba de Mare

Preot, preotului Rodu. 60Atunci preoŃii şi

preotesele au aflat cum se va transmite în

viitor Marea PreoŃie unui bărbat din

neamul tracilor şi al urmaşilor lor.

             Marele Lup Alb s-a retras în

munŃii cei înalŃi să fie mai aproape de cer

şi de învăŃătorul său Zamolxe. 62Şi mulŃi

spuneau că l-au văzut cum stătea cu lupii

în munŃi şi nimic rău nu i se întâmpla, că

lupii i se supuneau.

      63În cinstea Marelui Lup Alb, tracii

sărbătoreau Ziua Lupului înainte de

începutul iernii cu vreo trei săptămâni şi

ceva înainte de sărbătoarea Crăciunului,

Ziua Naşterii Lui Zamolxe. 64Şi poporul

îi ziceau Marelui Lup Alb, Alb Împărat.

      65De Ziua Lupului se puneau în

mişcare lupii. 66Se credea că în noaptea

cea de dinainte, spiritele oamenilor îşi

părăseau trupurile şi făceau hore pe la

răspântiile drumurilor jucând cu

străjnicie până la cântatul cocoşilor.

67

   Lupul rămăsese pentru traci un simbol

al luminii, al soarelui şi al eroului

neînfricat, căci sub semnul lupului se

năşteau toŃi cutezătorii neamului.

      68Nimeni n-a aflat vreodată când

Marele Lup Alb a plecat în Cerul Lui

Zamolxe la Templul Celest al Lui

Zamolxe. 69Adesea   tracii auzeau

chemarea lui şi-şi spuneau: „Iar a vorbit

cu Zeul Moş, iar ne cheamă să

cunoaştem Inima Lui Zamolxe”.

      70La o vreme, Rodu, Marele Preot, a

venit la Sarmisegetuza cu nevasta lui Iza

şi a adunat acolo preoŃi şi preotese în

marea sală unde, încă de pe vremea Lui

Zamolxe, ardea continuu focul la vatra

sacră a nemuririi dacilor arieni.

      71Aşa s-au strâns la Sarmisegetuza

sute şi sute de preoŃi şi preotese ai

tracilor de pretutindeni. 72Iar Marele

Preot Rodu le-a vorbit acolo despre

timpurilecevorurmaastfel:

„Credincioşi ai Lui Zamolxe, copii ai

pământului şi ai cerului, păstrători ai

106

61

Apoi


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

pământului şi ai înŃelepciunii, bine aŃi

venit! 73Unii dintre   voi L-aŃi cunoscut în

viaŃă pe Zamolxe, regele nevăzut al

lumii, om de-al nostru ajuns zeu prin

puterea sufletului Lui. 74Şi El a lăsat

Marea PreoŃie, Marelui Lup Alb, care

mi-a încredinŃat-o mie”.

      75ToŃi ascultau cu luare aminte

vorbele Marelui Preot care a continuat

astfel: „De acum este bine să ştiŃi cum

vor fi lucrurile pentru vremurile ce vor

veni. 76Şi aflaŃi   că spiritul Marelui Lup

Alb se întrupează mereu în Marele Preot

care, la hirotonisire, în prezenŃa a cel

puŃin zece preoŃi şi preotese din neamul

nostru, primeşte acest spirit direct de la

Marele Preot care se retrage. 77Eu astăzi

voi lăsa Marea PreoŃie lui Tracian, care

vă va fi mare păstor până când şi el va

invoca trecerea spiritului Marelui Lup

Alb într-un un alt preot, om al

înŃelepciunii”.

      78Apoi, în prezenŃa focului, de la vatra

sacră a nemuririi dacilor arieni, Marele

Preot Rodu a Ńinut ritualul de trecere, a

Marii PreoŃii, lui Tracian, care apoi s-a

umplut de duhul înŃelepciunii.

      79Şi Tracian le-a vorbit oamenilor

astfel: „Viitorul acestui popor este creat

de minŃile oamenilor din neamul nostru,

care dacă vor fi luminoase tot aşa va fi   şi

viitorul lor. 80Iar dacă minŃile le vor fi

întunecate atunci şi viitorul poporului va

fi întunecat. 81Dacă veŃi cădea din lumina

Lui Zamolxe în răul sacrificiilor atunci

veŃi suferi. 82Dacă veŃi uita de cuvintele

înŃelepciunii Lui Zamolxe veŃi suferi.

83

   Şi să ŃineŃi minte că atunci când

poporul va fi subjugat de duhurile rele,   el

se va salva dacă-şi va aminti de Marele

Lup Alb şi de înŃelepciunea Lui

Zamolxe. 84Că răul   omenirii va fi cândva

distrus de lup şi de şarpe. 85Lupul este

cutezanŃa, iar şarpele este înŃelepciunea.

86

   ŞiatuncicândcutezanŃaşi

înŃelepciunea se unesc, întunericul

dispare din sufletele oamenilor. 87Lupul

şi şarpele sunt temelia salvării omenirii,

noi îi purtăm pe stindardul nostru,

simbolul neamului”.

      88Şi la plecare Tracian, noul Mare

Preot, s-a despărŃit de oameni cu urarea

străveche: „MergeŃi cu bine, cu sănătate,

în vremurile care vor veni!” 89Şi oamenii

au strigat din toate puterile: „Aho! Aho!

Aho!”

      90Cu timpul dacii au construit altare şi

temple pentru Marele Lup Alb, Alb

Împărat, care era protectorul neamului.

91

   Ei ştiau ca Marele Lup Alb avusese în

el ceva din spiritul Cavalerului Trac. 92Şi

multe obiceiuri îşi făcuseră dacii de când

primiseră învăŃăturile Lui Zamolxe.

      93Unii se închinau la rădăcina unui

gorun şi invocau spiritul strămoşilor lor

crezând că nădejdea mântuirii în păduri

se află. 94Şi se credea   în zânele silvane,

iar preotesele dacilor invocau spiritele

pădurii, observau cursul apelor şi poziŃia

muşchilor de pe trunchiurile copacilor

sacri şi ascultau şuierul vântului din gura

grotelor din munŃi şi urmăreau zborul

păsărilor şi culoarea cerului de la răsărit

la apus. 95Şi umpleau   vase cu apă

neîncepută de la izvoarele râurilor din

care dădeau voinicilor să bea. 96Iar pe

înălŃimi oamenii se obişnuiseră să

aprindă focurile sacre. 97Locurile cele

mai bune erau pe vârfurile cogaionilor,

munŃii sacri care-i Ńineau pe oameni

apropiaŃi de cer. 98Iar oamenii de la şes

îşi ridicau ei munŃi sacri din pietre şi   din

pământ, atât cât puteau să-i facă de înalŃi.

99

   Şi acolo aprindeau focuri sacre şi se

întâlneau în spirit cu străbunii neamului.

107


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

           în timp, pe toate pământurile

locuite de neamurile tracilor, s-au pus

temelii ale şcolii înŃelepciunii Lui

Zamolxe. 101Acolo   se învăŃau Decalogul

Lui Zamolxe şi Legile Lui Zamolxe, aşa

cum fuseseră ele date de Marele Lup

Alb.

      102La acea vreme Pandu, preot

zamolxian şi un urmaş al lui Mari, fiica

Lui Zamolxe şi al soŃului ei Licu, numit

şi Marele Lup Alb, a venit în MunŃii

Haemus de unde Licu se trăgea de

baştină. 103Lui Pandu,   Marele Preot îi

făcuse profeŃii, că din spiŃa lui va ieşi   un

mare înŃelept al neamului tuturor tracilor

şi că acel înŃelept va fi trimisul Domnului

pe pământ şi El va face o mare lucrare de

lumină. Şi Pandu s-a însurat acolo cu

Sorana şi a deschis şcoli ale înŃelepciunii

pentru tracii de acolo.

      104Poporul învăŃase de la preoŃii

neamului înŃelepciunea în cuvinte simple

astfel: 105„FericiŃi   sunt cei milostivi, că

aceia se vor mântui. 106FericiŃi sunt aceia

care muncesc cu hărnicie, că ei vor

culege roade îmbelşugate şi în grădina

cerului de purpură. 107FericiŃi sunt cei

mulŃumiŃi, că ei aduc cerul pe pământ.

108

      FericiŃi sunt cei cumpătaŃi, că ei vor

avea întotdeauna de toate. 109FericiŃi sunt

făcătorii de pace, că fii cerului s-or

chema. 110FericiŃi sunt cei ce-s cutezători

pentru adevăr, că a lor este izbânda cea

din urmă. 111FericiŃi sunt cei blânzi, că

aceia vor moşteni întreg pământul.

112

      FericiŃi sunt cei curaŃi în suflet, că

hrana le-a fost lumina Lui Dumnezeu.

113

      FericiŃi sunt cei care urmează

dreptatea şi adevărul, că al lor este raiul

în cerul de purpură. 114FericiŃi sunt cei   ce

nu se semeŃesc, că oamenii vor crede în

înŃelepciunea lor şi-i vor urma”.

100

Şi

115

Şi se dusese vestea în lume despre

preoŃii şi preotesele dacilor şi tracilor.

116

   Se credea despre ei că au mari puteri,

daruri de la Dumnezeu. 117Unii

deveniserăiatromanŃicunoscuŃi,

                118

                   AlŃii erau prezicătorivindecătorii.

capabili să-şi amintească de vieŃile

anterioare, iar alŃii învăŃau oamenii cum

să simtă duhul Lui Dumnezeu. 119Se

credea despre unii că pot fi prezenŃi în

mai multe locuri deodată. 120Şi se ştia că

preoŃimea dacilor şi tracilor era trează   şi

nu cădea în patimi lumeşti. 121Puterile lor

erau în slujba binelui oamenilor, căci

ajunseseră să se cunoască pe sine.

      122PreoŃii zamolxieni erau la acea

vreme păstrătorii înŃelepciunii lumii şi

purtătorii puterii zeilor. 123Ei dădeau din

lumina proprie oricăror oameni care

vroiau să o primească şi lumina lor nu le

scădea, că ea venea de la lumina Lui

Dumnezeu, cea care nu avea margini.

      124Aşa preoŃimea zamolxiană a ajuns

lumină vie neamurilor. 125Mai ales

printre greci s-au făcut cunoscute

învăŃăturile Lui Zamolxe Arianul.

126

   Medicina Lui Zamolxe a fost folosită

de grecii acelor timpuri. 127Iar cei care

învăŃau medicina în şcolile zamolxiene

făceau un jurământ şi un legământ de

credinŃă atât la începutul cât şi la

terminarea şcolii. 128Fără acest legământ

nimeni nu putea practica meşteşugul

vindecării printre greci.

      129Şi aşa jurau medicii în şcolile

zamolxiene: „Jur pe Dumnezeu, pe

Dumnezeea, pe Zamolxe, pe Bendisa şi

Vesta, pe toŃi zeii şi zânele luminii

lumilor, şi-i iau ca martori că voi

îndeplini, pe cât mă vor ajuta puterile şi

priceperea, legământul care urmează –

130

   ÎnvăŃăturile medicale le voi împărtăşi

tuturor celor care vor şi pot să prindă

108


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

acest meşteşug al vindecării şi ei

făgăduiesc prin jurământ să respecte

                                 131

legilemedicale(1).Îngrijirea

bolnavilor se va face spre folosul lor, pe

cât mă vor ajuta puterile şi mintea, şi mă

voi feri să le fac orice rău şi orice

nedreptate. Voi îndeplini meşteşugul

medicinei în dreptate şi adevăr (2). 132La

orice casă aş merge, voi intra spre folosul

bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea

şi stricătoare comisă cu bunăştiinŃă (3).

133

      Păstrarea tainei este   o datorie a mea şi

orice faptă aş vedea, aş auzi şi aş

cunoaşte în timp ce îmi fac meseria sau

în afară de aceasta, nu voi vorbi despre

ea dacă nu-i nici o nevoie să fie

destăinuită (4). 134Dacă voi respecta acest

legământ fără să-l încalc, mă voi bucura

pe deplin de viaŃă şi de meseria mea, şi

voi fi cinstit de oameni, iar dacă îl voi

nesocoti merit să fiu pedepsit şi să am o

soartă rea (5). 135Zău! Zău! Zău! (6)”

      136Multe popoare au luat acest

legământ şi l-au folosit aşa cum credeau

mai bine, jurând pe zeii lor. 137Dar traci

şi grecii acelor vremuri aveau legământul

cel care fusese dat la începuturi.

      138Şi la acele timpuri dacii au avut regi

destoinici despre care s-a scris în

cronicile vremurilor. 139Unul dintre ei a

fost rege Dromihete, cavaler zamolxian,

cel care l-a învins prin forŃă şi

înŃelepciune pe regele macedonean

Lisimah.

             CAPITOLUL 3

  Lumina păleşte prin jertfe. Vremuri

 negre. TăbliŃele de aur sunt distruse.

Căderea în rău. Chemarea lui Pitagora

          să se întrupeze.

1

Şi a mai trecut timpul. 2Într-o zi au

sosit la Sarmisegetuza trei oameni cu trei

slujitori ai lor. 3ToŃi erau îmbrăcaŃi în alb

şi spuneau că vin din partea cealaltă a

fluviului Istru, din Tracia. 4Vorbeau şi

limba tracă, dar între ei se înŃelegeau

într-un grai necunoscut dacilor. 5Şi

ziceau acei oameni că sunt slujitori ai Lui

Zamolxe şi păstoresc sufletele tracilor

care trăiau la sud de fluviul Istru.

     6Iar preoŃii de la Sarmisegetuza i-au

crezut şi i-au primit cu bucurie dându-le

adăpost şi hrană, aşa cum se cuvenea

unor oaspeŃi. 7Dar mai apoi s-a dovedit

că acei oameni veniseră cu gânduri rele.

     8Într-o noapte s-a găsit trupul mort al

unui gal care venise la Sarmisegetuza să

înveŃe tainele înŃelepciunii şi să devină

preot druid. 9Tânărul ucis era fiul lui

Aster, rege galilor scordisci. 10Omul

fusese intenŃionat sacrificat chiar pe

discul solar al sanctuarului. 11PreoŃii i-au

văzut urmele sângelui curs pe piatră.

     12Apoi preoŃii şi conducătorii militari

au aflat că cei trei pelerini şi slujitorii   lor

fuseseră văzuŃi noaptea cum făcuseră

vrăji. 13Dar vrăjitorii   ucigaşi fugiseră.

     14Când preoŃii daci au cunoscut cele

întâmplate s-au îngrozit. 15Niciodată

acolo pe discul solar n-au fost făcute

sacrificii. 16Şi i s-a spus despre acest

sacrificiu Marelui Preot Râmlean care a

venit degrabă la Sarmisegetuza. 17El i-a

adunat pe toŃi preoŃii şi preotesele din

împrejurimi şi pe câŃiva dintre cei care

făceau parte din Sfatul ÎnŃelepŃilor. 18Şi

Marele Preot le-a spus: „AflaŃi că de un

timp, pe mai multe pământuri ale

noastre, s-au găsit ucişi pe altarele sacre

oameni al căror sânge a fost lăsat să

curgă în focul sacru. 19O mare urgie a

căzut peste neamul nostru pentru că nu

am fost treji. 20Există oameni răi, din alte

neamuri, care ne pizmuiesc pentru că

suntem pe calea luminii şi am părăsit-o

109


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

pe cea a întunericului pe care se află ei.

21

   Nu ne mirăm că ucigaşii vrăjitori s-au

îmbrăcat în alb ca să ne înşele asupra

intenŃiile lor rele. 22Dumnezeu ne

pedepseşte şi de acum lumina Lui începe

să pălească pentru noi”.

      23Şi oamenii au întrebat cu mare

speranŃă: „Marite Preot, ce este de făcut?

24

   Mai putem oare opri răul care se

rostogoleşte acum peste noi?” 25Şi

Marele Preot a răspuns: „Vom încerca,

dar ceea ce s-a întâmplat este prea

întunecat ca să poată fi îndreptat cu

uşurinŃă. 26Nu ne rămâne   decât să

aprindem focurile sacre peste toate

pământurile noastre şi să ne rugăm Lui

Zamolxe”.

      27S-a trimis poruncă peste tot să se

cureŃe vetrele pângărite şi să se aprindă

focurile sacre dacice, iar preoŃimea să

stea acolo de pază şi în rugăciuni. 28Şi

cavalerii zamolxieni, păzitorii dreptăŃii,

au aflat despre cele întâmplate şi câŃiva

dintre ei au pornit în căutarea ucigaşilor.

      29Dar vrăjitorii trecuseră apa Istrului

şi au mers la Aster, tatăl tânărului ucis,

spunându-i: „Mărite rege noi venim din

Dacia şi-Ńi aducem o veste rea, fiul tău   a

fost sacrificat pe piatra discului solar   de

la Sarmisegetuza”. 30Şi regele gal Aster a

zis: „Cerule! Cum aşa? Dacii nu fac

sacrificii umane! 31Nu pot crede ce-mi

spuneŃi! 32VeŃi plăti   cu capul dacă nu este

adevărat! 33Vom pleca   acolo degrabă şi

voi veŃi merge cu mine!”

      34Cu o oaste mare, regele Aster a

pornit spre Dacia însoŃit de oamenii cei

răi. 35Cum a păşit pe   pământul Daciei,

regele a fost hărŃuit tot timpul de rumânii

care credeau că erau atacaŃi, căci fusese   o

înŃelegere între daci şi galii scordisci   să-

şi respecte fiecare pământurile. 36Dar

când regele gal a ajuns la Sarmisegetuza

s-a izbit de luptători şi a întâmpinat o

dârză rezistenŃă, iar regele Aster a fost

rănit în lupte. 37Dar Marele Preot le-a

trimis vorbă luptătorilor daci să se

retragă, căci cursese prea mult sânge în

locurile sacre. 38Şi dacii s-au răspândit

prin păduri, iar la Sarmisegetuza mai

rămăseseră doar câŃiva preoŃi ai Lui

Zamolxe.

      39Apoi Aster a văzut locul unde fiul

lui fusese ucis şi a spus: „Dacă acest

popor este în stare să facă un aşa rău

înseamnă că legile lor sunt strâmbe.

După ce legi se conduc aceşti oameni?”

40

   Şi i s-a spus că erau Legile Lui

Zamolxe scrise pe tăbliŃe de aur. 41Atunci

regele Aster a zis: „Cum au luat ei viaŃa

fiului meu, care venise să înveŃe acele

legi, care se credeau a fi bune, tot aşa   le

voi distruge şi eu tăbliŃele”. 42Şi nu mult

după aceea s-a aflat unde se găseau

tăbliŃele de aur şi regele Aster le-a topit

în foc luând cu el tot aurul.

      43Şi Aster a stins focul nemuririi

dacice, care stătuse aprins necontenit de

pe vremea Lui Zamolxe, şi a ars până în

temelii marea sală de la Sarmisegetuza.

44

   Pe cei câŃiva preoŃi rămaşi ai dacilor i-a

sacrificat pe piatra discului solar la

Sarmisegetuza. 45Dar pe Marele Preot

Râmlean şi pe nevasta lui Sarmisa nu i-

au găsit, căci vroiau să-i ucidă.

46

   Sarmisegetuza, capitala sacerdotală a

dacilor, a fost arsă până în temelii.47Apoi

regele Aster s-a retras degrabă din Dacia

trecând fluviul Istru înapoi în Tracia.

48

   Marile sacrilegii făcute de regele gal

Aster au fost peste măsură de mari.

      49Dar spiritul Cavalerului trac lucra şi

după un timp vrăjitorii, care vroiseră să

distrugă neamul dacilor, au fost aflaŃi de

cavalerii zamolxieni care i-au ucis chiar

acolo în Tracia.

110


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

50

Dumnezeu, în cerul Lui de purpură,

s-a întristat de câte s-au întâmplat în

Dacia. 51Şi Domnul   şi-a îndreptat faŃa în

altă parte şi nu a mai văzut poporul Său

asupra căruia căzuse o mare urgie.

      52De atunci multe rele s-au întâmplat,

dacii se omorau lesne între ei şi căzuseră

în patima beŃiei. 53Şi peste tot era mare

jale în suflete, în triburile apulilor din

Hardeal, ale carpilor, costobocilor şi

rohmanilor din Moldava, ale sucilor din

Ramania şi ale altor neamuri de traci.

      54Dar au trecut anii şi încet încet

Sarmisegetuza a început să fie

reconstruită din temelii.

      55Era mijlocul primăverii şi căpetenia

Grad cu Burebista, fiul lui în vârstă de

cinci ani, au mers la Sarmisegetuza. 56De

acolo preoŃii i-au dus undeva în munŃii

cei tainici ca să vorbească cu Gruiu,

Marele Preot de atunci.

      57Şi Grad a zis: „Închinare Marite

Preot al dacilor. Sunt căpetenia Grad şi

vin din cetatea Argedava. 58Aş dori să-i

spun domniei tale câteva cuvinte despre

oamenii neamului nostru. Şi rogu-te să

mă asculŃi”. 59„Vorbeşte” i-a răspuns

Marele Preot.

      60Şi Grad a continuat: „Află că mulŃi

dintre râmleni au uitat de zeii neamului.

61

   Nu mai sunt îngrijite altarele şi oamenii

îşi pierd minŃile bând vin şi băuturi tari

peste măsură. 62Ne ducem de râpă

Doamne! 63Ce putem   face oare ca să

oprim această cădere în rău care duce la

pieirea neamului nostru?”

      64Gruiu, Marele Preot, s-a mâhnit de

cele ce auzise şi a căzut pe gânduri.

65

   Ştia de mai înainte ce se întâmpla

printre daci, care treptat pierduseră calea

cea dreaptă, Calea Lui Zamolxe. 66Şi a

zis Marele Preot: „Aşteptam un semn

omule din Argedava, trimis al cerului.

67

   Cunosc aceste lucruri, neamul nostru s-

a prăbuşit într-un gol care se numeşte

rătăcire. 68Eu zic   aşa: Ne trebuie un rege

puternic şi un Mare Preot, pe măsură,

care să reformeze casta preoŃească.

69

   Vom aprinde un mare foc sacru dacic

ca să chemăm spiritul lui Pitagora să se

întrupeze. 70El a fost un om mare, a avut

puterea a zece zei. Încarnarea lui se va

numi Decezeu, aşa cum ne-a spus Zeul

Zamolxe în vechime, dar noi îi vom zice

Deceneu”. 71Şi Grad   a răspuns: „Aşa să

ne ajute Dumnezeu Fârtatul”.

      72Atunci Marele Preot a făcut planul:

„De mâine vom aranja ca pe locul unde

Pitagora a fost incinerat, cu sute de ani   în

urmă, să Ńinem aprins focul nemuririi

dacice timp de trei zile şi trei nopŃi.

73

   Vom da sfoară în Ńară ca, oricine

doreşte să vadă focul sacru, să vină

acolo. 74Şi sunt   încredinŃat că spiritul lui

Pitagora va dori să coboare printre noi şi

să se încarneze. 75Şi în mulŃi oameni,

care vor fi prezenŃi, vor descinde spiritele

virtuoase ale străbunilor noştri. 76Toate

acestea le vom face în timpul verii,

înainte de noaptea de Sânziene”.

      77Şi Marele Preot a trimis olăcari în

toate Ńinuturile ca să anunŃe hotărârea sa.

78

   La timpul potrivit s-a adunat o mare

mulŃime de oameni deasupra peşterii Lui

Zamolxe de la Apolovraci. 79Şi printre ei

era şi preotul Cerian cu nevasta lui Ilaria

care era însărcinată. 80Grad şi fiul său

Burebista veniseră şi ei.

      81Atunci, dimineaŃa, înainte de Ziua

de Sânziene, a fost pregătit Rugul Lui

Zamolxe. 82La amiază   soborul de preoŃi

şi preotese au înconjurat rugul sacru şi   au

făcut invocaŃii către Dumnezeu şi

Domnazâna, către Zamolxe şi Bendisa şi

111


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

către toŃi zeii şi zânele neamului. 83Şi era

acolo o mare mulŃime de oameni.

      84Apoi preotul Cerian a aprins rugul.

85

   Şi rând pe rând toŃi cei prezenŃi se

apropiau cu credinŃă de foc şi chemau

spiritele străbunilor să se îndure de

neamul dacilor aflat acum la mare

restrişte. 86Preotul Cerian s-a rugat

aproape neîncetat alături de nevasta sa

Ilaria ca să se întrupeze spiritul lui

Pitagora.

      87Aşa au trecut trei zile şi trei nopŃi.

88

   Apoi Marele Preot Gruiu a luat tăciuni

aprinşi din focul sacru şi împreună cu

câŃiva preoŃi tineri au mers cu focul viu

pe coama munŃilor la Sarmisegetuza, pe

Calea Iluminării, Calea Lui Zamolxe.

89

   Şi au Ńinut aprins focul dacic până când

au ajuns.

      90Acolo, la Sarmisegetuza, împreună

cu preoŃii şi preotesele locului, şi cu sute

de oameni din popor, au reconstruit din

piatră vatra sacră a nemuririi dacilor

arieni. 91Căci vatra   focului nemuririi

neamului rămăsese încă stinsă de pe

timpul distrugerilor regelui gal Aster.

      92Atunci Marele Preot a spus: „De

astăzi Domnului Dumnezeu din ceruri Îi

cerem să-Şi îndrepte privirea către noi,

căci am pătimit destul. 93Aprind acum şi

aici vatra sacră a nemuririi dacilor arieni

ca ea să fie mărturie că ne smerim şi

cerem îndurare Domnului Dumnezeu ca

să revenim pe calea luminii sufletului”.

      94În liniştea care s-a aşternut, Marele

Preot Gruiu a pus pe vatra sacră tăciunii

aduşi de la rugul de la Apolovraci. 95Şi

vatra focului s-a aprins şi a mai zis

Marele Preot: „De astăzi vom face în aşa

fel ca acest foc să fie întreŃinut şi păzit

continuu de veghetorii la foc, tot aşa cum

era şi pe vremea străbunului Zamolxe.

  Încet,   încet, ne vom ridica din

genunchi, ne vom lumina sufletele şi

neamul nostru îşi va reveni din suferinŃa

şi pedeapsa în care se află acum”.

     97Şi Domnul, în lumina Lui de

purpură, privea cu bucurie la focul aflat

în vatra sacră a nemuririi dacilor arieni   şi

ştia că în vremurile schimbării la faŃă a

lumii, poporul Lui se vor îmbrăca cu un

nou veşmânt de viaŃă mult mai luminos

decât până atunci.

            CAPITOLUL 4

       Naşterea lui Deceneu.   Deceneu

merge pe urmele Lui Zamolxe. Deceneu

 devine Mare Preot. Regele Burebista.

 Regele Deceneu. Deceneu îndreaptă

      neamul pe calea înŃelepciunii.

1

96

Când a ajuns acasă preotul Cerian a

aprins un foc cu tăciunii aduşi de la focul

sacru de la Apolovraci. 2CâŃiva dintre

preoŃii şi preotesele din partea locului   au

vegheat focul chiar în curtea casei

preotului Cerian. 3Şi mulŃi oameni din

împrejurimi au venit să vadă focul sacru

dacic, şi aşa să-şi hrănească sufletele cu

lumină vie.

     4Nu a trecut mult timp şi Ilaria,

nevasta preotului Cerian a născut un

băiat, căruia i-au pus numele Deceneu.

5

  Şi în Ziua Naşterii lui Deceneu s-au

văzut corbii, vestitorii nemuririi, zburând

în înaltul cerului. 6Era un semn că venise

pe lume un om al înŃelepciunii.

     7Marele Preot Gruiu a aflat de

naşterea lui Deceneu şi a zis: „Iată că

Domnul se îndură de noi şi a trimis

mesagerul renaşterii noastre. 8Vom face

totul ca el să poată lucra în voie. 9Şi

Deceneu va fi preot al Zeului Zamolxe”.

112


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

            Deceneu a ajuns la vârsta

potrivită să înŃeleagă înŃelepciunea

strămoşească, Marele Preot a aranjat ca

băiatul să fie învăŃat de înŃelepŃii

neamului. 11Şi chiar   el, Marele Preot,

Bătrânul ÎnŃelept, îi dădea poveŃe lui

Deceneu.

     12Şi odată Marele Preot i-a spus lui

Deceneu: „Tu copile cu privirea

pătrunzătoare să Ńii minte cât vei trăi că

adevăraŃii zei sunt nemuritori. 13Şi răul

vine în minŃile oamenilor atunci când

zeii nemuritori sunt înlocuiŃi cu zeii

muritori plăsmuiŃi de minŃile rătăcite”.

     14Cu timpul Deceneu a deprins buna

învăŃătură şi ştia a vorbi limbile cele mai

cunoscute ale acelor vremuri. 15Căci

Marele Preot vroia să-l trimită pe

Deceneu pe urmele străbunului Zamolxe

de căutare a zeilor, să peregrineze în

lume.

     16Şi a venit ziua când Deceneu a fost

hirotonisit preot al Lui Zamolxe. 17Un

sobor de preoŃi şi preotese, toŃi aleşi de

noul Mare Preot Dorian, au făcut

investirea lui Deceneu în preoŃie şi l-au

iniŃiat cavaler zamolxian 18Atunci tânărul

preot Deceneu, s-a schimbat la faŃă şi s-a

umplut de duhul înŃelepciunii.

     19Nu mult după aceea Deceneu se

căsătoreşte cu Mara, o fată din Ńinuturile

Hardealului. 20Dorian, Marele Preot, i-a

legat pe Deceneu şi pe Mara cu

jurământul iubirii pe care ei l-au spus

Ńinând mâinile pe un trunchi de brad,

arborele vieŃii. 21Apoi şi-au unit mâinile

deasupra focului sacru dacic.

     22Şi într-una din zile Deceneu l-a

rugat pe unul dintre preoŃii cei bătrâni,   pe

nume Semian, să-i spună tot ce ştia el

despre străbunul Zamolxe. 23Aşa

Deceneu a cunoscut multe. 24Atunci

10

Când

tânărul preot a spus: „Am aflat lucruri

minunate despre omul nemuririi,

Zamolxe, părintele neamului nostru.

25

   Vreau să plec în lume pe urmele

Marelui Zeu Zamolxe. 26Şi Domnul

nostru Dumnezeu va fi cu mine aşa cum

i-a însoŃit prin lume pe toŃi cavalerii

zamolxieni”.

     27Nu mult timp după aceea Deceneu a

pornit spre Tracia însoŃit fiind de doi

cavaleri zamolxieni, protectorii lui. 28Cei

trei au trecut fluviul Istru şi au ajuns   în

munŃii Haemus la clanul Cogaion,

neamurile Marelui Lup Alb, Alb Împărat,

care trăise pe vremea Lui Zamolxe. 29Şi

acolo Deceneu i-a cunoscut pe preoŃii

tracilor care păstrau vie credinŃa

neamului. 30Aşa Deceneu   a aflat şi de la

ei despre reîntoarcerea în suflet a lui

Zamolxe. 31Căci preoŃii   ştiau asta de la

Pandu preotul, cel care venise din Dacia

în Tracia. 32Şi Pandu era un urmaş de

sânge al Lui Zamolxe.

     33Din Tracia, Deceneu a mers în Ionia,

în insula Samos unde oamenii păstrau

încă vie amintirea vieŃii lui Pitagora pe

acel pământ. 34Şi Deceneu, pe care grecii

îl numeau Decaineos, a făcut rugăciuni

chiar pe locul unde Pitagora locuise în

vechime, şi aşa a fost învăluit întru-totul

de duhul înŃelepciunii lui Pitagora.

     35De acolo Deceneu a plecat spre

Babilon, după care a trecut prin Iudeea şi

a ajuns în Egipt urcând apoi pe cursul

Nilului până în Egiptul de Sus, la Luxor.

36

   Şi pe unde a umblat a văzut cu ochii lui

locurile pe unde păşise Zamolxe cu sute

de ani în urmă. 37Şi multe lucruri de

înŃelepciune a învăŃat Deceneu în cursul

călătoriei lui.

     38Iar când a revenit în Dacia, însoŃit de

cei doi cavaleri zamolxieni, Deceneu a

povestit cele trăite de el mergând pe

113


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

urmele străbunului Zamolxe. 39Nu mult

după întoarcerea sa în Dacia, Deceneu,

deşi tânăr, a primit Marea PreoŃie de la

Dorian, în prezenŃa a sute de preoŃi şi

preotese din neamurile tracilor, la

Ceahlău muntele cogaion al carpilor,

chiar în dimineaŃa zilei când în văzduh se

vedea piramida şi Calea Cerului.

     40Era atunci timpul când începuse să

se ridice în putere Burebista, un cavaler

zamolxian care se abŃinea de la vin şi în

care Marele Preot Deceneu a văzut

creşterea neamurilor tuturor tracilor. 41Şi

Deceneu i-a prorocit lui Burebista şi l-a

sprijinit să fie rege şi să-şi întărească

domnia. 42Deceneu   a fost cel care a

condus un mare sobor de preoŃi şi

preotese şi l-au căsătorit pe regele

Burebista cu Zânaida, fata unui rohman

din Ńinuturile carpilor.

     43Iar regele Burebista, ştiind marea

înŃelepciune a lui Deceneu, îl avea om de

taină. 44Şi aşa   i se dusese vestea Marelui

Preot Deceneu că tălmăceşte voinŃa

zeilor şi toŃi îl respectau. 45Regele

Burebista se sfătuia cu Deceneu în tot ce

era de făcut mai de seamă în marele lui

regat şi Burebista şi l-a asociat pe

Deceneu la domnie.

     46Apoi Deceneu şi Burebista au dat

poruncă să se taie viŃa de vie acolo unde

era obiceiul beŃiei, şi-i învăŃau pe oameni

să fie cumpătaŃi. 47Că la acea vreme

mulŃi daci aveau năravul băuturii fără

măsură.

     48Odată Marele Preot Deceneu a mers

în Ńinuturile carpilor din Moldava şi le-a

vorbit preoŃilor şi mulŃimii de acolo

astfel: „Rumânii au devenit neputincioşi

pentru că au părăsit înŃelepciunea

străbunilor. 49Dar credinŃa în Zamolxe ne

va salva. 50Dacă vrem   să cunoaştem

iarăşi ce este nemurirea să ne lăsăm

călăuziŃi de străbuni, moşii şi strămoşii

noştri de sub brazdă. 51Şi aşa să ştiŃi,

când vom simŃi iarăşi sufletele

străbunilor, că ne arată calea luminii,

atunci treptat se vor deschide cerurile şi

pentru noi şi vom putea din nou să avem

vieŃile fericite”.

     52În sudul fluviului Istru se mai aflau

încă galii scordisci. 53Şi într-o primăvară

regele Burebista, cu o armată puternică,   a

trecut Istrul şi a mers la galii scordisci,

cei care topiseră la Sarmisegetuza

tăbliŃele de aur pe care fuseseră gravate

Legile Lui Zamolxe. 54Şi regele

Burebista a luat înapoi tot aurul şi l-a   dat

lui Deceneu.

     55În anii care au urmat Burebista a

reuşit, să-i unească pe toŃi dacii şi pe   alŃi

traci din triburile învecinate prin blândeŃe

sau prin forŃă. 56Aşa Burebista a ajuns

unul dintre cei mai puternici regi ai

lumii. 57Pământurile   regatului lui

Burebista se întindeau în vest până spre

Vindobona şi spre izvoarele Istrului, iar

în est până înspre fluviile Tanais şi Atel,

acolo unde trăiau sciŃii fraŃi buni cu

tracii.

     58Marele Preot Deceneu umbla pe

pământurilor marelui regat al lui

Burebista dându-le rumânilor pilde şi

îmbărbătându-i.

     59Deceneu a topit aurul primit de la

regele Burebista şi l-a transformat în

plăcuŃe pe care a gravat din nou Legile

Lui Zamolxe, Legile Belagine, Legile

Blajinilor, cele scrise în vechime de către

Marele Lup Alb. 60Căci legile fuseseră

păstrate în grai de unii preoŃi şi de

rohmani, pustnicii cei blajini. 61Aşa a

crescut puterea preoŃimii, iar Legile

Belagine au fost iarăşi cunoscute de toate

neamurile tracilor.

114


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

                    s-auschimbatşi

împărăŃia romanilor dobândise mare

putere. 63Şi într-o   zi, prin uneltirile unor

oameni răi, regele Burebista a fost răpus.

64

   łara era în mare jale şi preoŃimea l-a

chemat pe Deceneu să fie rege şi

călăuzitor neamului. 65Era nevoie de un

om care să fie pildă tuturor şi Adunarea

Bătrânilor a hotărât la Sarmisegetuza ca

Deceneu să fie rege pe deplin. 66Apoi a

fost pace în toate pământurile tracilor.

      67Odată regele Deceneu a vorbit

preoŃimii şi multor oameni adunaŃi la

Sarmisegetuza astfel: „AflaŃi că o Ńară nu

se poate îndruma bine fără ca cei care o

conduc să fie ei înşişi virtuoşi şi drepŃi.

68

   Şi temelia neamului este familia, cei

apropiaŃi care se ajută unii pe alŃii. 69Aşa

se ridică tot poporul la lumină. 70Să nu

aşteptaŃi să primiŃi fără muncă, căci de   la

muncă vine bogăŃia. 71Iar voi preoŃimea,

cei care aveŃi cunoaştere despre

înŃelepciune, să o folosiŃi în bine. 72Şi tot

omul când vinde sau cumpără şi face

negoŃ, pe oriunde s-ar afla, să nu se

gândească la înşelăciune, ci la ce este

drept. 73Iar dacă   sunteŃi credincioşi

străbunului Zamolxe să arătaŃi acesta

prin faptele voastre bune, prin milă şi

dărnicie. 74Mergând   aşa pe calea

înŃelepciunii veŃi afla şi ce este

nemurirea. 75Şi să luaŃi aminte să nu

părăsiŃi niciodată pământurile neamului

şi să nu le daŃi vreodată la străini că veŃi

ajunge în bejenie şi veŃi pieri. 76Că

popoarele în pribegie fie pier fie nu-şi

găsesc vreodată liniştea până nu se întorc

pe pământurile strămoşilor lor, acolo de

unde au plecat”.

      77De multe ori Deceneu îi strângea pe

preoŃii şi pe preotesele locurilor pe unde

umbla şi le vorbea despre rumâni şi

înfrăŃirea lor cu natura. 78Aşa Marele

62

Vremurile

Preot Deceneu a întărit credinŃa neamului

în MunŃii CarpaŃi sacri, cogaionii.

     79Şi Deceneu i-a iniŃiat pe unii preoŃi,

în multe taine, numindu-i pileaŃi, acei

preoŃi care purtau căciulă de blană de

miel. 80PreoŃimea   lui Deceneu făcea

iniŃieri în mistere dacice în peşterile

sacre şi pe vârfurile munŃilor. 81Iar pe

preoŃii cei mai buni Marele Preot

Deceneu i-a învăŃat tainele stelelor.

             CAPITOLUL 5

   Balada Lui Zamolxe. Lumina Lui

 Dumnezeu revine. Deceneu pleacă la

     Zamolxe. Cei ce simt că trăiesc.

FrumuseŃea şi misterul femeii. Vorbe   de

           înŃelepciune.

            de pe vremea Lui Zamolxe

rămăsese în popor Balada Lui Zamolxe,

o cântare în versuri a învăŃăturilor Lui

Zamolxe Arianul Fiul Lui Dumnezeu. 2Şi

balada aceasta era o mărturie a credinŃei

de veacuri a neamului: 3„P-un picior de

plai, pe-o gură de rai, strânsu-ne-am în

vale, o mulŃime mare. 4Rugul am aprins,

focul am încins. 5La Zamolxe vrem, să ne

închinăm. 6Doamne ne-om ruga, la

puterea Ta, trezire ne dai, pe-o gură de

rai. 7Doamne, Tu Stăpâne,   cuvinte ne

spune, de înŃelepciune. 8Focul s-a-nteŃit,

Zamolxe a privit, şi-astfel ne-a grăit:   9-

Tu poporul Meu, să ai Dumnezeu, căci

preotul tău, e un deceneu. 10Oriunde

umblaŃi, voi să nu uitaŃi, rugul aŃâŃaŃi,   la

Domn vă rugaŃi. 11Că din zori de zi, Eu

cu voi voi fi. 12Iar de o fi noapte, să

priviŃi departe, ochiul de Mi-oŃi vede,

atuncea veŃi crede, că la voi Mă uit,

vrerea v-o ascult. 13Să mai luaŃi aminte,

crestele sunt sfinte, la popor de zei,

CarpaŃii-s temei. 14În codru de umblaŃi,

aminte să luaŃi, când frunza foşneşte,

115

1

Încă


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

Deceneu vorbeşte. 15Voi să-l ascultaŃi, şi

să vă-nchinaŃi, binecuvântează, s-aveŃi

mintea trează. 16Sacru vă e plaiu, sfânt

vă este graiu, inimii de foc, viaŃa-i cu

noroc. 17Voi oameni frumoşi,   să fiŃi

drăgăstoşi. 18DrepŃi vă ridicaŃi, oamenii

vi-s fraŃi, ajutor să daŃi. 19Pe cei oropsiŃi,

să nu-i părăsiŃi. 20Cel ce vă mângâie, la

Mine-o să vie. 21ViaŃa de v-o daŃi, să vă

apăraŃi, asta nu uitaŃi: VeŃi fi înviaŃi!

22

   VieŃile-n dreptate, sunt nenumărate.

23

   Cel ce-n Mine crede, lacrima nu vede,

iau suspinul greu. 24De poporul Meu, voi

vorbi mereu, sus la Dumnezeu. 25Când

hora-Ńi încinge, la Mine-o ajunge, cântec

bucuros, din omul frumos. 26Atunci şi alŃi

zei, vor avea temei, să se-nveselească,

doina să pornească, şi să vă iubească.

27

   Şi când vă vorbiŃi, să vă amintiŃi, graiul

omenos, e cel mai frumos. 28C-al zeilor

grai, e-n cântul de nai, p-un picior de

plai, pe-o gură de rai”.

      29An de an lumina Lui Dumnezeu

revenea în sufletele dacilor. 30Şi aşa

mulŃi dintre ei se întorceau de la

întuneric la lumină. 31De la sănătatea

castei preoŃeşti, şi a celor care conduceau

poporul, oamenii dobândeau şi ei virtute.

      32La acele vremuri au fost aprinse

multe ruguri sacre care-i cinsteau şi pe

Marele Lup Alb şi pe Cavalerul trac,

modelele de cutezanŃă, adevăr şi dreptate

ale neamului. 33Numărul cavalerilor

zamolxieni,oameniidreptăŃii,

nemuritorii, s-a înmulŃit şi toŃi tracii   ştiau

despre calea luminii faptelor lor.

      34S-a întărit familia, temelia neamului,

iar spiritul de ajutor devenise iarăşi viu

aşa cum fusese pe timpul Lui Zamolxe

Arianul. 35Oamenii   se deprinseseră iarăşi

cu munca ca de acolo ştiau că vine

berechetul. 36Multe vii se scoseseră şi

patima băuturii a tot scăzut până când

aproape a dispărut. 37Iar preoŃii

neamului, ajunseseră iarăşi pilde de viaŃă

cinstită şi cumpătată şi poporul îi urma.

38

   NegoŃul înflorea şi se dusese vestea

bogăŃiilor Daciei şi a aurului pământului.

39

   MulŃi negustori veneau din sud, din

Tracia şi Grecia, că drumurile erau bune

şi fără lotri. 40Iar sufletele râmlenilor

erau pline de dărnicie şi o arătau în fapte

şi vorbe bune. 41CredinŃa în străbunul

Zamolxe înviase.

      42Deceneu, care fusese Mare Preot un

mare număr de ani, îmbătrânise şi a

orânduit datul Marii PreoŃii. 43L-a ales,

să-i urmeze, pe Lucian preotul, un om

înŃelept căsătorit cu preoteasa Cidia şi   cu

Miruna, o femeie din neamul sucilor.

      44Şi când a venit vremea să meargă la

ceruri, Deceneu i-a spus soŃiei sale Mara:

„Eu mă voi duce curând la străbunul

Zamolxe. 45Tu să orânduieşti   ca trupul

meu să fie ars după datină şi să-mi pui

cenuşa într-o urnă şi să o îngropi undeva

în curtea casei noastre. 46Iar pe locul

acela, din când în când, să aprinzi focul

sacru al nemuririi că aşa voi fi şi eu cu

voi în duh”.

      47Într-o zi Deceneu şi-a dat ultima

suflare. 48Atunci,   la Apolovraci, pe

munte sus, s-a adunat mulŃime mare de

preoŃi ai neamului şi au aprins un rug şi

după datină au ars corpul lui Deceneu.

49

   Iar Marele Preot Lucian le-a vorbit

oamenilor astfel: „AflaŃi că Deceneu,

Maimarele Preot şi rege al dacilor, a

plecat în cerul de purpură la străbunul

nostru Zamolxe. 50El Deceneu a fost

trimisul cerului ca să ne ridice iarăşi

ochii spre lumină, că poporul căzuse în

întuneric prin uneltirile celor răi. 51Şi

ştim cum părintele Deceneu ne-a zidit

iarăşi în credinŃa noastră în MunŃii

CarpaŃi sacri, cogaionii. 52Suntem acum

116


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

din nou un neam cu încredere în

dârzenie, cinste, curaj, lipsa de teamă

faŃă de moarte, fire veselă deschisă şi

primitoare, hărnicie şi vorbă înŃeleaptă.

53

   Şi Deceneu a fost cel care a redeschis o

cale nouă iniŃierilor în peşterile noastre

sacre. 54Ştim că   părintele Deceneu a avut

suprema funcŃie sacerdotală, iar din

spiritul lui se adapă acum cu apă vie

toată preoŃimea noastră care în cinstea lui

se mai numeşte şi preoŃime decenee. 55El,

părintele Deceneu, a gravat pe tăbliŃele

de aur Legile Belagine, moştenite de la

străbunul Zamolxe şi păstrate prin viu

grai de pustnicii rohmani. 56Şi aşa s-a

deschis iarăşi calea cea largă a inimii

treze. 57În vecii   vecilor neamul nostru îl

va avea pe Deceneu în inimi. Zău!”.

      58Aşa preoŃii decenei îi învăŃau pe

oameni cum să-şi trăiască frumos viaŃa şi

le arătau de ce să se ferească spunându-

le: 59„Moare puŃin   câte puŃin cel ce

devine sclavul obişnuinŃei, 60cel ce nu

călătoreşte, 61cel ce nu citeşte, 62cel ce nu

ascultă muzică, 63cel ce nu mai simte

pasiunea, 64cel ce   fuge de dragoste, 65cel

ce nu ajută şi nu se lasă ajutat, 66cel care

nu mai are ochii strălucitori, 67cel ce

oftează des, 68cel ce nu schimbă nimic în

viaŃa sa, 69cel ce   nu vrea să construiască

ceva nou, 70cel ce   nu vorbeşte cu oamenii

pe care nu-i cunoaşte, 71cel ce-şi petrece

zilele plângându-şi de milă, 72cel ce nu

întreabă de frica să nu se facă de râs,

73

   cel ce nu riscă siguranŃa pentru

nesiguranŃă pentru a-şi îndeplini un vis”.

      74Şi multe alte pilde de înŃelepciune

dădeau preoŃii decenei poporului. 75Iar

femeile neamului erau preŃuite pentru

armonia pe care o aduceau familiilor lor,

pentru înŃelepciunea şi cumpătarea lor ca

stăpâne ale căminelor. 76Despre femei,

preoŃii decenei spuneau vorbele lăsate

neamului de către Bendisa, soaŃa Lui

Zamolxe, Zâna Zânelor, astfel: 77„Un

popor se trezeşte când femeile din

neamul acela cunosc lumina Lui

Dumnezeu. 78Căci femeia,   soaŃa de viaŃă

a bărbatului, are misterul lunii de pe cer,

79unduirea apelor, 80blânda atingere a

zorelelor, 81mişcarea tremurândă a

frunzelor, 82înălŃarea zveltă a bradului,

83atingerea delicată a florilor, 84privirea

îndrăgostită a cerboaicei, 85bucuria razei

de soare, 86timiditatea   rândunicii,

8788

   mândriapăunului,duritatea

                89

cremenelui, cuminŃenia porumbelului,

90cruzimea lupului, 91ardoarea focului   92şi

răceala zăpezii”.

      93Dacii Ńineau în inimile lor multe

vorbe de înŃelepciune lăsate din străbuni

şi de la Zamolxe, căci înŃelepciunea

neamului era zidită în vorbele de duh ale

poporului. 94Ele erau o lege a strămoşilor

şi a obiceiului pământului, legile bunei

firi omeneşti, felul în care ei înŃelegeau

înŃelepciunea. 95Şi se ştia că dacă Legile

Lui Zamolxe, scrise pe tăbliŃele de aur,

vor fi vreodată distruse, ele se pot reface

din înŃelepciunea poporului.

      96Şi iată câteva din vorbele de duh ale

neamului rumânilor, râmlenii cei

păstrători ai înŃelepciunii lumii dată la

începuturi de îngerii veghetori în scrierile

cele vechi:

      97„Lucrul bine început   este pe

jumătate făcut.

      98Caută să nu laşi lucrul neterminat.

      99Apele sunt hrana pământului şi

vorba bună e hrana sufletului.

      100ÎnŃeleptul tace şi face.

      101Tăcerea este impulsul creării

lăuntrice.

    102Omul de onoare, doar o vorbă are.

117


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

103

Ia aminte că adesea drumul pe care

127

Pânza bună nu stă în înfloritură, ci

vrei să-l scurtezi este cel mai lung.

     104Frica ucide mintea, iar ura se naşte

din frică.

     105Cel ce adună fir cu fir o să aibă cu

grămada.

     106Omul harnic, muncitor, de pâine nu

duce dor.

     107Pe târâie brâu nu poŃi să contezi.

     108În loc de milă să impui respect.

     109Ai carte, ai parte.

     110Nu te îmbăta cu apă rece.

     111Lasă să te laude altul, nu gura ta.

     112Apa cât de mare vine, piatra tot în

vad rămâne.

     113Apa curge, pietrele rămân.

     114Apa stătătoare poate fi înşelătoare.

     115Apele mici fac râurile mari.

     116Nu pune toate la inimă.

     117Cine are ochi pizmaşi, chiar lui

însuşi i-e vrăjmaş.

     118Aşchia nu sare departe de trunchi.

     119Pe calea luminii vei întâlni şi

izvoare cu apă vie.

     120Un prieten bun nu se găseşte la

capăt de drum.

     121Ia aminte să nu-Ńi tai singur creanga

de sub picioare.

     122AŃa se întinde până se rupe.

     123Economia se face încă de la

începutul sacului nu doar la sfârşitul lui.

     124Bărbatul după muiere şi copilul

după mamă se cunosc.

     125Binecuvântarea părinŃilor întăreşte

casele copiilor.

     126Omul se leagă de inimă.

în Ńesătură.

     128Casa fără femeie e pustie pe

dinăuntru, casa fără bărbat e pustie pe

dinafară.

     129Bărbatul păzeşte ogorul şi femeia

bătătura casei.

     130Călătorului îi şade bine cu drumul.

     131Ce-a fost a trecut, ce-o mai fi o mai

veni.

     132Cele bune să s-adune, cele rele să

se spele.

     133Cine pe săraci ajută, pe Dumnezeu

împrumută.

     134Le este frică de adevăr doar acelora

care trăiesc în minciună.

     135Nu strânge lucruri de care nu ai

nevoie.

     136Ce poŃi face astăzi nu lăsa pe

mâine.

     137Omul gospodar îşi face vara sanie

şi iarna car.

     138Bate fierul cât e cald, că de se va

răci în zadar vei munci.

     139Ce poŃi face singur nu aştepta de la

alŃii.

     140Nu clădi pe nisip.

     141Ce semeni aceea răsare şi aceea

culegi.

     142Fii fericit şi lumea din jurul tău va

fi fericită.

     143Iubeşte şi vei fi iubit.

     144Ce faci te face.

     145Munte cu munte se-ntâlneşte, d-

apăi om cu om.

     146Ce Ńie nu-Ńi place altuia nu-i face.

     147Cine adună la tinereŃe are şi la

bătrâneŃe.

118


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

148

Cine face lui îşi face, cine dă lui îşi

dă.

      Prietenul la nevoie se   cunoaşte.

150Cel ce iubeşte   iartă.

151Dragostea este   ca o grădină tânără:

149

trebuie îngrijită şi întreŃinută cu atenŃie

ca să dea rod.

     152Dumnezeu este treaz.

     153Cine nu-i dator e bogat.

   154Adevărata avere a omului este

înŃelepciunea.

     155Omul învăŃat poartă întotdeauna

averea cu el.

     156ViaŃa omului este ca o oglinda,

daca el zâmbeşte oglinda îi intoarce

zâmbetul.

     157De eşti trist îi vei întrista şi pe

oamenii din jurul tău.

     158Iubeşte şi ascultă-Ńi muzica inimii şi

a sufletului.

     159Ochii sunt poarta către suflet.

     160Omul cu suflet mare e bogat, cel cu

suflet mic este sărac.

     161Bine faci, bine găseşti.

     162Zâmbeşte oamenilor şi ei îŃi vor

zâmbi.

     163Cine gândeşte bine îşi sădeşte trăiri

de mulŃumire.

     164Când doreşti ajutorul oamenilor

aminteşte-Ńi că ai mulŃi prieteni pe care

nu-i cunoşti.

     165Extazul leagă omul cu Dumnezeu.

     166Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi

place.

     167Cum e faŃa liniştită a izvorului

curat, aşa-i viaŃa celui care e cu Cerul

împăcat.

                  găseşte o ramură joasă

pentru pasărea care nu poate zbura.

     169Ziua bună de dimineaŃă se

cunoaşte.

     170Prin muncă şi stăruinŃă, vei ajunge

la dorinŃă.

     171Cine nu a construit o casă, n-a dat

naştere unui copil şi nu a sădit un pom,   a

trăit degeaba.

     172La tinereŃe să fii drăgăstos, la

bătrâneŃe vesel, la orice întâmplare cu

îndelungă răbdare, în slavă cu smerenie,

la bogăŃie cu cumpătare, către toŃi cu

îndurare.

     173Deşteptul învaŃă din greşeala altuia.

     174Omul învaŃă din greşeala lui doar

atunci când se trezeşte.

     175Vorba dulce mult aduce.

     176Fii recunoscător oamenilor care-Ńi

fac bine.

     177Răspunsul blând înlătură mânia.

     178De eşti bun cu oamenii şi ei vor fi

buni cu tine.

     179Ascultă şi nu te mânia, ca să te poŃi

îndrepta.

     180E bine să cunoşti ce este binele, dar

şi mai bine este să-l urmezi.

     181

                mănâncăpânăseCine

îmbolnăveşte,posteştepânăse

însănătoşeşte.

     182Nu da binelui cu piciorul, că pe

urmă îi duci dorul.

     183Vorba multă, sărăcia omului.

     184Munca înnobilează pe om.

     185Femeia harnică Ńine casa cu fusul.

     186Vulturul nu trăieşte în cuib de

vrabie.

119

168

Dumnezeu


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

187

Nu e omul niciodată bătrân, când e

209

Şi din aceste vorbe de înŃelepciune

vorba de învăŃătură.

     188Unde-s mulŃi, puterea creşte.

Unirea face puterea.

     189Pomul după roade se cunoaşte, iar

omul după fapte.

     190Dumnezeu îŃi dă, dar nu-Ńi bagă şi-n

traistă.

     191Un bătrân înŃelept e o comoară

nepreŃuită.

     192Dă-mi, Doamne, puterea tânărului

şi mintea bătrânului.

     193Neamurile şi vecinii sunt daŃi de

Dumnezeu, prietenii Ńi-i alegi singur.

     194Greşeala copilului tău să nu o treci

cu vederea, că se face obicei.

     195Chipul omului este oglinda

sufletului.

     196Dacă vrei să prosperi un an, cultivă

cereale. 197Dacă vrei   să prosperi zece ani,

plantează copaci. 198Dacă vrei să prosperi

timp de o viaŃă, creşte oameni.

     199Gândeşte şi apoi treci la fapte, nu

invers.

     200Unde-i mintea e şi norocul.

     201Norocu-i după cum şi-l face omul.

     202Soarta omului este mereu în mâinile

lui.

     203Adevărata cunoaştere duce la

credinŃă.

     204Treaba nu o faci cu graba.

     205Tare-i bine şi frumos, când e omul

sănătos.

     206Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n

Ńara ta.

     207Cine sapă groapa altuia, cade singur

în ea.

     208Inima omului i se citeşte pe faŃă”.

lăsate din străbuni, se va hrăni de-a

pururea înŃelepciunea urmaşilor tracilor.

              CAPITOLUL 6

      Poporul zeilor.   Orânduirea vieŃii,

obiceiuri, datini şi sărbători ale   dacilor.

           Graiul strămoşesc.

1

Şi poporul zeilor s-a aşezat în tihnă

făcându-şi din înŃelepciunea străbunilor

fel de viaŃă. 2PreoŃimea decenee păstorea

cu inimă curată poporul. 3Mersul de la

peştera Apolovraci, peştera Lui Zamolxe,

la Sarmisegetuza era un drum mitic,

Calea Iluminării, Calea Lui Zamolxe, pe

care orice preot deceneu o parcurgea, cel

puŃin o dată în viaŃa sa. 4Pe acel drum

merseseră uriaşii, titanii, tătânii cei din

vechime.

     5Iar oamenii îşi măsurau timpul şi-şi

orânduiau viaŃa după natură şi semnele

timpului. 6Aşa ştiau   când era aratul şi

semănatul, când să urce sau să coboare

oile sau când să scoată stupii la vărat sau

să-i pună la iernat. 7Şi tot la anumite

timpuri îngrijeau pomii şi viŃa de vie. 8Se

ştiau zilele când se culegeau plantele de

leac, sau când se făcea peŃitul şi

logoditul, şi când Ńineau sărbători de

aducere a berechetului. 9Se făceau nunŃi

cu daruri unde mirii se îndestulau ca să

pornească bine căsnicia lor. 10ViaŃa

oamenilor mergea după rânduiala

îndătinată. 11Şi se ştia când se schimbau

anotimpurile, când soarele zăbovea mai

mult pe cer şi când ziua era egală cu

noaptea. 12Anul îl   împărŃeau în

douăsprezece luni după numele lor:

gerar, făurar, mărŃişor, prier, florar,

cireşar, cuptor, gustar, răpciune,

brumărel, brumar şi undrea.

120


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

           ceea ce înfăptuiau, dacii Ńineau

seama de zâne, zeiŃele neamului. 14Şi la

sărbători anume le cinsteau pe zeiŃe după

cum se aflau. 15Unele erau tinere, precum

Floriile, Sânzienele, Drăgaicele şi Ielele

care se arătau de cum venea primăvara

până sosea vara. 16Apoi de la venirea

verii până la venirea toamnei erau Maica

Domnului Zamolxe, Muma Caloianului

şi Muma Pădurii. 17Iar de toamna până la

venirea iernii erau zeiŃele mai bătrâne,

despre care se credea că mureau odată cu

mijirea iernii.

      18Tot aşa dacii îi sărbătoreau pe zeii

cei tineri, Dragobetele, Sântoader şi

Sângiorz, pe cei mai maturi, Sântilie,

Sânpătru, Sâmedru, şi pe cei bătrâni,

Moş Indrei, Moş Nicoară, Moş Ajun şi

Moş Crăciun.

      19Şi iarna, la timpul potrivit, copiii

umblau cu sorcova şi le urau oamenilor

de bine. 20Cei, până   la şase ani, mergeau

la moaşe, de-i da de grindă, în semn să

crească mari. 21Şi le puneau copiilor pe

cap un covrig mare cu o monedă de aur

înfiptă-n el şi-i săltau de trei ori în sus.

22

   Şi lumea petrecea cu moaşele.

      23În ajunul Bobotezii, în luna lui gerar,

se postea, iar la Bobotează, preoŃii

dacilor umblau cu botezul întru curăŃia

sufletelor şi dezgheŃarea apelor. 24Fetele

luau fire de busuioc crescut la fereastră,

şi le puneau noaptea sub streaşina casei.

25

   Şi de cădea bruma pe ele era semn că

fata se mărita. 26A doua zi, după

Bobotează, se sărbătorea Ziua lui Ion

întemeietorul din dinastia împăraŃilor Lui

Dumnezeu.

      27În luna lui făurar era Ziua Ursului.

28

   Se cinsteau moşii de iarnă în amintirea

strămoşilor. 29Apoi Ńineau sărbătoarea

13

În

Dragobetelui, zeul cel tânăr al dragostei,

fiul Dochiei.

      30Primăvara se întorceau păsările

călătoare, ieşeau mânjii, mieii şi puii

păsărilor. 31Şi era obiceiul ca lumea să

mănânce dimineaŃa tare devreme ca să le

meargă din plin. 32De Sântoader lumea se

spăla pe cap cu leşie cu iarbă mare.

33

   Flăcăii încurau caii şi fetele dormeau

peste noapte cu iarbă mare în cosiŃe.

      34În luna lui mărŃişor, de Ziua

MărŃişorului, fetele primeau ca dar

mărŃişoare. 35În această lună era ultima

babă şi se strângeau gunoaiele şi li se

dădeau foc. 36Şi mai era obiceiul că

primăvara când tuna prima dată a ploaie,

lumea îşi dădea cu aur pe la frunte ca

semn de belşug şi de berechet. 37Multe se

spuneau şi despre Baba Dochia, ZeiŃa

Mamă, a cărei zi era în prima zi din luna

lui mărŃişor. 38Şi tot în luna lui mărŃişor

se sărbătorea şi Ziua Preoteselor Vestale,

tinere virgine. 39Şi era şi Sâmbra Oilor

sau Ziua Şarpelui, atunci când bărbatul

casei aprindea Focul Viu în sobă frecând

între ele două lemne uscate. 40De

Măcinici, ziua când murea Baba Dochia,

oamenii îşi aminteau de sufletele moşilor

şi strămoşilor şi mâncau colăcei cu miere

şi nucă.

      41La Paşti, în luna lui mărŃişor, când

ziua era egală cu noaptea, sărbătoarea

primăverii, oamenii aprindeau lumina că

era ziua ridicării la cer a sufletului

străbunului Zamolxe. 42Şi petreceau cu

mese bogate, flăcăii plesneau seara din

bice şi în puterea nopŃii strigau fetele

nemăritate de Ziua Focului, de Alimori

când se dansa şi se cânta în jurul focului.

Şi când focul se mai domolea săreau

peste foc şi strigau zeul nemuririi:

Alimore! Alimore! 43Apoi, după câteva

zile era Ziua Cucului, Bunavestirea, când

121


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

începea cucul să cânte. 44Înainte de a auzi

primul cântec de cuci oamenii se

îmbrăcau curat, erau veseli şi cu gânduri

bune.

      45Şi la Joimari, Joia-Mare a Paştilor,

se împărŃea pomană pentru sufletele

străbunilor, mai ales linguri, străchini   şi

oale. 46Copiii   umblau cu joimărica şi

cereau ouă. 47Şi la Vinerea-Mare dacii

roşeau ouă şi se trecea pe sub Crucea Lui

Zamolxe. 48De Paşti   oamenii îşi spuneau

„Zamolxe a înviat” şi li se răspundea

„Adevărat a înviat”. 49De Paşti se

ciocneau ouă semn că oamenii renăşteau

din oul cel mare al începuturilor lumilor.

      50La Florii, sâmbăta, în luna lui prier,

copiii se duceau după joarde de răchită,

iar duminica o duceau la templu sau la

vatra dacică unde preotul o binecuvânta.

51

   Apoi lumea se încingea cu răchită ca să

nu-i doară şalele.

      52De Sângiorz, anul nou al ciobanilor,

în luna lui prier, se formau turmele şi

începea păstoritul care dura până la

Sânmedru, Ziua Soroacelor, în luna lui

brumărel, când se făceau socotelile după

învoielile luate la Sângiorz.

      53

         Şi tot primăvara în prima   zi din luna

lui florar era ziua de arminden când

oamenii se spălau pe faŃă cu roua

dimineŃii şi-şi puneau la porŃi ramuri

verzi de armindeni, iar tinerii le aşezau   la

porŃile fetelor iubite ca să le peŃească.

      54La Rusalii, în luna lui cireşar, când

cobora duhul înŃelepciunii Lui Zamolxe,

peste neamul întreg, erau moşii de vară,

cea mai mare sărbătoare a poporului.

55

   Atunci jucau cetele de căluşari care-i

vindecau pe mulŃi. 56Sărbătoarea dura

câteva zile şi se făceau târguri de moşi.

      57Şi în straie de sărbătoare, oamenii,

mai ales femeile şi copii, mergeau

dimineaŃa la cimitire unde sub lespezi

stătea cenuşa străbunilor. 58Că dacii îşi

ardeau morŃii. 59Atunci se împărŃeau

colacii, se dădeau de pomană vase şi

ustensile pentru gospodărie, acolo lângă

crucile morŃilor care aveau pe ele făcută

Crucea Lui Zamolxe cu floarea vieŃii

încrustată pe ea. 60Se rostea cu pioşenie

numele celui îngropat şi se spuneau

întâmplări din viaŃa omului acela. 61Şi

aşa ei Ńineau vie credinŃa în străbunii

neamului care dormeau sub grui. 62Iar

străbunul Zamolxe îi veghea din cerul

Său de purpură.

      63În Ziua de Sânziene, când era Ziua

AmuŃitului Cucului, în luna lui cireşar,

fetele adunau flori de sânziene şi făceau

din ele coroniŃe rotunde pentru fete şi sub

formă de cruce a Lui Zamolxe pentru

băieŃi, şi făceau şi apă de dragoste şi

jucau în hora Sânzienelor. 64De Sânpătru,

în luna lui cireşar, se împărŃeau mere.

      65Când era secetă în luna lui cuptor

paparudele umblau din curte-n curte, iar

de Sântilie, se dădea pomană porumb

fiert pentru sufletele străbunilor. 66Şi

oamenii nu lucrau de Sântilie, la mijlocul

verii, când se făceau nedei.

      67În luna lui gustar era Sărbătoarea

Muntelui, schimbarea la faŃă a

oamenilor, tot aşa ca şi pe vremea Lui

Zamolxe Arianul. 68Şi mulŃi se strângeau

pe munŃii cogaioni, munŃii sacri. 69Mii de

oameni urcau pe muntele cel mare al

carpilor, pe vârful Toca, de unde vedeau

umbra piramidei, pe locurile unde în

vechime trăiseră uriaşii. 70În acea zi

apărea uneori şi Calea Cerului care arăta

sufletuluiomenescdrumulspre

Dumnezeu.

      71Moşii cei mari păzeau fulgerul şi

deschideau poarta dintre vară şi toamnă.

72

   Toamna începea când ziua era egală cu

122


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

noaptea. 73Şi atunci   era Ziua Crucii Lui

Zamolxe, sau Cârstovul viilor când se

făcea culesul viilor în luna lui răpciune.

74

   Se credea că de Ziua Crucii se adunau

şerpii pentru împerechere prin alunişuri.

      75Apoi erau moşii de toamnă, în luna

lui brumărel, înainte de Sâmedru,

Sumedru, când începea iarna pentru

păstori. 76Atunci   se împărŃeau ofrande şi

erau invocate spiritele străbunilor să

aducă spor şi belşug în casă şi sănătate.

      77Toamna, în luna lui brumar, era şi

Ziua Lupului când dacii îl sărbătoreau pe

Marele Lup Alb, protectorul neamului.

78

   Şi se aprindeau multe focuri sacre la

temple cinstind cutezanŃa lupului şi

nemurirea neamului.

      79Şi de Crăciun, sărbătoarea Lui

Zamolxe, în luna lui undrea, indrea, luna

lui Moş Indrei, copiii umblau cu

bolindeŃu şi femeile coceau colaci,

crăciunii, colindeŃii, pe care-i dădeau

cetelor de colindători cu capra sau cu

Ńurca, cu ursul, brezaia, cerbul sau cu

moşii. 80Se credea   că atunci se

deschideau cerurile şi cei curaŃi cu inima

îi puteau vedea pe zeii lumii de dincolo.

81

   Şi se făceau daruri copiilor, aşa cum era

obiceiul de pe vremea lui Crăciun, tatăl

Lui Zamolxe.

      82După Sărbătoarea Crăciunului

urmau douăsprezece zile şi nopŃi de voie

bună când se credea că firea omului

renăştea. 83Cetele   de flăcăi colindau cu

pluguşorul şi cu sorcova întru înflorirea

vieŃii omeneşti. 84Atunci se mergea cu

steaua în amintirea îngerilor veghetori,

cei veniŃi din stele, părinŃii tătânilor,

uriaşii neamului. 85Şi se credea că aşa se

reîntemeia lumea din Dumnezeu Tatăl şi

Domnazâna Mama Dumnezeea.

               tinere găteau cu plante de

leac. Şi era obiceiul ca femeile să

poarte pe cap coroniŃe din plante de leac,

bărbaŃii le aveau la gât şi puneau coroniŃe

şi pe gâtul animalelor şi pe porŃi.

      88Decuseară bărbaŃii lăsau la templu

unelte de lucru şi arme ca să fie

binecuvântate, iar femeile aduceau

ustensile de bucătărie tot pentru

binecuvântări. 89PreoŃii şi preotesele la

temple, îmbrăcaŃi în strai alb, pregăteau

vase în care ardea focul sacru dacic.

      90Şi când oamenii se adunau la

templu, preoŃimea primea ofrande plante

de leac, vase cu miere şi fructe. ToŃi cei

prezenŃi primeau binecuvântări şi aşa se

schimbau luminoşi la faŃă.

      91Iar bărbaŃii stăteau separaŃi de femei.

92

   Pe rând îngenunchiau în faŃa focului

sacru bărbaŃii în vârstă, bărbaŃii tineri,

femeile în vârstă, femeile tinere şi copiii.

93

   Şi făceau promisiuni Lui Zamolxe când

bărbaŃii spuneau: „În numele Lui

Zamolxe vom fi şi mai harnici şi vom

apăra hotarul mai bine”. 94Iar femeile

ziceau: „În numele Lui Zamolxe vom

avea grijă de casă, de familie şi de

animale”. 95Apoi toŃi   ieşeau la focul

sacru de afară şi făceau două grupuri, cel

al bărbaŃilor şi cel al femeilor. 96Cu toŃii

ridicau mâinile spre cer, făceau jurăminŃi

apoi grupurile se uneau şi se îmbrăŃişau.

      97Şi intrau în templu să continue

sărbătoarea unde preoŃii şi preotesele

stăteau separat la masa lor. 98Urma

dansul fetelor care purtau pe cap stergare

albe, cu dungi roşii la capete. 99Pe

ştergare se aşezau pâini. 100Apoi intrau

băieŃii mai mici care dăruiau un ban

fiecărui bărbat rudă şi fetiŃele care

dăruiau la femeile rude un lucruşor făcut

de mânuŃele lor. 101FetiŃele împleteau

87

86

Femeile

123


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

ghirlande de flori pe care le puneau pe

capul preoŃilor şi preoteselor la alegerea

lor.

      102Urma masa comună la care fete

tinere serveau mâncăruri alese. 103La

plecare, spre casele lor, oamenii luau o

mână de cenuşă din focul sacru să o

împrăştie pe pământurile lor ca să dea

rod bun. 104Spre dimineaŃă   unii oameni

se întorceau şi preoŃimea îi stropea cu

picături din roua dimineŃii.

      105Aşa dacii urmau ritualuri şi aşa

intrau în curgerea armonioasă a vieŃii în

ritmurile naturii şi în cele ale corpului,

minŃii şi sufletului omenesc. 106Şi aşa ei

se alăturau trăirii vieŃii omeneşti în

lumină.

      107Când se mergea la sărbători pe

munŃii sacri cogaioni se credea că munŃii

aceia sunt osia lumii şi stâlpi ai cerului.

108

      În Ńinuturile carpilor   era muntele

Rarău, soarele care alungă răul, iar în

munŃii din mijloc era chipul Lui Zamolxe

făcut din piatră de către Dumnezeu. 109Şi

se credea că soarele era ochiul Lui

Dumnezeu şi mulŃi se închinau la

răsăritul soarelui cu semnul Lui

Zamolxe.

      110La hore oamenii spuneau: „Bate

hora din picioare să răsară iarăşi soare,

bate hora tot pe loc să răsară busuioc”.

111

      Aşa ei chemau lumina   să risipească

supărarea şi întunecimile sufleteşti.

112

      Poporul zeilor s-a întărit   în frăŃie de la

inimă la inimă. 113Şi viaŃa omului, de la

botezul copilului până la moartea

bătrânului, era cuprinsă în legile vieŃii.

      114Pruncii erau botezaŃi în natură sau

la templu şi li se dădeau nume cu care

părinŃii vroiau să-i predestineze, nume

ştiute din moşi-strămoşi. 115Iar acei

părinŃi care doreau ca pruncii lor să fie

născuŃi din foc îi treceau prin foc, pentru

Zamolxe, sărind cu copiii în braŃe pe

deasupra focul sacru dacic. 116Zorile,

zeiŃele destinului, erau întrebate despre

viaŃa ce va să vie a pruncului.

      117Iar căsătoria omului era legarea de

suflet a bărbatului de femeie şi a femeii

de bărbat. 118Căsătoria se făcea la focul

sacru unde cei doi îşi jurau credinŃă cu

mâinile împreunate deasupra focului.

119

   Şi unii miri mai jurau şi cu mâinile

puse pe trunchiul unui copac gros şi

sănătos, mai ales bradul. 120Era obiceiul

ca înainte de căsătorie să se facă

purificarea corpurilor şi a minŃii mirilor,

când ei se spălau în ape limpezi şi

priveau cerul nemărginit, lăcaş al

spiritului omenesc.

      121La împlinirea vremii omului, atunci

când se pleca pe tărâmul celălalt se

făceau sărbători pentru cei adormiŃi întru

Domnul. 122Şi după   ce i se ardea corpul

celui mort cenuşa i se punea în urnele

funerare care erau îngropate fie în curŃile

caselor, fie în cimitire, unde stăteau la   un

loc cu urnele celor înrudiŃi prin neam.

123

   Dar mulŃi oameni lăsau cu gură de

moarte ca cenuşa trupurilor lor să fie

presărată pe glie, pe văi, prin păduri, pe

dealuri şi peste munŃi sau ape, ca ei să   fie

alături de Dumnezeul din natură. 124Şi

despre cei plecaŃi la ceruri se credea că   s-

au dus acolo doar pentru un timp, ca apoi

ei să vină înapoi pe pământ întru

întruparea sufletelor. 125Focuri ale

nemuririi erau aprinse pe locurile unde se

afla cenuşa celor plecaŃi pentru a-i chema

la întrupare.

      126Şi mulŃi se pregăteau temeinic

înainte de plecarea lor din lume. 127Erau

bătrâni care, cu gândul la Dumnezeu, se

spovedeau la brad, pomul sacru al

Bendisei, şi făceau o gaură la rădăcina

124


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

copacului la care îşi spuneau tainele, apoi

o astupau cu pământ ca gândurile lor să

intre în seva bradului şi să se înfăptuiască

în viaŃa viitoare odată cu creşterea lui.

128

      Se puneau în genunchi   cu faŃa spre

răsărit şi spuneau rugăciuni lăsate din

moşi-strămoşi. 129Iar cei care nu

ajungeau la temple aplecau vârfurile la

brazi şi făceau templu din ei şi aduceau

muguri de salcă şi apă vie de izvor şi o

beau. 130Şi-şi   pregăteau astfel drumul

către lumina din lumea de dincolo.

      131Multe alte obiceiuri, datini şi

sărbători Ńineau oamenii poporului zeilor

întru nemurirea lor. 132Li se dusese

vestea în toată lumea că erau oamenii

luminii,iar cavalerii zamolxieni

cutreierau lumea şi duceau cu ei lumina

poporului zeilor şi o dădeau bucuroşi şi

altor neamuri.

      133Odată, nişte preoŃi decenei, au mers

în munŃi la Simin, Marele Preot de

atunci. 134Acolo   au aflat că undeva pe

munŃii cei înalŃi ai carpilor de la răsărit

se găseau oameni care încă mai vorbeau

în graiul strămoşesc de pe vremea lui

Zamolxe. 135Iar Marele   Preot s-a sfătuit

cu ei şi au hotărât să meargă la acei

oameni să-i cunoască.

      136Conduşi de călăuze, şapte preoŃi

decenei şi însuşi Marele Preot Simin,

care era în puteri, au ajuns acolo. 137Şi

mare le-a fost mirarea când au găsit sate

întregi şi oameni care trăiau după legile

cele vechi ale Lui Zamolxe şi aveau

preoŃi pe măsura lor. 138Iar graiul le era

vechi de când lumea şi ei îl numeau

prisca. 139Atunci   preoŃii decenei au stat

cu ei la sfat ca să-i asculte pe acei

oameni ai munŃilor cum grăiau şi mare

le-a fost uimirea ce au auzit.

      140Şi Arian, unul dintre preoŃii lor, a

spus: „D’apăi noi sântem aci în munŃ dă

când’i lumia lumie. 141Şî obiceaiurile

nostre sânt pă măsură. 142Amu iştim

multie dân vreamurile dădămult când pă

pământ domnia Ler împărat. 143Şî dă

când Domniezău îmbla pă pământ cu

omini. 144Şî păstrăm   dă la moşi’strămoşi

graiul lor că aşe vorbiau ei şî aşe o

vorbitu şî străbunul Zamolxe, zăul

nostru. 145Şî multi   să povestiesc dăspre

acei omini dân vechimi”.

      146„Să ne spui şi nouă   despre acele

legende” l-a rugat Simin, Marele Preot.

147

   Şi Arian a continuat: „Apăi amu,

dămult, tari dămult, pă timpu când

Zamolxe încî nu să născusă irau părinŃî

Lui, tătânele Crăciun Arheu’ şî mumă’sa

Vetra. 148Şî Crăciun   o rugatu pă Zoda, o

prioteasă d’atunci, să chemi ia la focul

viu să să întrupezi un suflit mari. 149Şî

Crăciun o ştiutu dăspre Zamolxe cel

Bătrânu, Moşu cel dântre urieşi. 150Aşe

s’o născutu Zamolxe dân spiŃa dă suflit a

lu’ Ler împărat. 151Şî apăi Zamolxe o

agiunsu preot al Lu’ Domniezău, zăul cel

mari cari hălăduieşti pă vârfurile

munŃâlor şî cari să mai cheamă şî

Omniezău. 152 În dimineaŃa   ceia, când

mumă’sa l’o născutu pă Zamolxe, tocmai

răsăria soarili. 153Şî tatăl Lui, cari să

numia Crăciun, L’o’nchinatu pă Zamolxe

Lu’ Domniezău. 154Şî dă mic copchil,

Zamolxe ira tari sprinten la minti şî

tătânele Crăciun iştia că va agiunge om

mari şî înŃăleptu în neamul rumânilor.

155

   Apăi aşe a şî fostu, că Zamolxe o

cutreiratu pân lumie ş’o dăprinsu tăt ce

ira mai bun dă la omini undi s’o dusu.

156

   Când s’o’ntorsu acasă Zamolxe o datu

lumina Lu’ Domniezău neamului şî o

făcutu o casă mari undi să adunau cei

înŃălepŃî şî acolo mulŃî omini o’nvăŃatu

ce e bini păntru alŃî şî or fostu făcuŃî

acolo mulŃî preoŃî şî priotese. 157Şî aşe

s’or dăprinsu rumânii cu hărnicia şî

125


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

cinstea, cu vitejia şî viaŃa cea bunî

ominească. 158Apăi Zamolxe o făcutu

lejile după cari tot neamul s’o adăpatu cu

apă vie păntru suflit. Şî aşe lumina şî

ceriul dân inema omului s’or înmulŃâtu

în vac dă vac. Iaşte adăvăru’”.

     159ToŃi cei de faŃă s-au minunat auzind

vorbele preotului Arian şi se gândeau cu

credinŃă că în acel grai vorbise şi

străbunul Zamolxe.

     160În altă zi sătenii le povesteau celor

veniŃi legendele vechi de când lumea

despre Ler împărat şi despre regii neştiuŃi

ai lumii.

            CAPITOLUL 7

  Dacii şi galii cheamă Spiritul Lui

Zamolxe să lumineze lumea. ProfeŃia

      revenirii Lui Zamolxe.

          văzând dacii câtă lumină a Lui

Dumnezeu se afla în neamul lor, se

gândeau cu milă de oameni ca ea să fie

dată întregii lumi. 2Dar aşteptau un semn

ceresc ca aşa să ştie când să cheme

Spiritul Lui Zamolxe.

     3Triburile tracilor şi galilor de la sud

de fluviul Istru continuau să se

războiască între ele. 4Şi unii gali au fost

forŃaŃi să treacă fluviul Istru la daci.

5

 MulŃi ani au trecut şi galii s-au

amestecat cu dacii şi au format un singur

neam, tot aşa cum fuseseră în vremurile

de demult. 6Aşa galii au cunoscut şi ei

lumina învăŃăturilor Lui Zamolxe, iar cei

cu har, dintre ei, au fost iniŃiaŃi în preoŃie.

     7Şi au cugetat dacii şi galii că ar fi

bine să dea învăŃăturile nemuririi întregii

lumi. 8Atunci un   sobor, de preoŃi şi

preotese, s-a adunat la Sarmisegetuza.

9

 Acolo au ales doisprezece dintre ei, şase

bărbaŃi şi şase femei, să meargă pe vârful

1

Şi

muntelui, acolo unde Zamolxe fusese

incinerat, deasupra peşterii de la

Apolovraci. 10Şi pe culmea acelui munte

au aprins focul nemuririi dacice. 11Şi

vreme de şapte ani l-au Ńinut nestins

chemând Spiritul Lui Zamolxe. 12Sute şi

sute de preoŃi şi preotese au făcut cu

rândul veghind focul sacru dacic. 13Şi aşa

prin invocaŃii şi rugăciuni, preoŃimea a

trimis la Dumnezeu dorinŃa neamului

dacilor ca Spiritul Lui Zamolxe să revină

în lume.

      14Iar când timpul chemărilor lor s-a

încheiat, a venit acolo Simin, care era

atunci Marele Preot, împreună cu nevasta

sa Andra preoteasa. 15Şi Marele Preot,

vestitor de vreme, a prorocit de faŃă cu

toată mulŃimea, astfel: 16„Va veni un

timp când Domnul Dumnezeu va trimite

pe pământ spiritul unui om care va

schimba lumea. 17Pământul, apa şi focul

îl vor ajuta. 18El va fi Fiul Lui Omnezeu

Cel care locuieşte pe vârfurile înalte ale

munŃilor sacri, cogaionii. 19Şi El va fi

Fiul Omului şi Iisus se va numi. 20Cu

puterea de sus El va fi lumina neamurilor

şi pruncul Domnului. 21Şi Iisus va

propovădui Iubirea şi Legile pe care noi

dacii le ştim de la străbunul Zamolxe.

22

   Iar lumea îl va cunoaşte cu numele

DOMNUL E CU NOI, căci prin El

Domnul cel Mare va fi printre noi şi Iisus

va avea Duhul Lui Dumnezeu. 23Iar

părinŃii Lui vor fi o mamă din neamul

galilor şi un tată din neamul tracilor”.

      24ToŃi s-au minunat ascultând cu luare

aminte vorbele Marelui Preot Simin care

a mai zis: 25„Şi mai aflaŃi că pruncul ce

va veni este speranŃa lumii să nu piară

din cauza răutăŃilor oamenilor şi

strâmbătăŃii vieŃilor lor. 26Vor fi rătăciri

şi multă suferinŃă până când, după mult

timp, oamenii vor înŃelege înŃelepciunea

126


CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

Trimisului Lui Dumnezeu, întruparea Lui

Zamolxe. 27Şi cu El   Domnul va fi cu noi.

28

   Că Domnul Cel Preaînaltul, Domnul

ÎnŃelepciunii, Domnul Zău, totuna este cu

Dumnezău sau Omnezău al străbunilor

noştri, Zăul Cel Mare al munŃilor celor

aproape de cer. 29Iar după întruparea Lui

Zamolxe va veni un timp când se va

întrupa şi Cavalerul trac care se va numi

Decebal”.

      30Şi la acel timp se ştia că unii din

galii scordisci, trăitori în Tracia,

trecuseră apa în Asia Mică unde

întemeiaseră statul GalaŃia. 31Apoi, la o

vreme unii dintre urmaşii acestor gali au

coborât mai către sud ajungând pe

locurile vecine cu cele ale iudeilor. 32Şi

acele pământuri, unde galii s-au aşezat,

s-au numit Galileea după numele

neamului galilor.

      33Au trecut anii şi Simin, Marele

Preot, care-l cunoscuse pe Deceneu,

ajunsese foarte bătrân şi era gata să

treacă marea preoŃie lui Cerion. 34Aşa la

Sarmisegetuza au fost chemaŃi preoŃi şi

preotese din toate pământurile tracilor.

      35Era Ziua de Sânziene când Marele

Preot Simin le-a vorbit tuturor astfel:

„Bun sosit popor de la izvor! 36De-acum

vremea s-a scurtat şi mult timp nu mai

este până când va sosi pe lume zeul

Zamolxe întrupat în om. 37Şi vă spun să

luaŃi aminte de-a pururea că noi avem

şapte oameni, ca modele de urmat, iar ei

sunt stăpânii a şapte ceruri. 38Primul

dintre ei este zeul Zamolxe, străbunul

care ne-a arătat calea nemuririi. 39Al

doilea model este zeea Bendisa, soaŃa

Lui Zamolxe, Zâna Zânelor; ea este calea

bucuriei vieŃii. 40Al treilea model este

Marele Lup Alb, omul curajului, dar şi al

păcii; el este şi va fi în veac de veac

păzitorul neamului nostru. 41Al patrulea

model este Iisus, cel ce va să vie ca

întrupare a Lui Zamolxe; Iisus va fi omul

căii iubirii de oameni, încununarea iubirii

Lui Dumnezeu. 42Al cincilea model este

Cavalerul trac cel care ne arată calea

virtuŃii, demnitatea, justiŃia cum spunem

noi dacii. 43Iar al şaselea model este

părintele Deceneu, om al înŃelepciunii şi

al judecăŃii celei drepte. 44Şi modelul cel

mai înalt îl aflăm în Dumnezeu şi

Domnazână, care sunt una. 45Calea Lor

îndumnezeieşte omul, dându-i tezvie

sufletului, care în om este ca diamantul

care se slefuieşte neîncetat”.

     46Şi de la acel timp înainte dacii trăiau

în speranŃa că străbunul Zamolxe va veni

cândva printre ei. 47PreoŃii şi preotesele

tuturor tracilor Îl chemau adesea pe

Zamolxe la focul nemuririi dacice şi

ridicaseră deja altare Lui Iisus, deşi El

încă nu se născuse.

   48Domnul Dumnezeu şi Dumnezeea

se aflau în cerul Lor de purpură în Focul

Viu şi în lumina cristalină şi ştiau toate

cele care vor urma.

☼☼☼☼☼☼☼☼

127


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

            sau

CALEA LUI IISUS FIUL DACIEI

            sau

  EVANGHELIA   DACILOR

     Romanii erau puternicii zilei şi stăpânii

unui vast imperiu.

      15Tracia, pământul aflat la nord de

Grecia, intrase de mai mult timp în sfera

de influenŃă a Romei, dar nu era

provincie romană. 16Locuitorii Traciei

cunoşteau şi cultura elenă, mulŃi dintre   ei

vorbeau şi limba greacă.

      17Clanul Cogaion, aflat în aria

MunŃilor Haemus, era binecunoscut în

toată Tracia. 18Din clanul Cogaion făcea

parte şi Tâcu Pandera, păstor de munte şi

om cucernic în credinŃa Lui Zamolxe.

19

   Tâcu îl crescuse pe fiul său Tiberiu

Iuliu în spiritul iubirii Lui Dumnezeu.

20

   Familia lor urma cu străjnicie

Decalogul Lui Zamolxe, Legile Lui

Zamolxe şi toate învăŃăturile moştenite

din moşi-strămoşi.

      21La maturitate Tiberiu Iuliu Pandera,

căruia cei cunoscuŃi îi spuneau de obicei

Iuliu, era un bărbat voinic care mânuia

cu mare îndemânare arcul şi lancea, fiind

neîntrecut în luptele cu sabia şi scutul.

      22Într-o zi Iuliu i-a spus tatălui său

Tâcu: „Vreau să mă angajez în armata

romană”.

      23Tatăl i-a răspuns: „Ai aproape

optsprezece ani, eşti bărbat în toată firea.

Să mergi sănătos băiete. Sunt încredinŃat

că te vei întoarce teafăr. 24Un singur

lucru îŃi cer cu străjnicie – nu uita

niciodată Decalogul Lui Zamolxe şi

păstrează legile străbunilor noştri! 25Şi

aşa Dumniezău şi Zamolxe vor fi mereu

14

            CAPITOLUL 1

Dumnezeu în cerul de purpură. Despre

Pandera din Tracia. Cultul străbunilor

tracilor. Pandera în Galileea. Fecioara

                Maria.

1

Dumnezeu, Tată şi Mamă, se afla în

limpezimea luminii în cerul de purpură.

2

 Şi Domnul i-a chemat la El pe îngerii

cei mari, pe Osiris şi pe Isis, soŃia Lui,   şi

pe Horus, fiul Lor, şi pe Melchisedec, şi

pe Zaratuştra, şi pe Zamolxe cu soŃia Lui

Bendisa, şi pe alŃii. 3Şi se gândise

Domnul să mai limpezească apele printre

oameni. 4Şi Le-a   vorbit îngerilor: „Este

vremea să le mai amintim oamenilor ce

este iubirea. 5Doar ei aşa se apropie mai

mult de lumina Noastră. 6Voi ştiŃi ce

aveŃi de făcut. 7Atunci când duhurile

voastre îngereşti coboară pe pământ, sunt

şi Eu cu Voi în duh”.

      8Apoi Domnul S-a dus în partea cea

palidă a cerurilor unde erau sufletele cu

lumină palidă, şi chiar şi fără lumină. 9Şi

le-a spus lor: „Este vremea să le mai

amintim oamenilor ce nu este iubirea.

10

   Voi ştiŃi ce aveŃi de făcut”.

      11Şi Domnul s-a întors în limpezimea

luminii în cerul de purpură să privească

cele ce vor urma.

      12Era vremea împăratului roman

Octavianus Augustus, nepotul lui Iulius

Cezar. 13Tiberius,   fiul adoptiv al lui

Augustus, anexase regiunile din Balcani.

128


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

cu tine ca să te apere şi să te

binecuvânteze”.

     26„Voi face precum   îmi spui”, şi-a

asigurat Iuliu tatăl.

     27Cu o seară înainte de ziua plecării

lui Iuliu, familia şi prietenii au aprins

Rugul Lui Zamolxe, ajutaŃi de un preot

deceneu. 28Şi s-au   rugat cu Rugăciunea

Domnească: Tatăl Nostru Dumnezeu,

Mama Noastră Domnazâna, 29Voi care

trăiŃi în lumină, înŃelepŃi sunteŃi în cer   şi

pe pământ. 30Aştept darul înălŃării

Voastre în mine. 31Vreau să primesc

harul Vostru în fiecare zi. 32Lumina

Voastră să-mi fie ca pâinea de zi cu zi.

Să-mi dea înŃelepciune sufletului care să-

mi lumineze cu putere viaŃa. 33Tată

Dumnezeu şi Mamă Domnazână rogu-Vă

să-mi daŃi binecuvântarea Voastră cu

lumină să pot trăi în înŃelepciune,

mulŃumire şi har 34şi focul din inimile

voastre să fie şi în inima mea. 35Aşa să

fie, aşa să fie, aşa să fie, zău.

     36Când a sosit la Atena, unde vroia să

se înroleze în armată, Tiberiu Iuliu

Pandera a luat legătura cu garnizoana

romană de acolo. 37Comandantul ei a

aflat astfel că tânărul trac dorea să

slujească în armata romană. L-a privit pe

Pandera din cap până-n picioare şi a

constatat aptitudinile lui fizice deosebite.

     38Şi comandantul i-a spus: „Te trimit

la instructaj, apoi te angajăm soldat

roman. 39Şi îŃi   vom zice Pandera, că

avem destui soldaŃi cu numele Tiberius şi

Iulius”. 40Comandantul   i-a scris lui

Pandera o trimitere către şcoala de

instructaj şi Pandera a mers acolo însoŃit

de un soldat roman.

     41Când a sosit la câmpul de instrucŃie,

al cohortei romane, Pandera a întâlnit şi

alŃi recruŃi veniŃi din multe Ńinuturi ale

imperiului roman. 42Şi mulŃi îl credeau

grec pentru că Pandera vorbea limba

greacă foarte bine. 43Treptat Pandera a

observat că limba latină a romanilor se

apropia mult de limba lui maternă, traca.

      44După instructajul de trei luni

Pandera a revenit la Atena unde a fost

angajat soldat roman cu sâmbrie pe o

perioadă de douăzeci şi cinci de ani.

45

   Dar curând a fost transferat de la Atena

la o garnizoană romană din oraşul Sidon,

în Fenicia, unde Pandera a rămas un

timp. 46Acolo a   învăŃat repede limba

feniciană care îi va folosi în Iudeea, căci

se asemăna cu cea aramaică.

      47Dar, cunoscându-i-se aptitudinile de

arcaş, Pandera a fost trimis la Ierusalim,

la cohorta Sagittariorum, alături de un

grup de soldaŃi din Fenicia, ca să

slujească în Iudeea.

      48Când Pandera a sosit la Ierusalim,

toŃi l-au crezut că era fenician. 49Şi a

primit sarcini de lucru în localitatea

Nazaret din Galileea împreună cu doi

soldaŃi cu care venise din Fenicia.

50

   Pandera trebuia să păzească la casa

unui aristocrat, de origine greacă, pe

nume Filias. Aristocratul şi familia lui   se

temeau de iudei că ei îi sprijineau pe

romani.

      51Şi Domnul se afla în limpezimea

luminii în cerul de purpură şi privea la

oameni.

      52La acel timp, în Nazaret, trăia Maria,

o fecioară de şaisprezece ani care locuia

peste drum de casa aristocratului Filias.

53

   Aproape în fiecare dimineaŃă Maria îl

vedea pe Pandera în grădină când el se

ruga la zeii lui. 54Şi Maria se gândea:

„Trebuie să fie un om bun dacă face asta.

Aşa un soŃ aş vrea şi eu să-mi trimită

Domnul. 55Dar părinŃii   mei m-au logodit

129


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

cu Iosif. Şi eu nu vreau să-i fiu soŃie.

56

   Doamne, nu ştiu cum să scap de asta!

Nu văd nici o posibilitate”.

      57Şi Mariei i-a încolŃit în minte un

gând al speranŃei: „Ce-ar fi ca într-o zi

să-l cunosc pe acest om? Poate că mă

poate ajuta cu ceva? Este din armata

romană şi ei au mare putere aici la noi.

Poate că-l va îndupleca pe logodnicul

meu Iosif să renunŃe la mine?”

      58A doua zi Maria l-a văzut iarăşi pe

Pandera când îşi făcea rugăciunile de

dimineaŃă. 59Şi după ce el a terminat, fata

s-a îmbrăcat într-o rochie albă

feciorelnică. 60Ea îi ştia deja obiceiul lui

Pandera că, în scurt timp după rugăciune,

el va pleca de acasă.

      61Maria era hotărâtă să atragă cumva

atenŃia omului care o impresiona aşa de

mult. Şi şi-a pus un văl pe cap şi pe faŃă,

şi a ieşit la poarta casei.

      62Nu a trecut mult timp şi Pandera şi-a

făcut apariŃia în curtea palatului

aristocratului Filias. Trebuia să meargă

cu treburi la comandamentul garnizoanei

romane din Nazaret.

      63Când Pandera a ieşit pe poartă a

observat-o pe fecioara, care părea că

aşteaptă pe cineva. 64El ştia prea bine că

va trece liniştit pe lângă ea şi nu-i va

putea vede faŃa. 65Aşa era obiceiul la

iudei, dar el ar fi fost curios să vadă ce   se

ascunde sub acel văl.

      66Când Pandera s-a apropiat de fată, el

era hotărât să-şi continue drumul, dar

mare i-a fost surpriza când ea şi-a

descoperit faŃa şi i-a zâmbit. 67Tânărul a

crezut că fata a făcut aceasta către cineva

care venea în urma lui, dar privind înapoi

a constatat că nu era nimeni.

      68Şi şi-a zis Pandera în gând: „Mie mi-

a zâmbit. Este o fată frumoasă, şi chiar

îmi place foarte mult de ea. Este iudee,

iar eu sunt soldat roman, şi mai am mult

timp până să fiu lăsat la vatră”.

     69Şi tot drumul, până a ajuns la

garnizoană, Pandera s-a tot gândit la

evenimentul dimineŃii: „Fetei îi place de

mine. Altfel de ce mi-ar fi arătat chipul?”

     70Mai târziu, când Pandera a revenit la

casa aristocratului Filias, el şi-a reluat

preocupările obişnuite. 71Aproape că-şi

scosese din minte cele întâmplate

dimineaŃa, crezând în neputinŃa unei

legături între el şi fecioara văzută.

     72În schimb Maria a fost toată ziua

gânditoare la întâlnirea ei cu soldatul

roman. 73Şi-şi spunea:   „Este un bărbat

frumos. Şi mai presus de toate este un

om cucernic. L-am văzut mereu cum se

închină la zeii lui. Oare cine or fi ei?

Mâine dimineaŃă voi ieşi din nou la

poartă să mă vadă”.

     74A doua zi Maria l-a privit din nou pe

Pandera când îşi făcea rugăciunile la zeii

lui. 75Ştia că el va   pleca curând de acasă

şi ea ar fi vrut să dea iar ochii cu el.   76Şi

fata s-a îmbrăcat cu aceeaşi rochie albă,

şi-a pus vălul pe cap şi pe faŃă, şi a ieşit

la poartă.

     77Când Pandera a revăzut-o pe Maria

era tare încântat. Şi când s-a apropiat mai

mult de ea, Maria şi-a dat la o parte vălul

de pe faŃă, ca el să-i poată vedea iarăşi

chipul. 78Tânărul   s-a oprit şi a salutat-o

pe Maria în limba greacă, şi ea i-a

răspuns cu un zâmbet şi l-a privit adânc

în ochi, după care a fugit repede în casă.

     79După rezolvarea treburilor prin

localitate, Pandera s-a întors acasă. 80Ar

fi vrut să ştie mai multe despre fată. Şi   a

aflat că o chema Maria, că locuia la rude

şi că părinŃii ei au decedat. 81I s-a mai

spus că Maria era logodită cu un om din

130


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

localitate, un iudeu din casa lui David pe

nume Iosif, un bărbat mult mai în vârstă

decât Maria.

     82Pandera îşi spunea: „Nu ştiu ce să

mai cred? Fata asta trebuie să se

căsătorească cu un iudeu, dar îi place de

mine, un trac din armata romană. Trebuie

să aflu chiar de la ea ce doreşte”.

     83Şi în zilele următoare Pandera i-a

cunoscut pe Ieşua şi pe Rut, rudele la

care locuia Maria. Bărbatul, Ieşua, era

fratele Anei, mama Mariei.

     84Într-o seară Pandera a fost invitat la

ei la cină şi Ieşua a aflat despre originea

tracă a lui Pandera. 85Ieşua i-a spus: „Noi

credeam că toŃi soldaŃii care păzesc casa

aristocratului Filias sunteŃi fenicieni.   Dar

văd că domnia ta eşti din alt neam”.

     86Şi în timp ce mâncau, Ieşua i-a spus

lui Pandera întreaga poveste despre

logodna Mariei cu Iosif: 87„Ioachim, tatăl

Mariei, şi soŃia lui Ana, sora mea, au

murit. Ioachim şi Ana au logodit-o de

mică pe Maria cu Iosif. 88Cum este

obiceiul la noi iudeii, Iosif i-a plătit

tatălui fetei o mare sumă de bani. 89Dar

când Maria s-a făcut mai mare ne-a spus

că nu-i place deloc de Iosif. 90Ce putem

oare să mai facem noi acum? Banii nu-i

avem ca să-i dăm înapoi lui Iosif, care

desigur că va cere şi dobândă. 91Şi el ne-

a spus că este timpul să i-o trimitem pe

Maria să-i fie soŃie, că ea are deja

şaisprezece ani, iar el patruzeci şi doi   de

ani”.

     92Pandera a ascultat tăcut cele spuse

de Ieşua şi nu ştia ce soluŃie să-i dea.   93Şi

Ieşua i-a mai zis: „Noi ne-am gândit

domnule Pandera că dumneata ne poŃi

ajuta cumva. Eşti un om cu putere, faci

parte din armata romană. Poate că-l

îndupleci pe Iosif să renunŃe la logodna

lui cu Maria?”

     94Dar Pandera le-a zis: „Lucrul acesta

este greu de făcut. Deşi noi romanii

suntem stăpâni aici, nu prea ne băgăm în

treburi atunci când este vorba despre

obiceiurile voastre religioase. O să văd

ce pot face”.

     95În zilele următoare Pandera l-a

cunoscut pe Iosif, care i-a spus şi el

despre legământul logodnei dintre el şi

Maria: 96„Tatăl   Mariei, Ioachim, care a

murit de mult, mi-a promis-o pe fată de

când ea era o copilă. Atunci i-am plătit   o

avere şi m-am logodit cu ea. Cu siguranŃă

că într-o zi Maria va veni să stea cu

mine”.

     97Şi Pandera a aflat de la Iosif că era

tare bucuros că într-o zi Maria va trebui

să vină să stea cu el.

     98Lui Pandera, Iosif i-a părut un om de

treabă. Şi Pandera a înŃeles că nu poate

interveni cu nimic ca să schimbe

lucrurile.

     99După întâlnirea lui cu Iosif, Pandera

a mers acasă şi mai târziu a vizitat

familia Mariei şi le-a povestit despre

toate cele vorbite de el cu Iosif.

     100

         Apoi Ieşua a zis: „Doamne   fereşte-

ne! Ne găsim într-o situaŃie disperată,

domnule Pandera. 101Sub nici o formă nu

o putem trimite pe Maria să stea cu Iosif,

împotriva voinŃei ei”.

     102În dimineŃile care au urmat, Maria a

ieşit de multe ori la poarta casei să

schimbe câteva vorbe cu Pandera, care

simŃea că Ńine la ea. 103Şi din când în

când familia Mariei l-a mai invitat pe

Pandera la ei acasă şi au devenit prieteni

buni.

     104În limpezimea luminii, în cerul de

purpură, Domnul Dumnezeu privea la ce

131


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

fac oamenii pe pământ. Şi era bucuros

când îi vedea împreună pe Maria şi

Pandera.

             CAPITOLUL 2

 Elisabeta şi preotul Zaharia. Îngerul

Domnului i se arată lui Zaharia. Visul

Elisabetei. Maria rămâne însărcinată.

     Maria şi Iosif. Naşterea lui Ioan

             Botezătorul.

           Ńinutul muntos, într-o localitate

aflată în aria tribului lui Iuda, locuia

Elisabeta, al cărui tată era frate cu

Ioachim, tatăl Mariei. 2Elisabeta era

căsătorită cu preotul Zaharia, care era din

ceata preoŃească a lui Abia. 3Elisabeta

descindea şi ea din Aaron, întemeietorul

tagmei preoŃeşti a lui Israel. 4Ei nu aveau

copii, Elisabetei îi cam trecuse timpul

zămislirii.

      5Oameni drepŃi înaintea Domnului,

Elisabeta şi preotul Zaharia umblau fără

prihană în toate poruncile şi rânduielile

Domnului, şi se tot rugau ca El să le deie

un copil.

      6Într-una din zile preotul Zaharia

slujea la templu împreună cu alŃi preoŃi.

7MulŃimea stătea afară rugându-se. 8Vine

rândul lui Zaharia să intre în templu şi   să

tămâieze. 9Şi Gavriil,   îngerul, cel ce stă

în faŃa Domnului, i s-a arătat stând de-a

dreapta altarului tămâierii. 10Când l-a

văzut pe Gavriil, Zaharia s-a tulburat tare

şi i-a fost frică.

      11Dar îngerul i-a grăit: „Nu te teme,

Zaharia, fiindcă rugăciunea Ńi-a fost

ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îŃi va

naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan.

12

   De naşterea lui te vei bucura că mare va

fi el înaintea Domnului. 13Nici vin şi nici

băutură tare nu va bea căci el se va

1

În

umple de Duhul Sfânt încă din pântecele

mamei sale. 14El va avea puterea şi duhul

lui Ilie care coboară din cer ca să

pregătească poporul pentru venirea Lui

Mesia. 15Eu îngerul   Gavriil sunt trimis să

grăiesc către tine şi să-Ńi binevestesc

acestea”.

     16Când Zaharia a ieşit din templu era

tare tulburat şi le făcea semne oamenilor

că nu putea să vorbească. 17Iar ei au

înŃeles că ceva deosebit i s-a întâmplat

lui Zaharia pe când era acolo la altar.

     18După două săptămâni de zile, de

slujit la templu, Zaharia a mers acasă şi   a

povestit nevestei sale Elisabeta toate câte

i s-au întâmplat, 19şi a aflat că Elisabeta

era gravidă în luna a şasea, că ea îi

tăinuise aceasta.

     20Chiar în noaptea aceea Elisabeta a

visat-o pe Maria. Se făcea că fecioara era

întruchiparea zeiŃei egiptene Isis, avea

trei luceferi pe piept şi umeri, era

însărcinată şi trebuia să-L nască pe

salvatorul neamului iudeilor, pe Mesia.

21

   DimineaŃa Elisabeta i-a spus visul ei lui

Zaharia. 22Şi Zaharia   i-a zis Elisabetei:

„Dacă Mariei i s-a dat de la Domnul

nostru Adonai ca să-L nască pe Mesia,

nu încape îndoială că pruncul nostru este

trimis de Domnul să-I deschidă calea.

23

   O să trimit degrabă pe cineva s-o aducă

aici pe Maria”.

     24Preotul Zaharia a vorbit cu o rudă

de-a lui să meargă la Nazaret şi omul s-a

dus. Şi ajungând la casa lui Ieşua şi Rut,

el le-a zis: „Preotul Zaharia de la munte,

vrea să o aduc la ei pe Maria, ruda

Elisabetei, nevasta lui”.

     25Atunci Ieşua i-a spus: „Bine. Maria

va pleca cu tine. Şi noi ne gândeam să o

trimitem la Elisabeta, dar iată că mâna

Domnului ne-a luat-o înainte”.

132


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

             Maria a ajuns la Elisabeta şi

Zaharia, ei au primit-o cu mare bucurie.

27

   Şi Maria a aflat că Elisabeta era

însărcinată în luna a şasea şi le-a povestit

rudelor ei de-a fir a păr toate câte i s-au

întâmplat cu Iosif, logodnicul ei, pe care

nu dorea să-l ia de bărbat.

      28Atunci Elisabeta i-a spus Mariei

despre cele petrecute la templu cu

Zaharia şi despre visul ei: 29„Bărbatul

meu Zaharia era la templu şi tămâia când

a primit înştiinŃare de la îngerul Gavriil

că eu voi naşte un băiat care va avea

duhul lui Ilie. Pruncul nostru va fi profet

al Celui-Preaînalt, al lui Mesia. 30Iar eu

am visat că tu-L vei naşte pe izbăvitorul

neamului nostru, pe Mesia, şi că tu eşti

întruparea pe pământ a zeiŃei egiptene

Isis, Cea pe care neamul nostru o venera

pe când poporul lui Israel se afla în

Egipt”.

      31Maria a fost tulburată de ce a auzit

de la Elisabeta, şi le-a răspuns: „Cum să

nasc eu un prunc de vreme ce nu ştiu de

bărbat? Iar de Iosif nici nu vreau să aud.

Mâine merg înapoi acasă”.

      32Şi a doua zi Maria a plecat la

Nazaret. 33Pe drum   se gândea: „Cum să-

L nasc eu pe Mesia? Doamne luminează-

mă!”

      34Când Maria a ajuns acasă, Ieşua şi

Rut au fost miraŃi că ea s-a întors aşa

curând.

      35Şi au întrebat-o ce s-a întâmplat.

Atunci Maria le-a zis: „Elisabeta şi

Zaharia au primit înştiinŃare de la

Domnul că eu Îl voi naşte pe Mesia.

36

   Elisabeta este deja însărcinată şi ea va

naşte un prunc care va avea duhul lui

Ilie, cel care trebuie să coboare din cer   ca

să deschidă calea pentru venirea Lui

Mesia. 37Şi mă întreb,   şi mă frământ, şi

26

Când

nu găsesc răspuns. Cum pot eu să-L nasc

pe Mesia dacă nu ştiu de bărbat?”

     38Ieşua şi Rut au căzut pe gânduri şi

nu ştiau ce să zică. 39Apoi Ieşua le-a

spus: „Iată cum cred eu: Mesia nu se

poate naşte decât dintr-un bărbat şi o

femeie care se iubesc din suflet. 40Iar tu

Marie, dacă nu-l iubeşti pe Iosif,

logodnicul tău, cum ai putea tu oare să-L

naşti pe Mesia?”

     41Dar Rut, care era mai tăcută de felul

ei, le-a zis: „Bine, bine. Să aflăm atunci

pe cine iubeşte Maria. Că ea trebuie să

iubească pe cineva, că nu degeaba i s-a

prezis că-L va naşte pe Mesia. 42Şi atunci

Maria va şti şi de bărbat, că altfel nu se

poate să se nască un prunc. 43Ia să ne

spui Maria, pe cine iubeşti tu?”

     44Atunci Maria şi-a luat inima în dinŃi

şi le-a mărturisit: „Domnul îmi este

martor şi ştie că dacă este să aleg pe un

om după inima mea acela este Pandera,

soldatul roman pe care voi îl ştiŃi”.

     45Ieşua şi Rut n-au fost surprinşi de

spovedania Mariei. 46Dar Ieşua le-a zis:

„Asta nu se poate. Mai întâi că Iosif

trebuie să renunŃe la logodna lui cu

Maria, ca apoi ea să se logodească cu

Pandera. 47Dar, zic   şi eu aşa. Şi

mărturisesc că-mi este greu să spun ce ar

fi mai bine să facă Maria. 48Va trebui

musai să ne sfătuim cu preotul Zaharia şi

cu Elisabeta”.

     49Şi a doua zi Ieşua, Rut şi Maria au

plecat la munte la Elisabeta şi Zaharia ca

să le ceară sfat.

     50După ce toŃi au ascultat toate cele

spuse de Ieşua, preotul Zaharia le-a spus

tuturor: „Nici pomeneală ca Maria să se

logodească cu Pandera. Că după Legea

noastră, ea este deja logodită cu Iosif.   Şi

133


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

precum ştiŃi Iosif nu vrea în ruptul

capului să rupă logodna lor”.

     51Atunci Elisabeta le-a făcut cunoscut

ce credea şi ea: „Să luăm aminte că acest

tânăr, pe nume Pandera, nu este din

neamul nostru. El se roagă la alŃi zei

decât cei ai noştri. Tracii îşi au Legea   lor

precum noi o avem pe a noastră”.

     52Dar Maria, care nu spusese nimic

până atunci, le-a zis: „L-am văzut de

multe ori cum se roagă la zeii lui şi cred

cu toată inima că el este un om bun. Ce

deosebire să fie oare între zeii lui

Pandera şi cei ai noştri?”

     53Însă Zaharia era neînduplecat: „Nici

vorbă să amestecăm zeii lor cu cei ai

noştri! Că aşa ne-au spus şi Moise şi

patriarhii. 54Oricum orice căsătorie dintre

o femeie iudee şi un neiudeu nu este

valabilă după Legea noastră, chiar dacă

este bună după Legea acelui om cu care

femeia se mărită”.

     55Şi Elisabeta le-a mai spus şi ea: „Hai

să vorbim atunci cu Pandera şi să aflăm

despre zeii lui şi ce crede şi el despre

toate cele ce am vorbit noi”.

     56A doua zi toŃi au mers la Nazaret.

57

   Şi Pandera a fost invitat seara la casa

lui Ieşua şi Rut. 58Aşa Elisabeta şi

Zaharia l-au văzut pe Pandera pentru

prima oară.

     59Şi tot vorbind ei între ei, Zaharia a

aflat multe despre zeii şi zânele la care   se

închina Pandera. 60Şi preotul Zaharia i-a

povestit lui Pandera de-a fir a păr toate

câte se ştia despre venirea Lui Mesia şi

faptul că El va fi născut ca prunc al

Mariei.

     61Apoi preotul Zaharia l-a întrebat pe

Pandera: „Am vrea să ştim şi noi

domnule Pandera cum are loc căsătoria

la voi tracii?”

            Pandera le-a povestit cum

decurge ritualul căsătoriei la traci. 63La

sfârşit, doar în câteva cuvinte, le-a spus

şi concluzia: „Prin urmare, căsătoria la

traci se face între un bărbat şi o femeie

care se iubesc. 64Şi ei folosesc

Jurământul Iubirii Sacre pe care noi îl

urmăm din vremurile vechi, de pe timpul

Zeului Zamolxe”.

     65Atunci Ieşua, ştiind cât de mult

Maria îl iubeşte pe Pandera, s-a hotărât

să lămurească lucrurile: „Iată ce credem

noi, domnule Pandera. Maria nu poate să

zămislească pe Mesia decât cu domnia

ta, pentru că eşti singurul bărbat pe care

ea îl iubeşte. Eu am spus ce aveam de

spus!”

     66Pandera a căzut pe gânduri şi a

chibzuit cu temei cele auzite. 67Apoi le-a

zis: „Eu urmez Legea străbunilor mei,

Legea Zeului Zamolxe. 68Şi mai trebuie

să ŃineŃi seama şi de faptul că sunt soldat

roman şi nu pot să-mi calc jurământul ca

să dezertez din armată şi să-mi fac o

familie”.

     69Dar preotul Zaharia i-a zis: „Noi,

nici pe departe, nu dorim ca să-Ńi încalci

credinŃa şi onoarea. 70Dar avem o datorie

faŃă de Domnul ca Mesia Lui Israel să se

nască. 71Şi credem   că dacă ne-ai ajuta la

asta ar fi atât voinŃa zeilor noştri cât   şi a

zeilor domniei tale. 72Că atunci când este

vorba de cele sfinte ale Domnului, cine

se mai uită la cele lumeşti?”

     73Atunci Pandera le-a zis răspicat:

„Oameni buni! Şi eu slujesc pe Domnul

ca şi voi, deşi la noi El are un alt nume

decât la voi. 74Ca eu şi Maria să putem

avea un prunc va trebui să mă căsătoresc

cu ea după legea străbunilor mei. Aşa

cred eu că este bine”.

134

62

Şi


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

75

Şi preotul Zaharia i-a răspuns: „Asta

putem face fără nici un fel de problemă,

că noi iudeii nu recunoaştem legăturile

de căsătorie în afara Legii noastre. 76Şi

ochii Domnului văd iubirea în locul

regulilor scrise de oameni. 77Te rugăm,

domnule Pandera, să pregăteşti o astfel

de căsătorie după legea străbună pe care

o urmează tracii”.

     78Era către sfârşitul toamnei şi

Pandera le-a spus că se va căsători cu

Maria pe vârful muntelui celui mai

apropiat de casa Elisabetei şi a lui

Zaharia, că tracii credeau că munŃii sunt

sacri. 79Şi toŃi   s-au pregătit ca a doua zi

să meargă pe vârful de munte, aşa cum le

spusese Pandera că trebuie să facă.

     80La acel timp vremea era mai

răcoroasă. Şi dimineaŃa, după răsăritul

soarelui, toŃi şase au pornit spre vârful   de

munte. Şi au mers încet căci Elisabeta

era însărcinată. Când au ajuns acolo se

apropia prânzul.

     81Pandera şi Maria s-au spălat în apă

de izvor. 82Şi Pandera   s-a îmbrăcat în

cămaşă albă de in, şi totul pe el era alb.

83

   Maria s-a îmbrăcat şi ea în alb, în

rochie de mireasă. 84Şi amândoi şi-au

făcut coroniŃe din flori unul altuia şi le-

au pus pe cap.

     85Atunci Pandera a aprins un foc

sacru. 86I-a spus   Mariei să urmeze ce-i

spune el şi să repete după el, cuvânt cu

cuvânt, în limba tracilor, Jurământul

Iubirii Sacre. 87Şi au început aşa: De

astăzi eu fac legământ, pe tot ce-mi e mai

drag şi sfânt, să onorez mereu iubirea

ce-aduce-n viaŃă împlinirea.

     88Şi Maria aşa a făcut. 89Apoi Pandera

şi Maria şi-au întins braŃele cu palmele

deschise către focul sacru şi au spus în

continuare unul după celălalt: M-oi

închina Zânei Iubirii să primesc cheia

nemuririi şi astfel voi simŃi iubirea şi-oi

şti ce e nemărginirea.

     90Apoi Pandera şi Maria şi-au

împreunat mâinile deasupra focului sacru

şi au zis: Din foc cu mâinile-mpreună

pornim să facem casă bună şi-n viaŃă o

inimă vom fi tot timpul cât ne vom iubi.

     91Apoi Pandera a sărutat-o tandru pe

buze pe Maria. 92Şi ea cu emoŃie în glas

i-a mărturisit: „Vreau să-Ńi fac o surpriză,

domnul meu, aşa cum făceau străbunii

mei pe când ei se aflau în Egipt. Primeşte

această cheie a nemuririi, cheia ankh”.

     93Şi Maria i-a petrecut lui Pandera, pe

după gât, şnurul pe care se afla prinsă

cheia ankh, făcută din   aur. 94Atunci

Pandera a ridicat-o în braŃe pe Maria şi   a

sărutat-o din nou şi i-a spus în şoaptă:

„Eşti zâna mea, eşti Zâna Iubirii Sacre,

Zâna Zânelor a străbunilor mei”.

     95Şi toŃi cei prezenŃi s-au înveselit şi

au mâncat strânşi fiind la focul sacru,

acolo pe vârful de munte.

     96Apoi au coborât la casa lui Zaharia

şi Elisabetei unde Pandera a mai stat zece

zile.

     97Şi în noaptea când a cunoscut-o pe

Maria, Pandera i-a spus: „Eu voi face

rugăciuni la zeii mei, iar tu fă la zeii   tăi”.

     98Şi Pandera şi Maria s-au dus lângă

lumina opaiŃului şi au făcut rugăciuni în

gând.

     99Pandera a spus rugăciunea Tatăl

Nostru Dumnezeu, Mama Noastră

Domnazâna, iar Maria s-a rugat

Domnului ei.

     100Şi aşa s-a rugat Maria: „Doamne,

aştept pogorârea Duhul Tău Cel Sfânt

peste mine ca să-L pot naşte pe Mesia”.

135


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

                   s-a rugat Lui Dumnezeu

astfel: „Doamne pogoară peste mine

Duhul Lui Zamolxe şi dă-mi un fiu care

să aibe Duhul Lui”.

      102Apoi Pandera s-a întors la

Ierusalim, dar Maria a rămas să stea la

vara ei Elisabeta.

      103Şi Domnul Dumnezeu era în

limpezimea luminii în cerul Lui de

purpură şi se uita la oamenii de pe

pământ.

      104După o lună şi ceva de zile, Maria

ştia că era însărcinată. 105Şi ea s-a sfătuit

cu Elisabeta şi cu preotul Zaharia, şi ei   i-

au spus să meargă la Nazaret şi să

vorbească cu Iosif.

      105În zilele următoare, Maria şi părinŃii

ei adoptivi, Ieşua şi Rut l-au vizitat din

nou pe Iosif. 106Vroiau să clarifice cumva

lucrurile, dar Iosif nu s-a lăsat convins   să

renunŃe la logodna lui cu Maria. 107Dar ei

nu i-au spus lui Iosif că Maria era

însărcinată.

      108Şi Maria s-a dus din nou la munte

să stea cu Elisabeta. 109Şi a trecut aşa

timpul şi Maria era cu prunc în pântece

de aproape trei luni. 110Şi ea le-a spus

temerile ei preotului Zaharia şi

Elisabetei: „Ce-o să mă fac când mă va

vedea lumea că am prunc în pântece?

Oamenii mă vor omorî cu pietre”.

      111Atunci Elisabeta i-a zis: „Iată cum

vom face. Vorbim cu Iosif, logodnicul

tău. Îl vom chema aici şi se va convinge

singur să renunŃe la logodna voastră.

112

      Zaharia este preot şi   te va dezlega de

legământul făcut cu Iosif. 113Sunt

încredinŃată că acum Iosif nu se va mai

opune aflând că ai prunc cu altcineva.

114

      Cât despre recuperarea   banilor, el să-i

ceară înapoi celui care i-a dat, că

Ioachim e mort de mult. 115Adevăratul

101

Pandera

tată al copilului tău este Domnul care Şi-

a trimis Duhul Său în Pandera, aşa că

pruncul tău are Duh Sfânt şi va fi Mesia

al poporului nostru, precum am visat eu.

116

   Nu te teme de lume că Zaharia le va

spune oamenilor că Domnul s-a coborât

peste tine în duh şi aşa ai rămas

însărcinată urmând să-L naşti pe Mesia.

117

   Să vedem ce va mai zice acum Iosif,

logodnicul tău”.

      118Când Iosif a aflat că Maria era

însărcinată a vrut să o lase. 119Dar un

înger al Domnului i s-a arătat în vis

grăind: „Iosife, din neamul lui Iuda, nu   te

teme s-o iei pe Maria drept femeia ta,

fiindcă ceea ce s-a zămislit într-însa este

de la Duhul Sfânt. 120Ea va naşte un Fiu,

căruia tu Îi vei pune numele Ieşua, căci

El va mântui pe poporul Său de păcatele

lor”.

      121A doua zi preotul Zaharia a trimis

pe cineva la Nazaret să-l aducă pe Iosif

care, aflând vestea, credea că-l cheamă

ca s-o ia pe Maria acasă la el.

      122Ajuns la casa lui Zaharia, Iosif a

intrat vesel pe uşă şi a spus: „Pace casei

acesteia! Şi bineŃe de la Domnul”.

      123Şi Zaharia i-a răspuns: „Bun sosit

om bun. Ce faci? Cum îŃi mai merg

treburile?”

      124Iosif a zis: „Slavă Domnului, nu mă

pot plânge. Sunt sănătos şi muncesc cu

spor la tâmplărie. 125Sunt bucuros că în

sfârşit m-aŃi chemat şi v-aŃi hotărât că

este timpul să mi-o daŃi pe Maria de

nevastă”.

      126Preotul Zaharia a tăcut. Din camera

alăturată au venit Elisabeta şi Maria.

127

   Când Iosif a văzut-o pe Elisabeta

însărcinată a spus: „BineŃe Elisabetei. Să

ai un copil cu duh şi har. Şi bineŃe şi

Mariei, logodnica mea”.

136


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

                 Elisabeta l-a întâmpinat

astfel: „Bun sosit la noi, om bun. Ne

întrebam ce mai este cu tine Iosif că nu

te-am văzut de mult. 129Cât despre mine,

ce să zic? Mai am puŃin şi voi naşte”.

130

      Şi Iosif i-a răspuns:   „Să fie într-un

ceas bun!”.

      131Şi Elisabeta i-a povestit lui Iosif

profeŃia preotului Zaharia: „SoŃul meu

Zaharia, pe când slujea în templu la

Ierusalim, a aflat de la îngerul Gavriil   că

pruncul nostru va fi profet al Celui-

Preaînalt. 132Iar eu am avut un vis: Se

făcea că Maria va naşte pe Mesia,

izbăvitorul neamului nostru. Şi află că

deja Duhul Domnului s-a coborât în

Maria şi ea este însărcinată”.

      133Iosif a fost copleşit despre cele

auzite şi a zis: „Închinare, închinare,

închinare! Şi eu am avut un vis

asemănător. Un înger al Domnului mi-a

grăit la fel despre Maria”.

      134Când Elisabeta, Zaharia şi Maria au

aflat despre visul lui Iosif, ei au amuŃit.

135

      Dar Elisabeta tot vroia   să se

încredinŃeze că Iosif a renunŃat la Maria

şi i-a spus: „Ştii bine că toŃi suntem în

mâinile Domnului. Copilul pe care Îl va

naşte Maria va fi Fiul Domnului. Maria a

făcut copilul cu un alt bărbat. Acum tu

Iosif ai motive să renunŃi la logodna ta   cu

Maria”.

      136Şi spunând acestea Elisabeta credea

că l-a pus pe Iosif într-o mare

încurcătură.

      137Dar Iosif i-a răspuns: „Ba ferească

Domnul! Cum pot eu s-o las pe Maria?

Mai ales acum când ştiu că-L va naşte pe

Mesia? 138Orice   s-ar întâmpla sunt mai

hotărât ca oricând s-o iau pe Maria acasă

la mine. Că doar ea va fi mama

128

Atunci

Salvatorului nostru Mesia. 139Şi nu mă

voi atinge de ea până va naşte”.

     140Vorbele lui Iosif i-au surprins pe

        141

toŃi. Atunci preotul Zaharia i-a zis lui

Iosif: „Uite ce este! Tu ieşi afară în

curtea casei până noi vorbim şi ne

sfătuim între noi ce-o să fie”.

     142După ce Iosif a ieşit în curte,

preotul Zaharia, Elisabeta şi Maria au

cântărit lucrurile. Şi au căzut la învoială

ca Maria să meargă acasă la Iosif şi să

stea cu el.

     143Apoi l-au chemat pe Iosif şi preotul

Zaharia i-a spus: „Noi ne-am înŃeles ca tu

şi Maria să plecaŃi împreună la Nazaret.

Oamenii vor vedea că umblaŃi amândoi

şi vor şti că de acum toate lucrurile sunt

rezolvate. 144Dar tu şi Maria nu vă veŃi

căsători niciodată că Maria este dată

Domnului.

     145Când s-a împlinit vremea, Elisabeta

a născut un prunc pe care l-au numit

Ioan. 146Şi în   ziua a opta l-au tăiat

împrejur. Atunci Zaharia, tatăl său, s-a

umplut de Duh Sfânt şi a profeŃit că

pruncul va fi profet al Celui-Preaînalt,   că

el va merge înaintea Lui Mesia, să-I

gătească, calea întru conştiinŃa mântuirii

şi luminarea celor ce şed în întuneric şi

în umbra morŃii.

     147Şi Domnul, din cerul Lui de

purpură, privea lumea împreună cu toŃi

îngerii care mai rămăseseră în cer.

             CAPITOLUL 3

   Naşterea Lui Iisus. Cei trei magi de

la răsărit. Pandera Îl botează pe Iisus.

Iosif şi familia lui în Egipt. Pandera   şi

pruncul Iisus. Pandera în Egipt. Duhul

 Lui Zamolxe se pogoară peste Iisus în

    Iudeea. Iisus la doisprezece ani în

                templu.

137


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

                                           trimis   pe magi la Betleem să-L caute

      1

       Se apropia sfârşitul verii şi Maria acolo.16Pe drum magii au   tot făcut rugăciuni

ştia că mai erau puŃine zile până ca ea să

nască. 2Iosif şi   Maria au primit înştiinŃare la zeii lor şi au mers toată noaptea

de la sora mai mare a Mariei, care stătea   uitându-se mereu la steaua strălucitoare

               3

                                           de pe cer. 17A doua zi au ajuns în

în Betleem. Pe ea o chema tot Maria,

zisă a lui Cleopa. Şi ea îi trimisese veste   Betleem şi au întrebat pe unii oameni

sorei ei din Nazaret să vină la Betleem ca   dacă auziseră despre naşterea Lui Mesia

să nască acolo. 4Că se ştia din scripturi că în Betleem, dar nimeni nu ştia nimic.

                                           18

                                              Dar au dat peste nişte păstori care le-au

Mesia trebuia să se nască în Betleem.

                                                                     moşiseră o femeie5

       Şi Iosif a plecat cu Maria la Betleem spus   că nevestele lorbăiat în iesle. 19Şişi ea a născut   un

unde au ajuns seara spre asfinŃitul

                                           păstorii   le-au arătat magilor casa unde se

soarelui. 6Dar Maria   n-a apucat să tragă

                                           afla   pruncul.

la casa sorei ei că trebuia să nască. 7Şi au

                                                20

                              8

                                                   Când magii au bătut la uşa casei, a

mas degrabă într-un grajd. Şi Iosif a

vorbit cu păstorii care stăteau noaptea pe   ieşit Iosif, i-a văzut şi le-a spus: „Nu

câmp cu oile. 9Ei au trimis-o pe Maria a sunteŃi de prin partea locuri. De unde

lui Cleopa şi pe alte femei ca s-o veniŃi?”

                                                21Unul dintre magi a zis: „Venim de lamoşească pe Maria, care a născut   un

prunc în iesle.răsărit. 22Noi credem că pe aceste

      10Nevestele păstorilor au aflat că meleaguri s-a născut pruncul Mesia.   El

pruncul este Mesia şi le-au spus şi va avea   ceva din duhul zeului nostru

bărbaŃilor lor, păstorii, care au spus şi   la Zaratuştra, că va fi saoşiant, adică

alŃi oameni. Şi toŃi care auzeau se mirau.   salvator al lumii”.

                                                2311Iosif i-a chemat pe magi în casă şi i-Era lună nouă, şi noaptea târziu,   şi Iosif

a luat pruncul în braŃe şi a mers cu Maria   a dus la prunc şi la Maria, mama Sa.

la casa sorei Mariei, numită Maria a lui   Atunci ei s-au plecat în genunchi şi I s-au

Cleopa.închinat şi I-au adus daruri: aur,   tămâie şi

      12La acea vreme sosiseră din Persia la smirnă. După care au plecat spre   Ńara lor.

                                                24Când Iosif, Maria şi pruncul s-auIerusalim trei preoŃi magi care umblau

întrebând: „Unde este Cel ce S-a născut întors   la Nazaret, Iosif a vorbit cu

rege al iudeilor? Noi I-am văzut steaua în   Pandera şi i-a spus toate câte li s-au

                                           întâmplat   la Betleem.răsărit şi am venit să I ne închinăm”.

      1325Regele Irod Arhelau a aflat despreÎntr-o dimineaŃă,   înainte de răsăritul

aceşti oameni şi a crezut că sosise soarelui,   Iosif a plecat la lucru şi a lăsat-o

vremea naşterii Mesiei lui Israel. 14Şi a în casă pe Maria cu pruncul. 26Şi după

vorbit cu cărturarii poporului care i-au   puŃin timp a venit Pandera care i-a spus

spus că Mesia trebuia să se nască la Mariei:   „Iată curând va răsări soarele.

Betleem în Iudeea. 15Atunci Irod Arhelau Să-l ducem pe băiat în grădină că acolo

i-a chemat în taină pe magi şi a aflat de   vreau să-I fac botezul dacic, după

la ei despre steaua de la răsărit. Şi i-a   obiceiul străbunilor mei şi să-I dau un

                                           nume”.

138


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

            au mers în curtea casei unde

Pandera a aprins un foc în care a aruncat

tămâie şi ierburi frumos mirositoare. 28Şi

a pus apă proaspătă într-un vas. 29Când

au apărut primele raze de soare Pandera a

luat copilul în braŃe şi a spus: „Să te vadă

acum şi focul şi soarele şi cerul. Eşti

copil al focului. Tu să aduci înŃelepciune

lumii”.

     30Apoi Pandera şi-a înmuiat degetele

mâinii drepte în apă şi a udat cu ele

pruncul pe frunte zicând: „Cu apă vie,

foc sacru şi Duhul Lui Zamolxe te botez.

Te numesc Iisus şi Te închin Lui

Dumnezeu. Cu trupul eşti fiul meu, dar

cu duhul eşti Fiul Lui Dumnezeu. Eşti

Iisus Fiul Lui Dumnezeu!”

     31În noaptea aceea îngerul Domnului i

s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a spus să

plece cu pruncul şi mama Sa în Egipt.

32

   Şi Iosif aşa a făcut şi au mers la Abdum

în Egiptul de Sus unde se afla marele

templu al zeului Osiris.

     33La Abdum Iosif a vorbit cu preoŃii

locului de la templul zeului Osiris şi l-au

închinat pe Iisus, zeilor Osiris, Isis şi

Horus. 34Şi preoŃii   şi preotesele L-au

purificat pe prunc cu apă vie şi L-au

binecuvântat cu foc sacru şi spiritele

zeilor. 35Mama Sa   Maria s-a bucurat tare

mult căci ea ştia despre sine că era

întruparea zeiŃei Isis.

     36Odată când Maria era în templul

zeiŃei Isis, şi-L Ńinea pe Iisus în braŃe,

atunci a venit peste ea duhul zeiŃei Isis

care i-a zis: „Ia seama suflet din sufletul

meu, că pruncul Tău are duhul zeului

Horus, feciorul meu. Şi aşa cum te afli

acum cu pruncul în braŃe vei fi de-a

pururea cunoscută ca Fecioara Maria cu

pruncul. Că fecioria cerească este în

sufletul femeii nu în trupul ei”.

27

Şi

37

Iar după câteva luni Iosif a primit în

vis înştiinŃare de la îngerul Domnului să

meargă înapoi în Galileea unde domnea

tetrarhul Irod Antipa, iar în Iudeea

domnea Irod Arhelau, amândoi fiii lui

Irod Idumeul care murise. 38Şi Iosif s-a

intors acasă cu Fecioara Maria şi cu

pruncul ca să stea în Nazaretul Galileii.

     39Şi Domnul Dumnezeu veghea din

cerul Lui de purpură cu toŃi îngerii

rămaşi acolo.

     40Pandera venea din când în când la

casa lui Iosif ca să-L vadă pe Iisus şi aşa

a aflat câte se petrecuseră cu ei când au

fost în Egipt. 41În taină Maria i-a spus lui

Pandera despre duhul, care-i vorbise în

templul zeiŃei Isis şi care o numise

Fecioara Maria.

     42Atunci Pandera i-a spus: „Aşa te

privesc şi eu Maria, ca fecioară de-a

pururea, că sufletul îŃi este curat ca

lacrima. 43Noi ştim   din Dacia că cine va

naşte pruncul care să aibă Duhul Zeului

Zamolxe se va numi Maica Domnului,

aşa cum i se spunea şi maicii Lui

Zamolxe pe care o chema Vetra. 44Şi tu

Maria ai acel duh al maicii Lui Zamolxe,

că marile suflete călătoresc din trup în

trup pentru a lumina omenirea. 45Acelaşi

spirit al zeiŃei Isis este şi cel al maicii   Lui

Zamolxe pe care noi în Dacia o numim

Maica Domnului”.

     46După un timp Pandera a primit

înştiinŃare, de la sutaşul roman că vor

pleca în Egipt. 47Şi Pandera a vorbit cu

Iosif că va veni să-L vadă pe pruncul

Iisus înainte de plecare. 48Şi Iosif i-a

spus: „PoŃi veni oricând la noi, domnule

Pandera. Maria este mai tot timpul acasă

şi va fi bucuroasă să te vadă”.

      49Cu câteva zile înainte de plecarea sa

în Egipt, Pandera a mers la casa lui Iosif.

139


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

  Când   a bătut la uşă a ieşit în prag Maria

cu pruncul în braŃe şi i-a spus: „Bun

venit. Sunt singură că Iosif este dus cu

treburi”.

     51Atunci Pandera i-a spus Mariei că va

pleca din Nazaret şi a venit să-L vadă pe

prunc înainte de a porni către Egipt.

Pandera L-a binecuvântat pe Iisus cu

semnul crucii, cu Semnul Lui Zamolxe.

Şi i-a spus Mariei că la vremea potrivită

Îl va lua pe Iisus în Dacia.

     52Iar Maria i-a zis: „Aşa să se facă

voia Domnului. Mergi sănătos, domnul

meu”.

     53După plecarea lui Pandera, Maria a

rămas un timp tristă. Şi-şi spunea: „Ce

mult îl iubeşte Pandera pe Iisus, fiul lui.

Fă Doamne ca el să se întoarcă curând şi

teafăr”. 54Dar ea   nu ştia că vor trece

mulŃi ani până când Pandera va reveni în

Iudeea.

     54Când a ajuns în Egiptul de Sus, cu

trupa de soldaŃi romani, Pandera a primit

însărcinări în localitatea Abdum, locul

unde oamenii venerau pe zeii Osiris, Isis

şi Horus. 55Şi Pandera   ştia câte ceva,

despre aceste locuri, de la Maria care

fusese acolo cu Iisus şi Iosif, după

naşterea pruncului.

     56Pandera a stat mulŃi ani în Abdum,

unde a cunoscut bine pe preoŃii şi

preotesele egiptene de acolo. Şi era

adorator cucernic şi credincios al zeiŃei

Isis. 57MulŃi credeau   că Pandera avea în

el duhul zeului Osiris.

     58ToŃi îl ştiau pe Pandera că purta, tot

timpul cu el la gât, cheia ankh pe care i-o

dăduse Maria la căsătoria lor pe vârful de

munte în Iudeea. 59Şi oamenii l-au numit

pe Pandera, Abdes, adică cel care se

închină zeiŃei Isis la Abdum.

50

60

trup şi duh. 61Era către sfârşitul verii în

ziua când Iisus împlinise doisprezece ani.

62

   Şi El a mers la templu ca să se roage şi

era în duh când a văzut şi a auzit. 63Apoi

a mers acasă şi i-a povestit mamei Sale:

„Eram în templu când un duh a venit

peste Mine. Am văzut un om cu părul alb

şi o barbă mare. Când m-am închinat

Lui, El Mi-a vorbit zicând: Iisus, fiul lui

Pandera, vei fi lumii lumină de

înŃelepciune, dar pentru asta trebuie să

mergi în munŃi la rudele tatălui Tău”.

     64Când Maria a auzit cele spuse de

Iisus a înŃeles că era timpul întoarcerii   lui

Pandera. Şi ea a plâns cu lacrimi de dor.

     65Primăvara, de sărbătoarea Paştilor,

Iosif şi Maria mergeau în fiecare an la

Ierusalim cu rudele şi cunoscuŃii. 66Iisus

implinise deja doisprezece ani la sfârşitul

verii. 67Şi după   zilele Paştilor la

Ierusalim, Iosif şi Maria au pornit înapoi

spre Nazaret, iar Iisus mergea mai mult

printre rude. Şi aşa au călătorit ei ziua

întreagă.

     68Dar când L-au căutat pe Iisus, El nu

era şi negăsindu-L Iosif şi Maria s-au

întors la Ierusalim. 69L-au aflat după trei

zile în templu, stând în mijlocul

învăŃătorilor, ascultându-i şi întrebându-i.

70

   Şi toŃi cei ce erau acolo şi-L auzeau se

minunau de priceperea şi de răspunsurile

Lui.

     71Iosif şi Maria au rămas uimiŃi, dar

Maria L-a certat: „De ce ne-ai făcut una

ca asta, să pleci de lângă noi? Iată, tatăl

Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraŃi”.

     72Şi Iisus le-a zis: „Cum se face că Mă

căutaŃi şi nu ştiaŃi unde pot fi? Oare nu

întru cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu,

adică aici la templu?”

140

Vremea a trecut şi Iisus se întărea în


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

        „Dar unde ai stat trei zile şi trei

nopŃi?” I-a spus mama îngrijorată.

     74Iisus i-a răspuns: „La templu, v-am

spus. Şi acolo am aflat numele tainic al

Tatălui”.

     75Când Iosif şi Maria au auzit aceasta

s-au înspăimântat, căci ştiau că cel ce

cunoaşte numele tainic al Tatălui avea

mare putere. Şi nu au mai zis nimic.

     76Iar acasă Maria a aflat de la Iisus că

El dormise în templu şi un înger al

Domnului I s-a arătat şi L-a învăŃat

numele tainic al Tatălui şi felul cum

putea fi folosit. 77Şi Maria s-a bucurat

când a auzit asta, că păstra în inima ei

cine este El şi ce aflase ea de când fusese

cu El în Egipt.

     78Şi Iisus sporea în înŃelepciunea şi în

harul Domnului, care din cerul Lui de

purpură se uita să vadă ce făceau oamenii

pe pământ. Şi Domnul Dumnezeu se

bucura.

73

3

             CAPITOLUL 4

  Pandera revine în Iudeea. Iisus în

Egipt pe urmele Lui Zamolxe. Duhul

 Lui Zamolxe pogoară peste Iisus în

               Egipt.

1

Într-o zi pe când se ruga în templul

zeiŃei Isis, Pandera a auzit un glas care-i

spunea: „Să mergi la Nazaret la fiul tău

Iisus şi să-L aduci aici, apoi să-L duci   la

neamurile tale în Tracia şi în Dacia. Şi   El

să-l cunoască pe Bătrânul ÎnŃelept”.

     2Şi tocmai s-a nimerit că cineva

trebuia să meargă cu treabă la cohorta

Sagittariorum, la Ierusalim, în Iudeea. Şi

sutaşul roman l-a trimis pe Abdes

Pandera, cum i se spunea de obicei lui

Pandera în Egipt.

când Pandera a sosit la Ierusalim. 4Şi

după ce a rezolvat treburile la pretoriu,

Pandera a mers la Nazaret.

     5Acolo a aflat câte ceva despre familia

lui Iosif: Maria avea şi alŃi copii; Iisus,

băiatul ei cel mare, era foarte învăŃat în

legea iudaică. 6Şi Pandera se întreba ce-o

să urmeze: „Ce va spune oare fiul meu

Iisus când mă va cunoaşte acum la

doisprezece ani ai Săi?”

     7De câteva ori Pandera a trecut prin

faŃa casei lui Iosif, dar nu a vrut să intre

în curte. 8Într-o zi   a văzut-o pe Maria

trebăluind şi memoriile l-au năpădit. Şi

se tot gândea Pandera: „Ce mult am

iubit-o şi încă o mai iubesc pe Maria!

Păcat că nu s-a putut să rămânem

împreună”.

     9Într-o zi Pandera a văzut-o pe Maria

plecând de acasă către târg. Şi i-a ieşit   în

întâmpinare Mariei şi i-a zis: „Iată-mă

Maria!”

   10Şi Maria a fost tare emoŃionată să-l

vadă pe Pandera şi i-a spus cu lacrimi:

„Domnul meu, bine ai sosit, slavă

Domnului! Ce faci?”

     11Pandera i-a răspuns: „Am venit cu

treburi la pretoriu la Ierusalim. Dar tu   să-

mi spui ce face fiul nostru Iisus?”

   12Atunci Maria i-a povestit: „Iisus S-a

făcut băiat mare. El ştie că nu este fiul   lui

Iosif şi de multe ori m-a întrebat despre

tine, tatăl Său. 13Iisus vorbeşte foarte

bine trei limbi, evreieşte, latineşte şi

greceşte. 14Şi este   învăŃat în cele ale

scripturii, dar noi totuşi am vrea să-L

dăm la şcoala rabinică. 15Iisus este un

băiat foarte inteligent, dar cam

neascultător în învăŃăturile iudaice pe

care doreşte să le îndrepte cum vrea El.

16

   A intrat de multe ori în dispute cu

141

Trecuse Paştile şi primăvara era în toi


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

fariseii şi saducheii cei învăŃaŃi. Acum   nu

ştim dacă Îl vor mai primi la şcoala

rabinică”.

     17După ce a ascultat cele spuse de

Maria despre Iisus, Pandera i-a dat de

ştire de ce se întorsese el în Iudeea:

„Draga mea Maria. Pe Iisus aş vrea să-L

iau cu mine în Egipt şi apoi să-L duc în

Tracia şi în Dacia, unde El poate să

înveŃe cu înŃelepŃii noştri şi să ajungă

preot”.

     18Auzind acestea Maria i-a spus lui

Pandera despre duhul care de curând

coborâse asupra Lui Iisus. 19Şi i-a mai

spus lui Pandera că ea nu era surprinsă

de ce-i spusese el. Dar era încă

îngrijorată: „Cum să facem cu plecarea

Lui Iisus? Ce va spune oare Iosif care-l

iubeşte ca pe fiul lui propriu?”

     20Dar Pandera a liniştit-o zicând:

„Vom rezolva şi aceasta. Spune-I

băiatului nostru că am venit să-L văd. Şi

ŃineŃi aceasta în taină de lume, dar lui

Iosif poŃi să-i spui”.

     21Apoi cei doi au plecat fiecare la

treburi. Maria se gândea cu emoŃie: „S-a

întors Pandera, domnul meu, primul şi

singurul meu bărbat iubit. Doamne cât ÎŃi

mulŃumesc!”

     22Când a ajuns acasă Maria I-a vorbit

Lui Iisus despre întoarcerea tatălui Său   şi

El i-a zis: „Ştiam că tata Mă va căuta.

Vreau să-l cunosc şi eu mamă. Du-mă la

el cât de curând!”

     23Seara, când Iosif s-a întors de la

lucru, Maria i-a povestit cele întâmplate.

24

   Şi a doua zi dimineaŃa Maria L-a

îmbrăcat frumos pe Iisus şi împreună au

plecat să-l întâlnească pe Pandera.

     25Când Pandera şi-a văzut fiul, L-a

privit îndelung cu multă iubire. Iisus era

şi El uimit de vederea tatălui Său. Şi

Pandera I-a zis: „Bun găsit fiule. Vino să

Te îmbrăŃişez!”.

      26Apoi Pandera L-a strâns în braŃe pe

băiat şi L-a sărutat pe frunte şi Iisus i-a

mărturisit cu lacrimi în ochi: „Ce mult te-

am aşteptat, tată. Ştiam că vei veni să Mă

iei şi că nu M-ai părăsit”.

     27Atunci Pandera I-a mărturisit: „Da

fiule. Vom merge în Dacia străbunilor

Tăi. Acolo ÎŃi vei găsi împlinirea în

viaŃă”.

     28Şi Pandera cu Maria au stat să

plănuiască plecarea Lui Iisus. 29Dar

Maria era încă îngrijorată de ceea ce va

urma şi i-a întrebat: „Ce vom face de

acum înainte? Cum vom rezolva lucrurile

cu bărbatul meu Iosif?”

     30Pandera i-a răspuns: „Lui Iosif îi

vom spune totul. El este un om bun şi

înŃelept şi va înŃelege”.

     31Când Maria a ajuns acasă i-a spus

lui Iosif toate câte s-au petrecut la

întâlnirea lor cu Pandera. 32Atunci Iosif i-

a zis: „Nu mă pot opune. Pandera este

tatăl Lui în trup, iar Domnul în duh.

Dacă Iisus vrea să meargă cu el atunci

noi Îl vom pregăti de drum”.

     33În zilele următoare s-au sfătuit cu

toŃii. Mai întâi, Pandera şi Iisus, vor

merge în Egipt, unde Pandera vroia ca El

să înveŃe tainele preoŃilor şi să păşească

pe urmele străbunului Zamolxe. 34Apoi

Pandera şi Iisus vor pleca spre Tracia şi

mai apoi spre Dacia.

     35Pandera le-a mai spus: „Neamul

meu se trage din Mari fiica zeului nostru

Zamolxe. 36Pandu,   un urmaş de-al ei şi al

soŃului ei Licu, numit şi Marele Lup Alb,

a venit în MunŃii Haemus de unde Licu

se trăgea de baştină. 37Noi în Tracia am

păstrat cu străjnicie memoria clanului

142


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

Cogaion şi am Ńinut mereu legătura cu

rudele noastre din Dacia.

      38În câteva zile pregătirile au fost gata

şi Pandera cu Iisus au pornit către Egipt.

      39Când au ajuns la piramide, în

Egiptul de Jos, tatăl I-a povestit fiului

legende ale tracilor despre şederea Lui

Zamolxe în Egipt astfel: 40„Străbunul

nostru Zamolxe şi-a purtat paşii pe aceste

locuri. Legendele noastre spun că El a

fost la piramide, la Teba, la Karnak şi în

Valea Regilor. La Teba, Zamolxe a fost

hirotonisit preot egiptean. 41În Dacia

preoŃii au obiceiul să cheme spiritele

zeilor Egiptului aşa cum au făcut şi

străbunii noştri Zamolxe şi Marele Lup

Alb, din care ne tragem noi fiule”.

      42Mergând pe Valea Nilului, către

Egiptul de Sus, Pandera şi Iisus au ajuns

la Teba. Şi acolo au cunoscut-o pe

preoteasa de la templul zeiŃei Maat, ZeiŃa

ÎnŃelepciunii la egipteni. Şi vroiau să afle

de la ea dacă se mai ştia ceva din

vechime despre şederea Lui Zamolxe în

Egipt.

      43După câteva zile preoteasa le-a spus:

„Istoria noastră a consemnat trecerea pe

aici a unui dac pe nume Zamolxes, cu

vreo cinci sute de ani înainte. 44Zamolxes

a stat trei ani în Egipt apoi s-a întors   pe

meleagurile Lui. 45El era deja preot al

Zeului Dumnezeu din Dacia, dar şi preot

al Lui Zaratuştra, profetul perşilor.

46

   Când Zamolxes a părăsit Egiptul, El

fusese hirotonisit şi preot al Marelui Zeu

Amun”.

      47Pandera i-a mulŃumit preotesei

pentru cele spuse. Şi a mai întrebat-o:

„Se mai scrie oare şi altceva despre

străbunul nostru Zamolxe? Noi ştim că

egiptenii din vechime consemnau atent şi

despre spiritele care îi călăuzeau pe

anumiŃi oameni aleşi de Preaînaltul”.

     48Şi preoteasa le-a spus: „În cronici se

mai scrie că Zamolxes era întruparea

unui mare profet din vechime, un om cu

numele de Melchisedec, care a fost Mare

Preot şi rege pe vremea lui Abram,

părintele iudeilor. 49Se proroceşte că acel

spirit al Lui Melchisedec şi al Lui

Zamolxes va coborî în cineva trăitor în

aceste timpuri. 50Noi nu ştim cine poate

fi acel om, dar putem spune că va fi preot

în veac şi rege drept, căci aceasta

înseamnă numele Melchisedec”.

     51Pandera era încredinŃat că duhul,

despre care vorbise preoteasa, coborâse

deja în Iisus, fiul lui. 52Şi a mai întrebat-o

pe preoteasă: „Rogu-te să-mi spui cum se

face că un suflet care s-a întrupat poate   fi

făcut din mai multe suflete care au fost

odată întrupate şi ele?”

     53Preoteasa i-a spus: „La facerea unui

suflet nou pot participa mai multe suflete

vechi, deşi sufletul are miezul lui. Dar

acel suflet nou este şi el vechi ca şi

sufletele care îl compun. 54Şi atunci când

sufletul nou este format şi se află într-un

corp, el îşi face o bază nouă şi

acumulează o experienŃă nouă de viaŃă”.

     55Şi Pandera a mai întrebat: „Dar ce se

întâmplă cu sufletul nou atunci când el

merge în lumea cealaltă? Oare părŃile de

suflete din care este făcut revin la

sufletele lor originale?”

     56Preoteasa i-a răspuns: „Când sufletul

merge în lumea de dincolo, el nu se

risipeşte, că are o identitate proprie, deşi

îi este înrudită cu sufletele din care iniŃial

s-a compus. 57Şi tot aşa se întâmplă

mereu cu fiinŃarea de suflete care toate

au pornit de la Domnul ca scântei. Şi ele

se întrepătrund şi se multiplică până

143


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

cresc în lumină aşa de mult încât se

întorc înapoi la Domnul, tot aşa cum fac

îngerii. 58Dar drumul   existenŃei lor este

lung pentru că întâlnesc în calea lor şi

întunericul care le ia din lumină”.

      59Şi Pandera a mai întrebat: „Oare

cine poate să cheme sufletele cele

luminoase?”

      60Atunci preoteasa i-a zis: „Un om

care cunoaşte aceste taine poate chema

orice suflet să vină în sufletul lui propriu

şi astfel să dobândească o parte din

lumina sufletului pe care îl doreşte. 61Dar

sufletele invocate nu coboară cu totul în

noul corp, ci ele dau doar scântei care se

alipesc altor scântei care se află deja în

sufletul omului care le-a chemat”.

      62Şi Pandera a fost încredinŃat că

acolo la Teba era locul cel mai bun

pentru ca Iisus să deprindă înŃelepciune.

63

   Şi a vorbit cu preoteasa de la templul

zeiŃei Maat ca Iisus să stea la templul ei

şi să înveŃe religia locului şi să devină

preot egiptean. 64Şi după ce a făcut toate

acestea Pandera s-a întors la Abdum la

trupele romane din care făcea parte.

      65În trei ani Iisus a aflat tainele zeilor

Egiptului. 66El a deprins ştiinŃele

egiptenilor şi a cunoscut formulele

magice prin care se dobândeau mari

puteri. 67Iisus ştia   deja de la templul din

Ierusalim numele secret al Domnului.

68

   De la preoŃii egipteni Iisus a mai

învăŃat şi meşteşugul vindecării bolilor   şi

să facă minuni.

      69La numai cincisprezece ani Iisus a

fost investit ca preot al zeului Amun,

chiar la templul Luxor din Teba, unde în

vechime Zamolxe fusese şi El iniŃiat

preot al zeului Amun, zeul solar. Pandera

a participat şi el la hirotonisirea Lui Iisus

şi era tare mândru de feciorul lui.

               pe când se afla la templul

zeiŃei Maat din Teba, Iisus a fost răpit   în

duh. 71Şi El a Ńinut   minte cele trăite

atunci şi a mers la Abdum şi i le-a

povestit tatălui Său Pandera: „Eram în

templul zeiŃei Maat atunci când Duhul

Lui Zamolxe a pogorât peste mine. 72M-

am ridicat în spirit şi am ajuns până în   al

nouălea cer unde M-a întâmpinat un om

bătrân. 73Eu L-am   recunoscut şi M-am

închinat Lui, că-L ştiam dintr-o altă

viziune pe care am avut-o în Iudeea. 74Şi

El Mi-a zis: Iisuse, urmaşul Meu, află că

Duhul Meu se va coborî cu şi mai multă

putere în Tine. 75Apoi El a dispărut şi

Mi-am revenit în simŃiri, dar viziunea

Mi-a rămas adânc întipărită în minte”.

     76Pe dată Pandera I-a spus: „Este un

semn că a venit timpul să pornim spre

casă, fiule. 77Şi acolo în Dacia vei

cunoaşte cu adevărat Duhul Lui

Zamolxe”.

     78Şi Pandera a vorbit cu sutaşul de la

Abdum să-l lase să plece un timp din

armata romană, şi să vină înapoi după

câŃiva ani.

            CAPITOLUL 5

  Iisus merge în Tracia, apoi în Dacia

      la Sarmisegetuza. Iisus învaŃă

înŃelepciunea Lui Zamolxe cu preoŃii

 decenei şi cu Marele Preot şi devine

 preot. Duhul Lui Zamolxe pogoară

         peste Iisus în Dacia.

1

70

Într-o zi,

Iisus avea cincisprezece ani când a

pornit cu tatăl Său Pandera spre Tracia.

2

  Au coborât în Delta Nilului şi de la

Alexandria s-au îmbarcat spre Atena în

Grecia. 3Apoi de   acolo au purces călare

către MunŃii Haemus în Tracia.

144


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

4

Când Pandera a ajuns la rudele lui, la

clanul Cogaion, toŃi i-au primit cu

dragoste şi s-au bucurat să-L vadă pe

Iisus despre care ştiau de la Pandera că

era fiul său care stătuse în Galileea cu

mama Sa.

     5În Tracia, Iisus a cunoscut multe rude

din partea tatălui. 6I-a întâlnit şi pe

preoŃii traci decenei, slujitorii Lui

Zamolxe, care, observând aptitudinile

deosebite ale tânărului Iisus, au dorit să-

L ia la învăŃătură.

     7Atena, preoteasa decenee, sora lui

Pandera, a zis: „Băiatul să stea un timp

cu noi şi să deprindă învăŃătura Lui

Zamolxe şi să ajungă preot deceneu”.

     8Dar Pandera i-a răspuns: „Iisus va

merge cu mine în Dacia, unde se află

Marele Preot, căruia i se spune Bătrânul

ÎnŃelept. Acolo Iisus va învăŃa cu marii

înŃelepŃi ai neamului nostru”.

     9Pandera şi Iisus au stat în Tracia până

primăvara când s-au pregătit de plecare

spre Dacia. 10Şi au trecut râul cel sfânt

Istru şi au purces către Sarmisegetuza

unde rudele îi aşteptau, că aflaseră că

Pandera Îl va aduce acolo pe Iisus, fiul

său. 11PreoŃii şi preotesele   de la

Sarmisegetuza Îl aşteptau şi ei, se credea

că spiritul Lui Zamolxe a coborât într-un

om.

     12Pandera şi Iisus au ajuns la

Sarmisegetuza spre bucuria tuturor. 13În

seara venirii preoŃii au aprins un rug

sacru şi s-au rugat Lui Dumnezeu şi Lui

Zamolxe şi au chemat spiritele

străbunilor înŃelepŃi.

     14Într-o zi Pandera L-a dus pe Iisus la

Marele Preot Iulian, care trăia în munŃi,

retras de lume. 15Şi i-a povestit Marelui

Preot viaŃa tânărului Iisus şi i-a mai spus

şi despre viziunile Lui Iisus atunci când

I-a vorbit străbunul Zamolxe în Iudeea şi

în Egipt.

     16Şi Marele Preot a zis: „Noi, de la

plecarea la Zamolxe a Marelui Preot

Deceneu, am tot chemat la focul sacru să

revină Duhul Lui Zamolxe. 17Deceneu a

prorocit că Spiritul Lui Zamolxe se va

întoarce într-un om care va schimba

lumea. 18După câte   mi-ai spus, nu încape

îndoială că tânărul Iisus are scântei din

spiritul străbunului nostru Zamolxe, care

este Mare Preot şi zeu în vecii vecilor.

19

   Noi nu ştim ce va face Iisus în lume, şi

nici cum o s-o îndrepte pe calea luminii,

dar ştim că va avea putere de la

Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc. 20Că noi

suntem poporul Lui Dumnezeu. 21De

acum pe Iisus Îl luăm la învăŃătură şi în

doi ani de zile va ajunge preot deceneu”.

     22Şi Marele Preot a aranjat ca Iisus să

înveŃe cu preoŃii şi preotesele de la

Sarmisegetuza. 23Dar Iisus urma

învăŃătura mai ales pe lângă Marele

Preot.

     24Într-o zi Marele Preot I-a povestit

Lui Iisus legende despre Zeul Zamolxe:

„Se ştie prea bine cum străbunul nostru

Zamolxe a învăŃat cu înŃeleptul Pitagora,

apoi cu Zarates, un mare preot din

Babilon şi mai apoi a stat un timp în

Egipt. 25Dar Zeul   nostru Zamolxe a fost

prezent la sfinŃirea templului din

Ierusalim. 26Era pe vremea când trăia

prorocul Zaharia. 27Atunci Zamolxe i-a

mustrat pe iudei că au adus sacrificii la

inaugurarea templului din Ierusalim. 28Ce

se face cu vărsare de sânge se va sfârşi

tot cu vărsare de sânge. 29Noi credem că

din acel templu nu vor rămâne decât

ruine”.

     30Iisus i-a zis Marelui Preot: „Este un

obicei la poporul mamei Mele de a aduce

jertfe. 31Deşi de-a   lungul timpului s-a

145


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

văzut că jertfele aduc distrugeri celor

care le fac, iudeii tot continuă să facă

aceasta pentru că urmează scriptura Tora,

unde este scris să aducă jertfe”.

      32Marele Preot Iulian a mai spus:

„Păcat că aceşti oameni, aflaŃi în căutarea

cunoaşterii Domnului, mai cred că

sângele poate spăla de păcate. 33Şi dacă

ei vor continua să mai facă sacrificii de

animale nu va mai rămâne nimic din

poporul lor. 34Noi neamurile tracilor nu

mai aducem jertfe zeilor de pe timpul

străbunului Zamolxe. Şi de atunci ne

merge bine. Şi bine va fi cât timp nu

venerăm moartea ci viaŃa. 35Că adevărata

scriptură este însăşi viaŃa, iar când

scripturile scrise nu mai urmează viaŃa

ele devin rătăciri, întinează sufletul

omului şi aduc mari pagube şi

nenorociri”.

      36De obicei Iisus mergea singur să-l

vadă pe Marele Preot care limpezea

nedumeririle Sale.

      37Şi odată Iisus l-a întrebat: „Mărite

Preot, cine este Dumnezeu şi cum Îl

putem noi cunoaşte? 38La iudei Spiritul

Suprem este împărŃit în mai multe

entităŃi. ÎnŃelepŃii neamului se străduiesc

de sute de ani să-L definească. 39Dar

multele lor frământări nu au reuşit să

limpezească lucrurile. 40Deşi se crede că

există o singură FiinŃă Supremă, numirea

Ei este neclară şi duce mereu la violenŃă.

41

   În Iudeea nu am putut înŃelege de ce

contradicŃiile continuă şi de ce sunt

partide religioase care susŃin idei diferite

ducând mereu la dezbinări”.

      42Atunci Marele Preot I-a explicat Lui

Iisus: „Dumnezeu, în mărirea Lui, este

peste puterea noastră de înŃelegere. 43Dar

este necesar să aflăm despre El pe

înŃelesul nostru. 44Putem spune fără să

greşim că Dumnezeu este în tot şi în

toate. 45Dar mai   cu seamă Îi vedem

prezenŃa în ritmurile naturii, în care şi

viaŃa noastră trebuie trăită. Fără această

apartenenŃă la natură omul îşi pierde

sufletul”.

     46Iisus a întrebat: „Atunci unde se află

locul omului în înŃelegerea Lui

Dumnezeu?”

     47Marele Preot Iulian a zis: „Domnul

este atât în exteriorul omului cât şi în

interiorul lui. 48Iar atunci când omul

reuşeşte să-L trezească pe Domnul din el

va şti ce să facă în viaŃă şi va cunoaşte   ce

este viaŃa omului. 49Şi aşa omul va

înŃelege puterea gândului, a cuvântului şi

a faptei. 50Şi să iei   aminte că gândurile

omului deschid mereu drumul pe care el

păşeşte, căci de la gând vine cuvântul şi

de la cuvânt vine fapta. Că noi oamenii

după ce gândim, spunem în cuvinte ce

am gândit şi apoi înfăptuim”.

     51Atunci Iisus l-a mai întrebat pe

Marele Preot: „Dar sufletul omului unde

sălăşluieşte?”

     52Şi Marele Preot a răspuns: „Cu

adevărat sufletul este fără timp. 53Dar

sufletul se arată într-un fel în lumea

materială care-i este creaŃia. 54MinŃile

noastre şi trupurile noastre sunt tot de

suflete create. 55Şi cu adevărat sufletul

omului este tot aşa de bătrân ca şi timpul

care nu are vârstă tot ca şi Dumnezeu”.

     56Iisus a ascultat atent vorbele Marelui

Preot Iulian pe care l-a mai întrebat:

„Cum poate atunci omul să intre în

ritmurile naturii?”

     57Şi Marele Preot a răspuns:

„Ritmurile naturii sunt o trăire a

Domnului. 58Este bine   ca omul să

înŃeleagă că de când se naşte şi până la

moarte, viaŃa să-i fie condusă de

ritmurile naturii. Dar dacă omul iese din

146


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

aceste ritmuri el suferă. 59Noi preoŃii

decenei avem trimiterea de a-l îndrepta

pe om pe calea cea bună atunci când el se

rătăceşte. Noi oferim această posibilitate

pe care omul, fie o acceptă, fie o refuză.

60

   Oamenii, care rătăcesc în viaŃă, vin la

preoŃii decenei care-i ajută să păşească

din nou pe făgaşul armoniei cu natura.

61

   Din moş-strămoşi urmăm multe

practici care Ńin vie conştiinŃa sacralităŃii

vieŃii omului, adică trezvia, cum o

numim noi”.

      62Şi Iisus a mai întrebat: „Care ar fi

aceste practici?”

      63Marele Preot a spus mai departe: „În

primul rând omului trebuie să i se

trezească simŃul realităŃii. Cu alte cuvinte

el să-şi dea seamă de fiinŃarea lumii şi   a

propriei vieŃi. Baza practicilor stă în

folosirea focului sacru care trezeşte

sufletul. 64Odată cu   trezirea sufletului

omul deschide ochii spre lume şi aşa îşi

îndreaptă viaŃa pe calea armoniei. 65Şi în

orice moment omul îşi alege singur pasul

pe care-l face. 66Iar atunci când omul

devine conştient de puterea gândului lui,

el poate să-şi trăiască frumos toate

clipele vieŃii. 67Dar sunt unele momente

din viaŃă pe care omul păşeşte ca pe nişte

trepte pentru a se apropia de Dumnezeu”.

      68Auzind ultimele sale cuvinte Iisus l-

a întrebat pe Marele Preot: „Care ar fi

aceste momente? Cum pot fi ele definite?

Care sunt practicile potrivite? Rogu-te

să-Mi spui”.

      69Dar Marele Preot a răspuns pe scurt

la întrebările Lui Iisus: „În viaŃa omului

sunt momente cheie pline de sacralitate.

Trei dintre ele sunt cele mai importante,

anume: naşterea, căsătoria, moartea.

70

   PreoŃii de la Sarmisegetuza cunosc

practicile pe care noi le urmăm în astfel

de împrejurări. 71Să vorbeşti cu preoŃii şi

preotesele de acolo despre ritualurile

urmate de ei la naştere, căsătorie şi la

moartea oamenilor”.

       72În zilele ce au urmat Iisus a discutat

cu preoŃii şi preotesele, care dădeau

învăŃătură la şcoala sacerdotală, despre

subiectele amintite de Marele Preot.

73

   LecŃiile se Ńineau fie în grup, fie

individual, urmând tradiŃia şcolii lui

Zamolxe înfiinŃată cu peste cinci sute de

ani înainte.

       74Preotul Casian, unul dintre cei care

învăŃau pe tinerii de la şcoala de la

Sarmisegetuza, I-a explicat Lui Iisus:

75

   „Naşterea unui copil înseamnă

revenirea sufletului, care plecase în

lumea de dincolo, în corp uman.

76

   Împrejurările în care se naşte un copil

sunt legate de vieŃile anterioare ale

sufletului care se întoarce. 77Noi preoŃii

avem ritualuri care-l primesc pe copil în

lume, prin ceea ce se cheamă botez. 78Şi

urmăm metoda tradiŃională a botezului

cu apă, foc şi Spiritul Lui Zamolxe”.

       79Preotul Casian a mai explicat:

„Botezul se face într-un loc potrivit ales.

De obicei are loc la răsăritul soarelui.   Se

aprinde un foc sacru într-o vatră, sau

într-un vas în care se pun ierburi frumos

mirositoare. 80Dacă pruncul are naş şi

naşă ei îl aduc în braŃe şi urmează ceea

ce le spune preoteasa sau preotul

deceneu. 81Când apar   primele raze de

soare sacerdotul spune: Să te vadă acum

şi focul şi soarele şi cerul. La aceste

cuvinte se mai pot adăuga şi alte vorbe

potrivite momentului. 82Apoi în prezenŃa

focului sacru sacerdotul îşi moaie

degetele mâinii drepte în apă proaspătă

şi-l udă pe prunc pe frunte zicând: Cu

apă vie, foc sacru şi Duhul Lui Zamolxe

te botez. 83Şi-i dă   copilului un nume

după vrerea părinŃilor şi-l închină la un

147


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

zeu sau o zână anume. 84Aşa se face

ritualul botezului după împrejurările în

care are loc. 85Dar momentele cheie sunt

folosirea celor două expresii: „Să te vadă

acum şi focul şi soarele şi cerul” şi „Cu

apă vie, foc sacru şi Duhul Lui Zamolxe

te botez”. 86Se poate boteza un prunc

oriunde în natură, la munte, la deal, la

şes, la mare, în câmpie şi în pădure, sau

lângă o apă curgătoare sau într-o apă

curgătoare curată. Şi acolo unde se face

botezul trebuie aprins focul sacru”.

     87Atunci Iisus i-a spus preotului

Casian: „Aşa a făcut tata când M-a

botezat în Galileea”.

     88Preotul Casian I-a răspuns: „Fireşte.

Căci Pandera urma obiceiul străbunilor

noştri. Orice om poate boteza chiar dacă

nu este preot deceneu, ci el trebuie doar

să urmeze Legile Lui Zamolxe. 89Dar cel

mai bine este ca botezul să fie făcut de

către un sacerdot deceneu. PreoŃii şi

preotesele decenee cunosc bine cum să

atragă benecuvântările zeilor la botezul

unui copil”.

     90Altă dată preotul Casian a vrut să-I

explice Lui Iisus cum era făcută căsătoria

la daci. 91Dar Iisus   i-a spus: „Cunosc

bine acest ritual. A fost urmat de tata şi

de mama când ei s-au căsătorit pe vârful

unui munte din Iudeea”.

     92Şi Iisus i-a depănat preotului Casian

toate câte ştia despre căsătoria părinŃilor

Lui, iar preotul Casian a încuviinŃat că

totul a fost făcut după Legele Lui

Zamolxe.

     93Şi Iisus i-a mai spus: „Aş vrea să

cunosc mai multe despre obiceiurile

tracilor cu privire la căsătorie”.

     94Atunci preotul Casian I-a zis:

„Căsătoria cea mai bună este între un

bărbat şi o femeie care se iubesc. 95Dar

sunt oameni care nu vor să se

căsătorească, iar alŃii care vor mai mult

decât însoŃirea în doi. 96Şi bărbaŃii care

vor să se însoŃească cu mai multe femei o

pot face, şi femeile care vor să se

însoŃească cu mai mulŃi bărbaŃi o pot face

şi ele, că Domnul Dumnezeu nu vrea ca

omul să ardă dacă găseşte împlinire aşa.

97

   Mai rele sunt ascunderea şi minciuna şi

prefăcătoria şi înşelăciunea, că din

patimile înfrânate ale omului ies multe

rele”.

      98Iisus l-a mai întrebat pe preotul

Casian: „Şi cum se petrec aceste căsătorii

cu mai multe persoane?”

      99Preotul Casian I-a răspuns:

„Perechile se căsătoresc fiecare în parte.

Şi de la început se înŃeleg între ei cum

vor vieŃui. 100Că omul nu are stăpânire pe

trupul nici unui alt om, decât pe cel de

sine. 101Dar e   bine ca bărbatul şi femeia

să doarmă fiecare separat, dacă se poate.

102

   Că femeia stă mai mult cu copiii ei ca

să îi crească. 103Şi dacă bărbatul doarme

aparte de femeia lui, el o va iubi mereu

că dorul lui de ea nu se va ostoi, şi nici

dorul ei de el. 104Eu am ca soaŃe două

surori, care se înŃeleg ca suratele de bine,

şi viaŃa ne este frumoasă, slavă

Domnului”.

      105În altă zi preotul Casian a vorbit

despre ritualurile folosite la moartea unui

om. Şi I-a zis Lui Iisus: „Noi incinerăm

trupurile celor morŃi şi uneori le punem

Ńărâna într-un loc anume în pământ peste

care mai apoi aprindem focuri sacre şi

chemăm înapoi sufletul mortului să se

întrupeze. 106Cei care mor nu-şi pierd

sufletul căci el merge la Zamolxe. 107Dar

dacă vrem, noi putem să-i chemăm pe

oameni, să se întoarcă pe pământ,

chemând sufletele lor. Că trupul omului,

atunci când nu mai are suflet în el, este

148


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

ca şi Ńărâna, aşa cum ne spune

Dumnezeu”.

     108În zilele care au urmat Iisus a asistat

la câteva incinerări şi aşa a învăŃat ce

ritualuri făceau acolo preoŃii decenei ca

să scape sufletele de suferinŃă până

ajungeau în lumea cealaltă. 109Şi a mai

aflat că sufletele din trupurile moarte,

care nu erau incinerate, se înrăiau şi se

transformau în strigoi. De aceea dacii

foloseau incinerarea trupurilor.

     110Şi în timp Iisus a mai învăŃat cum

preoŃii decenei conduceau ritualurile de

trecere a celor tineri la pubertate, la

adolescenŃă şi la maturitate.

     111Într-una din zile, pe când Iisus se

afla împreună cu Marele Preot, El l-a

întrebat despre cunoaşterea viitorului

astfel: „Rogu-te, Mărite Preot, să-Mi spui

ce importanŃă are cunoaşterea viitorului

pentru om?”

     112Atunci Bătrânul ÎnŃelept I-a

răspuns:„PredicŃiile,cunoaşterea

viitorului, nu sunt Ńelurile existenŃei

omului. 113Noi dorim   în primul rând

creşterea trezviei în om. 114Nu vrem să

ştim ce ne aşteaptă în viitor, ci dorim să

ne ordonăm existenŃa prezentă în

mijlocul naturii. Şi atunci vom şti că

urmăm vrerea Lui Dumnezeu şi viaŃa ne

va fi bună. Şi aşa, din viaŃa cea bună, ne

facem bun viitorul. 115Noi învăŃăm să

devenim nemuritori prin înŃelegerea

nemuririi sufletului nu prin cunoaşterea

viitorului. 116ProfeŃiile pot rătăci atunci

când profeŃii sunt rupŃi de viaŃă. Şi am

auzit multe astfel de istorii în care

profeŃii i-au dus în restrişte pe oamenii

pentru care ei făceau profeŃii”.

     117Atunci Iisus a zis: „Neamul mamei

mele crede foarte mult în profeŃii şi de

multe ori iudeii au suferit după ce unii

profeŃi au spus profeŃii strâmbe care au

dus poporul în rătăcire. Şi mulŃi profeŃi

au fost omorâŃi şi pe drept şi pe nedrept”.

      118Şi Iisus a vorbit cu preoŃii şi

preotesele de la Sarmisegetuza despre

profeŃi şi profeŃii, iar ei I-au spus istoria

neamului tracilor care credea în profeŃii,

dar le lega de trezirea sufletului,

nicidecum de un destin fixat al omului şi

al neamurilor. Şi tot aşa rezulta şi din

cele vorbite de Iisus cu Marele Preot

Iulian, Bătrânul ÎnŃelept.

      119Într-altă zi Iisus se afla sus la munte

împreună cu Marele Preot, pe care l-a

rugat: „ÎnŃeleptule, ai putea să-Mi

vorbeşti despre Legile Lui Zamolxe?”

      120Şi Marele Preot I-a răspuns: „Legile

Lui Zamolxe sunt Legile Lui Dumnezeu,

tot aşa cum Legile Lui Moise sunt Legile

Domnului iudeilor. 121Noi tracii numim

Legile Lui Zamolxe, Legile Belagine,

Legile Frumoase. 122Ele au fost scrise

după înălŃarea la cer a Lui Zamolxe.

Multe dintre aceste legi sunt vorbele Lui

de înŃelepciune. 123O primă formă a

acestui cod de legi a fost făcută

cunoscută dacilor de către Marele Lup

Alb, succesorul Lui Zamolxe la Marea

PreoŃie. 124De atunci   noi tracii am tot

urmat aceste legi care au fost mereu

scrise pe tăbliŃe de aur. 125Dar uneori

istoria s-a dovedit rea şi distrugătoare   şi

Zamolxe ne-a învăŃat ca să păstrăm

aceste legi sub formă de simboluri puse

pe azimele de pâine, că aşa nu le vom

uita cum nu uităm să mâncăm pâinea.

126

   Şi se poate întâmpla că oamenii pot

distruge plăcile de aur pe care Legile Lui

Zamolxe sunt gravate cuvânt cu cuvânt,

dar semnele din pâine vor rămâne cât va

fi suflare de traci şi de urmaşii lor. 127Şi

chiar dacă nu mai avem plăcile de aur cu

Legile Lui Zamolxe, ele se pot

149


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

reconstitui din obiceiurile noastre şi din

simbolurile pe care le punem pe pâine şi

din cele ce ştiu oamenii că era scris pe

plăcuŃele de aur şi din viziunile unora

care primesc mesaje de la zei”.

     128Şi Iisus a mai întrebat: „Cum putem

cunoaşte Legile Lui Zamolxe?”

     129Marele Preot I-a răspuns: „Ultima

oară Legile Lui Zamolxe au fost

reconstituite în vremea Marelui Preot

Deceneu, când Legile Lui Zamolxe au

fost din nou gravate pe plăci de aur. Şi   de

atunci le păstrăm cu sfinŃenie”.

     130Şi Marele Preot I-a mai spus Lui

Iisus: „Vino să le vezi!”

     131Apoi Iisus a fost condus de Marele

Preot într-o încăpere săpată în stâncă.

Acolo el I-a arătat Lui Iisus plăcuŃele de

aur. Şi El s-a închinat la ele cu semnul

Crucii Lui Zamolxe şi a ridicat fiecare

plăcuŃă de aur în palme şi a atins-o cu

fruntea.

     132Văzându-I credinŃa Marele Preot I-

a spus Lui Iisus: „Te las singur ca să le

poŃi pricepe pe îndelete”.

     133Şi Iisus a luat rând pe rând plăcile

de aur, pe care erau scrise Legile Lui

Zamolxe şi le-a citit pe toate. 134A trecut

aşa un timp bun, după care Marele Preot

a revenit şi L-a întrebat pe Iisus: „Ei,

cum este?”

     135Iisus era plin de Duhul ÎnŃelepciunii

şi i-a răspuns: „Mărite Preot, am citit

atent toate plăcile. Nicăieri nu am întâlnit

o înŃelepciune mai mare. Ea cuprinde

cele mai profunde legi date omului pe

pământ. Şi aceste legi nu se pot compara

în dreptate şi adevăr cu nici unele în

lume”.

     136Marele Preot I-a răspuns: „Noi

credem în Dumnezeu şi ştim că El are

toată înŃelepciunea din care sorbim şi noi

stropi atâta cât El ne dă. 137Sunt în lume

şi alte popoare care au denumiri diferite

date zeilor lor şi şi-au făcut legi după

care se conduc, precum sunt Legile Lui

Moise de pildă. 138În spatele legilor lor

este numele unui personaj în care cred ei.

139

   Dar zeii sunt diferiŃi pentru toŃi, oricât

ar spune oamenii că ei sunt aceiaşi şi că

doar denumirile lor diferă. 140Şi atâta

timp cât popoarele văd divinul prin

ochiul lor propriu, zeii numiŃi de ei nu

sunt aceiaşi, că şi caracteristicile, care   li

se atribuie, sunt altele. 141Noi oamenii

înŃelegem doar frânturi din lumea pe care

ne-o prezintă zeii. Şi de aceea îi numim

cum credem noi mai bine că ar fi. 142Să-

mi spui acum, ce zei sunt cei la care se

închină poporul iudeu, cel al mamei

Tale?”

      143Atunci Iisus i-a răspuns: „Zeului

Cel mare I se spune Iehova. 144Sunt şi alŃi

zei mai mici cărora Li se spun Elohim.

145

   Sunt multe violenŃe scrise în scriptura

iudeilor. Omului care o citeşte atent i se

rupe inima când află despre atâtea

omoruri şi dezastre. Ar fi mult prea

multe de spus ca să le enumăr.

      146Şi Marele Preot a zis: „Din păcate

cei care urmează învăŃăturile care

preamăresc violenŃa, în numele unui zeu

bun doar cu numele, vor avea parte de

violenŃă. Nu încape îndoială de aceasta.

147

   Străbunul nostru Zamolxe ne spunea

că cel care ridică sabia, de sabie va muri,

şi cel care oferă sânge zeilor, de sânge   va

avea parte. 148Noi nu facem sacrificii

sângeroase, nu oferim zeilor nimic, că

zeii nu au nevoie de ofrandele noastre, ci

doar de credinŃa noastră în bine. 149În

schimb dăm oamenilor ceea ce vrem să

primim din partea zeilor, deşi ştim că tot

oamenii sunt cei care ne dau ceva din ce

este bun. 150Dar zeii   sunt intermediarii

150


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

ofrandelor făcute de cei buni pentru

menŃinerea bineŃii între oameni. 151Că

ofranda trebuie să fie bineŃe făcută de cei

buni altor oameni ca ei să ştie ce este

binele şi să facă la fel altora. Şi aşa

binele merge din om în om”.

     152Iisus a ascultat cu mare atenŃia

vorbele Marelui Preot. Şi-Şi zicea: „Oare

poporul mamei Mele poate învăŃa

vreodatăaceastăînŃelepciunea

              153

sufletului?” Iisus se gândea ca într-o zi

să facă ceva pentru poporul lui Israel, pe

care-l iubea ca pe mama Sa Maria, astfel

ca neamul iudeilor să cunoască

înŃelepciunea Lui Dumnezeu şi să-şi

salveze sufletele.

     154În altă zi Iisus vorbea cu preotul

Casian şi-i spunea: „Se ştie că Zeul

Zamolxe este Fiul Lui Dumnezeu. Mă

întreb dacă Dumnezeu mai are şi alŃi

fii?”

     155Preotul Casian I-a răspuns:

„Zamolxe a fost primul om dintre daci

căruia oamenii Îi spuneau Fiul Lui

Dumnezeu. 156Dar orice   om poate fi

numit Fiul Lui Dumnezeu dacă-I trăieşte

spiritul ca duh al înŃelepciunii. 157A-i

spune cuiva că este Fiul Lui Dumnezeu

înseamnă că acea persoană este trează în

duh şi această trezvie vine de la

Dumnezeu, căci omul se află cuprins de

Duhul Lui Dumnezeu. 158Miezul

conştiinŃei omului este Dumnezeu, şi

atunci când avem starea de trezvie ne

găsim în Dumnezeu.

     159Şi Iisus i-a zis preotului Casian: „În

poporul mamei Mele, neamul iudeilor,

Duhului Domnului I se spune Duhul

Sfânt”.

     160Preotul Casian a răspuns: „Duhul

Lui Dumnezeu este Duhul ÎnŃelepciunii

care este mai înalt decât Duhul Sfânt.

Cine are Duhul ÎnŃelepciunii are şi Duhul

Sfânt. Străbunul nostru Zamolxe avea

Duhul ÎnŃelepciunii”.

   161Iisus şi-a amintit de botezul făcut

Lui de către tatăl Său Pandera şi a zis:

„Părinte Casian, află că la botezul Meu,

tata M-a numit Fiul Lui Dumnezeu”.

     162Şi preotul Casian i-a răspuns: „Noi

ştim că Pandera, tatăl Tău, Te-a botezat

în Legea strămoşească când erai acolo în

Galileea Iudeii. Te-a numit pe drept,

Iisus Fiul Lui Dumnezeu”.

     163Într-una din zile Iisus asculta o

lecŃie Ńinută de preoteasa Miruna care

vorbea despre sărbătorile importante ale

dacilor: „La noi dacii, rumânii, cea mai

mare sărbătoare a anului este cea a

Crăciunului. 164În acea zi, aflată la câteva

zile de la începutul iernii, atunci când

ziua este egală cu noaptea, s-a născut

zeul nostru Zamolxe. 165Dar noi numim

sărbătoarea Crăciun după numele tatălui

Lui Zamolxe, care avea obiceiul să

împartă daruri oamenilor în ziua când i

se născuse feciorul Zamolxe. 166Şi Ńinem

acest obicei şi astăzi, şi toŃi ne bucurăm

când vine Crăciunul care va rămâne aşa

din veac în veac, cât va fi lumea. 167O

altă sărbătoare este cea de la începutul

primăverii când ne amintim de ridicarea

la cer a sufletului Lui Zamolxe. 168Şi mai

serbăm venirea verii în ziua de Sânziene,

iar în tot cursul anului îi cinstim pe

strămoşi la sărbători cu veselie şi

pomeni.

     169Multe zile Iisus a învăŃat despre

sărbătorile străbune ale tracilor. Şi pe

toate le ştia şi le urma.

     170Iisus a cunoscut puterea cuvântului

aşa cum era folosit la daci. 171El deja

cunoştea din Iudeea şi Egipt multe

cuvinte care aveau putere. 172Într-o zi

151


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

preoteasa Simina I-a spus: „Noi credem

în puterea invocaŃiei. Deşi invocaŃia este

adresată zeilor, scopul ei este de a

armoniza sufletul, mintea şi trupul celui

care o face şi prin aceasta de a-l

însănătoşi şi a-l Ńine sănătos pe acel om.

173

      Dar trebuie credinŃă,   „cel puŃin cât un

bob de muştar”, zicem noi”.

      174De atunci Iisus Îl invoca zilnic pe

Zeul Zamolxe. 175Şi într-o seară, pe când

se ruga la focul sacru, Duhul Lui

Zamolxe a pogorât peste Iisus. 176Atunci

s-au deschis cerurile şi Iisus a văzut pe

Zamolxe şi pe zeii şi zânele Lui în cerul

de purpură. Şi Dumnezeu era şi El acolo.

      177Au trecut doi ani de când Iisus se

afla la învăŃătură la Sarmisegetuza.

178

      Împlinise deja optsprezece   ani şi într-o

zi a fost hirotonisit preot deceneu. 179Un

mare sobor de preoŃi, toŃi înveşmântaŃi în

alb, aşa cum se îmbrăcau preoŃii dacilor,

au preamărit pe Domnul Dumnezeu şi pe

străbunul Zamolxe. 180Atunci a asistat la

investitura Lui Iisus şi Marele Preot

Iulian care ieşea rar să fie văzut de

popor. 181În seara   hirotonisirii s-a aprins

un mare foc sacru. 182Rugul Lui Zamolxe

a fost condus de Iisus Însuşi care-Şi

spunea: „De lumina focului sacru are

nevoie şi neamul mamei Mele Maria”.

      183Pandera lipsise de la serviciul

militar din armata romană de patru ani.

Şi a trebuit să se întoarcă la cohorta

Sagittariorum în Iudeea. 184Iisus a rămas

în Dacia să-Şi facă datoria de preot.

      185Tot umblând pe pământurile

dacilor, Iisus a ajuns la vârful de munte

Omu. 186Şi oamenii I-au   spus că acolo

sălăşluia duhul Zeului Omu. 187Iisus a

stat un timp acolo şi în fiecare zi făcea   un

foc sacru pe vârful de munte la altarul

zeului şi se ruga. 188Şi a mai aflat despre

credinŃa în Zeul Omu că era mai veche

decât cea în Zeul Zamolxe, şi că în

vechime Zeului Dumnezeu I se spunea

Omnezeu. 189Pentru   credinŃa Lui Iisus în

Zeul Omu, oamenii au deprins să-I spună

Iisus Fiul Omului. Şi aşa I-a rămas

numele, pe unde mergea toŃi Îi spuneau

Iisus Fiul Omului.

     190În anii ce au urmat, Iisus a mers

peste tot în Ńinuturile tracilor de la marea

cea mare pe văile fluviului sfânt Istru şi

mai sus de el până hăt departe la apele

Tibiscos şi Tyras, şi în toŃi munŃii dintre

ape. 191Într-un loc   la munte Iisus a

întâlnit-o pe Lilia şi a luat-o de nevastă,

că Lilia era întruparea Bendisei, soaŃa

Lui Zamolxe. 192Că-Şi spunea Iisus:

„Bărbatul se împlineşte prin femeie, şi

femeia prin bărbat”.

     193Şi amândoi, Iisus şi Lilia, au mers

pe vârful Omu. 194Şi acolo au aprins

focul sacru şi s-au rugat Zeului

Omnezeu. Au spus Jurământul Iubirii

Sacre şi aşa s-au căsătorit. 195Iisus i-a

spus Liliei: „PărinŃii mei, în Iudeea, şi-au

spus Jurământul Iubirii Sacre pe un vârf

de munte. Şi după ce s-au căsătorit, tata

i-a spus mamei: Eşti zâna mea, eşti Zâna

Iubirii Sacre, Zâna Zânelor a străbunilor

mei. 196Şi aşa îŃi spun   şi eu draga mea

Lilia: Eşti zâna mea, eşti Zâna Iubirii

Sacre, Zâna Zânelor a străbunilor mei”.

     197Iisus a adus-o pe Lilia acasă la

Sarmisegetuza şi au stat acolo. 198Şi

Lilia, Îi vorbea cu dulceaŃă în glas, Îl

numea Domnul Meu, şi-L încuraja pe

Iisus în tot ce făcea.

     199Ca preot al Zeului Zamolxe, Iisus

mergea pe la neamurile tracilor, cum

făcuse în vechime şi străbunul Său

Zamolxe.

     200Vremea a trecut şi Iisus împlinise

treizeci de ani. Şi într-o seară, pe când

152


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

stătea la focul sacru, a avut o viziune

când îngerul Gavriil I-a grăit: „Du-te la

neamul mamei Tale Maria să le dai

lumină sufletelor!”

      201Şi Iisus a vorbit cu preotul Antim,

care era atunci Mare Preot al tuturor

tracilor. Şi Marele ÎnŃelept L-a sfătuit   pe

Iisus să plece degrabă în Iudeea.

      202Apoi Iisus a strâns un sobor de

preoŃi şi le-a zis celor adunaŃi: „A sosit

vremea să merg la neamurile mamei

Mele. Iudeii sunt un popor care are

nevoie de lumina Domnului şi de calea

cea dreaptă, Calea Lui Zamolxe. Că mai

marilor iudeilor le lipseşte lumina

sufletului”.

      203Atunci preotul Gherase i-a răspuns:

„Cum doreşti aşa să fie, preote Iisus. Noi

în Dacia te vom aştepta cât va fi lumea

lume. 204Ştim că   sufletul Tău va fi mereu

printre urieşii neamului, că nu degeabă

łi se spune Iisus Fiul Omului. Să mergi

sănătos şi să te întorci cu bine!”

      205În noaptea aceea Iisus a avut un vis.

Se făcea că ZeiŃa Bendisa, soŃia Lui

Zamolxe, Îi spunea: „Să iei aminte să

dezlegi femeile din lanŃurile robiei la

demonii zămisliŃi de minŃile bărbaŃilor

cuprinşi de întuneric. 206Că atâta timp cât

femeia este Ńinută roabă unor demoni

închipuiŃi, bărbaŃii îşi pierd minŃile şi   se

vor omorî între ei mânaŃi fiind de

duhurile cele rele ale întunericului. Că

femeia Ńinută în robie naşte demoni.

207

      Dezlegarea femeii din   robie este cheia

misiunii tale la iudei”. 208Apoi Lui Iisus

I-a apărut în vis zeiŃa Vesta care-I zicea:

„Să le spui oamenilor că focul sacru este

cel care purifică, vindecă şi duce

dorinŃele la Dumnezeu. Şi atâta timp cât

oamenii vor şti să cate puterea focului

sacru, minŃile lor vor ieşi din întuneric   la

lumină”.

          Zeul Dumnezeu stătea în cerul

Lui de purpură şi se îngrijea de Iisus că

venise vremea lucrării Domnului.

             CAPITOLUL 6

      Iisus revine în   Iudeea la vârsta de

     treizeci de ani. Ioan Botezătorul.

Botezul Lui Iisus în Iordan. ÎnvăŃăturile

Lui Iisus. ProfeŃiile Lui Iisus şi   sfârşitul

                  lumii.

            avea treizeci de ani când s-a

reîntors în Nazaretul Galileii. 2Lipsise

mulŃi ani de acolo şi oamenii care-L ştiau

de copil, L-au recunoscut. 3Iosif, tatăl

adoptiv, murise. 4Mama Sa Maria L-a

primit cu dragă inimă şi cu multe lacrimi.

     5Rând pe rând Iisus S-a întâlnit cu

rudele şi prietenii, dar cel mai mult L-a

impresionat Ioan, vărul Lui, care

conducea gruparea esenienilor. 6Ioan ştia

de visul mamei sale Elisabeta despre el şi

despre Iisus. 7Şi Iisus i-a vizitat pe

esenieni în peşteri, unde locuiau în

pustiul Iudeii, şi li s-a alăturat. Dar nu

stătea cu ei.

     8Iisus s-a înscris la şcoala rabinică să

fie rabin ca să poată învăŃa norodul în

templu şi în sinagogi. După un an de

învăŃătură a ieşit rabin.

     9Era timpul când Ioan propovăduia

chemând oamenii la pocăinŃă, botezându-

i pe mulŃi în râul Iordan spre iertarea

păcatelor. 10Îi povăŃuia să fie darnici cu

cei săraci, să nu nedreptăŃească pe

nimeni, să nu mituiască şi să nu se lase

mituiŃi, şi să nu învinuiască pe nimeni pe

nedrept. 11Şi mulŃi   se întrebau: „Nu

cumva el este Mesia?” 12Dar Ioan le-a

spus: „Eu vă botez cu apă, dar curând

vine Cel ce este mai mare decât mine,

153

1

209

Şi

Iisus


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

care vă va boteza cu apă, cu foc şi cu

Duh Sfânt”.

     13Şi Ioan Botezătorul îi certa pe

fariseii şi saducheii care veneau la el,   dar

nu vroiau să fie botezaŃi, zicându-le: „Pui

de vipere, cine v-a învăŃat să fugiŃi de

mânia ce va să fie? 14VeniŃi să vă botez

cu apă spre pocăinŃă că iată securea stă   la

rădăcina pomilor, şi tot pomul care nu

face roadă bună se taie şi se aruncă în

foc”. Dar ei tot nu ascultau.

     15Şi Iisus a venit şi El să fie botezat,

dar Ioan I-a zis: „Cum aşa? Tu vii la

mine să te botez? Eu sunt cel ce are

trebuinŃă să fie botezat de Tine care

botezi cu apă, cu foc şi cu Duh Sfânt. Eu

botez doar cu apă”.

     16Dar Iisus i-a spus: „Fă asta ca să se

plinească prorocirile”.

     17Ioan L-a botezat pe Iisus în râul

Iordan. Şi cum a ieşit El din apă iată

cerurile s-au deschis. Duhul Domnului a

venit deasupra Lui ca un porumbel şi

Iisus a auzit un glas din cer spunând: „Tu

eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine

binevoiesc!”

     18Şi Iisus îi învăŃa pe oameni în

templu şi în sinagogi. 19MulŃi au rămas

uimiŃi de învăŃătura Lui şi se minunau că

ce auzeau le părea ceva nou. 20Şi El le

zicea: „ÎnvăŃătura mea mântuie şi este

tainică. Oricine va afla înŃelesul

cuvintelor Mele nu va gusta moartea”.

     21Şi unii L-au întrebat: „ÎnvăŃătorule

să ne spui ce este mântuirea şi ce este

nemurirea?”

     22El le-a zis: „Mântuirea este atunci

când omul înŃelege că sufletul lui este

nemuritor, chiar dacă într-o zi trupul îi   va

muri. 23Cel mântuit   este ca cel care se

naşte din nou în spirit, deşi trupul în care

se găseşte sufletul lui îi este acelaşi.   Aşa

omul va fi eliberat de moarte în veac,

căci este ca născut din nou atunci când

înŃelege că sufletul lui nu are moarte”.

     24Se credea pe atunci că era vremea să

vină Mesia lui Israel, să salveze poporul

de cuceritori şi să mântuie sufletele cele

rătăcite. 25Şi unii   au crezut că Iisus este

Acela şi L-au urmat. 26Şi Iisus îi boteza

cu apă vie, foc sacru şi Duhul

ÎnŃelepciunii, şi ei Îi deveneau ucenici.

     27De multe ori ucenicii stăteau cu

Iisus la focul sacru şi El îi învăŃa:

„VedeŃi voi acest foc? Să luaŃi aminte că

fără focul sacru rugăciunile voastre nu

sunt primite pentru că se pierd”.

     28Şi Simon, zis şi Petru, unul dintre

ucenicii Săi, L-a întrebat: „De ce

Doamne rugăciunile se pierd fără focul

sacru?”

     29Iisus i-a răspuns: „Să nu credeŃi că

dacă vă rugaŃi la Domnul, El Îşi pleacă

urechea să asculte ce-I spuneŃi voi.

Domnul este în voi în primul rând. Pe

acel Domn să-L treziŃi şi atunci

rugăciunea vă este împlinită. 30Focul

sacru este cel care face legătura voastră

cu Domnul, iar apa vă purifică să primiŃi

lumina focului sacru mai uşor. Acea

lumină vă va merge direct în inimi. 31Şi

când toate acestea sunt făcute atunci

rodul lor este umplerea cu Duhul

ÎnŃelepciunii”.

     32Şi toŃi ucenicii ştiau că Iisus când se

ruga aprindea focul sacru. Şi aşa făceau

şi ei.

     33MulŃi oameni au crezut în El şi L-au

urmat, dar El păstra marile taine doar

pentru ucenicii Săi cărora le zicea:

„Tainele Mele vor fi aflate doar de acei

oameni care sunt vrednici de ele. 34La

mulŃi Eu le vorbesc în pilde ca ei să

priceapă. 35Şi luaŃi   aminte că pentru toŃi

154


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

oamenii înŃelepciunea înalŃă şi iubirea

zideşte”.

     36Într-o zi Iisus le vorbea oamenilor

dând pilda semănătorului astfel: „Un

semănător a ieşit să semene seminŃe. 37Pe

când semăna el, o sămânŃă a căzut lângă

drum şi a fost călcată în picioare şi au

mâncat-o păsările. 38Şi altă sămânŃă a

căzut pe o piatră umedă şi a răsărit, dar   s-

a uscat când piatra s-a uscat. 39Şi altă

sămânŃă a căzut în mijlocul spinilor şi

crescând împreună cu spinii a fost până

la urmă înăbuşită. 40Şi altă sămânŃă a

căzut pe pământul cel bun şi a crescut

bine şi a făcut mult rod”.

     41Apoi toŃi L-au rugat să le spune ce

însemna parabola aceea. 42Iisus le-a zis:

„Să luaŃi aminte că sămânŃa e cuvântul

Domnului. 43Cea căzută   lângă drum este

în acei oameni care, deşi aud, nimic bun

nu se prinde de ei. 44SămânŃa căzută pe

piatră este în acei care când aud cuvântul

Domnului îl primesc cu bucurie şi cred o

vreme, dar apoi când sunt încercaŃi se

leapădă, că sămânŃa din ei nu a prins

rădăcină. 45Iar sămânŃa   căzută între spini

este în cei care aud învăŃăturile cele

bune, dar sunt amăgiŃi de grijile lumii şi

de plăcerile vieŃii şi sămânŃa din ei nu

poate rodi. 46Dar cea mai bună este

sămânŃa căzută pe pământ bun şi ea se

află în cei care aud cuvântul Domnului

şi-l urmează neabătuŃi şi viaŃa le este

roditoare”.

     47Odată Iisus era la templu cu ucenicii

Săi. Şi a văzut cum oamenii bogaŃi

puneau bani de aur în cutia milei. 48Şi a

văzut-o şi pe o văduvă săracă punând

acolo doi bănuŃi de aramă.

     49Apoi Iisus le-a spus: „O văduvă

săracă a pus doi bani de aramă în cutia

milei, dar cei bogaŃi au pus bani de aur.

Adevăr vă spun că această văduvă a dat

mai mult decât toŃi, fiindcă ea a dat tot   ce

avea, din sărăcia ei, dar cei bogaŃi au dat

din prisosul lor”.

     50Şi oamenii l-au mai rugat: „Să ne

vorbeşti învăŃătorule despre milă”.

     51Atunci Iisus le-a spus: „Cel care are

milă de oameni va primi şi el milă de la

oameni. 52Să nu vă   semeŃiŃi în viaŃă că nu

ştiŃi soarta cum vă este. 53Şi dacă

prisoseşti ceva, caută să-i ajuŃi şi pe alŃii,

că multe vă stau în casă degeaba, dar pot

fi bune şi de folos pentru alŃii. 54Când

faci bine, la alŃii, de asta să nu ştie

nimeni, ci doar Domnul. 55Că omul este

mai bine să ştie că ajutor i-a venit de la

Domnul şi să nu-l cunoască pe omul care

i-a făcut bine. 56Şi atunci cel căruia i s-a

făcut bine îi priveşte pe toŃi oamenii cu

bunătate, că-şi zice că poate unul dintre

ei îi este binefăcătorul. 57Pe rude şi pe

prieteni să nu-i lăsaŃi la ananghie că ei

sunt cei cu care vă trăiŃi viaŃa dată de   la

Domnul şi aveŃi datorii unii faŃă de alŃii

din alte vieŃi trăite împreună. 58Mila faŃă

de alŃii este mâna de ajutor pe care Ńi-o

întinzi singur când vei avea vreodată

nevoie. 59Şi luaŃi   aminte că cine dă, lui îşi

dă, şi cine fură de la alŃii, de la el fură.

60

   Nimeni nu poate să înşele pe Domnul,

ci se înşeală singur. 61Şi aşa să aveŃi milă

unii de alŃii ca de voi înşivă”.

     62MulŃi vedeau că Iisus vindeca şi

tămăduia şi se întrebau cu ce putere face

aceasta.

     63Într-o zi, pe când Iisus era cu

ucenicii şi stăteau strânşi în jurul unui

foc sacru, a venit la ei un om care avea

fiul bolnav. Şi Iisus l-a întrebat despre

băiat şi omul I-a spus totul. 64Atunci

Iisus a zis: „Dar de ce nu vrei tu să-l

vindeci?”

155


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

              a răspuns: „Eu aş vrea să-l

vindec, dar nu pot”.

      66Iisus a spus: „Dacă tu poŃi crede,

toate-i sunt cu putinŃă celui care crede”.

      67Şi îndată tatăl copilului a zis cu

lacrimi în ochi: „Cred Doamne! Ajută

necredinŃei mele!”

      68Atunci Iisus le-a spus ucenicilor:

„Să aveŃi credinŃă în Domnul. 69Pe toate

câte cereŃi rugându-vă, să credeŃi că le-aŃi

şi primit, şi le veŃi avea. 70Iar când staŃi şi

vă rugaŃi, iertaŃi orice aveŃi împotriva

cuiva, pentru că şi Tatăl vostru Cel din

Ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre.

71

   Iar dacă voi nu iertaŃi, nici Tatăl Cel

din ceruri nu vă va ierta vouă greşelile”.

      72Şi Iisus i-a zis omului care avea fiul

bolnav: „Mergi acasă şi credinŃa ta îŃi va

arăta ce să faci. Şi copilul Ńi se va

însănătoşi”. Şi aşa a fost.

      73Şi pe când Iisus se afla în templu, au

venit la El fariseii şi cărturarii aducând

cu ei o femeie prinsă în adulter. 74Şi I-au

spus Lui Iisus: „ÎnvăŃătorule, iată pe

această femeie care a fost prinsă

săvârşind adulter. 75Moise prin Lege ne-a

poruncit ca pe aceste femei să le omorâm

cu pietre. Să ne spui atunci ce să facem?”

      76Atunci Iisus i-a privit îndelung şi le-

a zis: „CredeŃi voi oare că această femeie

a săvârşit adulter singură? CredeŃi voi că

ea este mai vinovată de moarte decât

bărbatul cu care a săvârşit adulter? Unde

este bărbatul cu care ea a săvârşit

adulter? 77Legea lui   Moise o condamnă

numai pe femeie şi nu zice nimic despre

bărbatul adulter. 78Dacă voi credeŃi că ea

trebuie omorâtă cu pietre atunci să-l

aduceŃi aici şi pe bărbatul cu care ea a

săvârşit fapta. 79Şi când va veni aici

bărbatul adulter atunci vom vedea ce este

de făcut”.

65

Omul

80

Şi toŃi care au auzit au rămas uimiŃi

de răspunsul Lui că ştiau cu cine femeia

săvârşise adulter, un bărbat dintre

fruntaşii iudeilor.

     81Şi Iisus le-a mai zis: „Şi v-aŃi

întrebat oare de ce femeia a săvârşit

adulter? ToŃi vă grăbiŃi să daŃi cu pietre

într-o femeie care cade şi nu vă gândiŃi   la

sufletul ei suferind. 82Că femeia

săvârşeşte adulter când nu găseşte

bucurie în casa ei. 83Şi voi toŃi ştiŃi asta,

dar urmaŃi orbeşte nişte legi care vă

îndeamnă la pedeapsă şi răzbunare.

84

   UitaŃi-vă la relele lumii, că ele vin de   la

asuprirea femeii, care dacă nu are lumină

în suflet naşte demoni, şi aşa lumea se

umple de suflete întunecate”.

     85Şi atunci fariseii şi cărturarii au lăsat

femeia să plece.

     86După ieşirea femeii afară din

templu, Iisus le-a vorbit tuturor despre

iertare: 87„În Lege   se scrie că omul

trebuie să plătească ochi pentru ochi şi

dinte pentru dinte. 88Dar eu vă spun ca să

iertaŃi greşiŃilor voştri care-şi îndreaptă

greşelile lor şi care se smeresc în faŃa

Domnului după ce au făcut răul. 89Că

iertarea este darul Domnului, iar cei care

se pocăiesc sunt iertaŃi de Domnul. 90Şi

dacă Domnul iartă atunci să iertaŃi şi

voi”.

     91Altă dată oamenii L-au întrebat pe

Iisus: „De ce în Legea noastră se scrie

despre un creator care este mereu gata să

se răzbune pe oameni? De ce acest

creator a cerut sacrificii ca noi oamenii

să-I arătăm credinŃă? Oare această Lege

mai este bună şi astăzi?”

     92Şi Iisus le-a zis: „Legea este bună

atâta timp cât serveşte poporul să nu

piară şi să fie bună înŃelegere între

oameni. 93Dar Legea   nu mai poate

156


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

continua aşa cum este acum că vedem că

nu-i duce pe oameni la mântuire. 94Şi ca

să se împlinească Legea Domnului,

Legea de acum trebuie schimbată. 95Şi

luaŃi bine aminte că Legea Domnului

este viaŃa nu Scriptura, care oricât ar fi   ea

de bună nu poate să fie mai presus de

cuvântul viu. 96ViaŃa este cuvântul viu al

Domnului. Şi atunci veŃi înŃelege de ce

Domnul a făcut, toate câte a făcut, cu

poporul lui Israel. 97Când Legea cea nouă

va fi înŃeleasă de poporul lui Israel,

atunci veŃi vedea faŃa cea bună a

Domnului. Până acum Domnul mai mult

v-a certat pentru necredinŃă. 98Eu vă aduc

Legile VieŃii care sunt ca apa vie. Şi cine

bea din această apă vie nicicând nu va

muri”.

     99Şi când le vorbea despre trup, minte

şi suflet, Iisus le zicea: „Trupul să asculte

de minte, iar mintea să asculte de sufletul

curat. Când omul face tocmai invers

atunci îşi duce viaŃa în suferinŃă”.

     100Oamenii L-au întrebat: „Să ne spui

ÎnvăŃătorule, oare sufletul omului, când

se naşte el prima dată din Domnul, este

de bărbat sau de femeie?”

     101Iisus le-a răspuns: „Sufletul când se

naşte nu este nici de bărbat nici de

femeie, ci devine de bărbat sau de femeie

atunci când are corp de om”.

     102Şi oamenii mai ziceau: „Înseamnă

că Domnul nu este nici bărbat şi nici

femeie”.

     103Iisus le-a zis: „Asta aşa este”.

     104Oamenii au mai întrebat: „Dar

atunci noi de ce zicem Domnul Tatăl

când am putea spune şi Mama?”

     105Şi Iisus le-a zis: „Mare adevăr aŃi

spus voi acum. Că Domnul este şi Tată şi

Mamă”.

106

Într-altă zi Iisus a fost întrebat: „Să

ne spui ÎnvăŃătorule, de ce se zice că

Domnul este lumină? Oare de ce vedem

mult rău în jurul nostru? De unde vine

acest întuneric? Cum oare putem să

scăpăm de răul şi de negura din suflete?”

      107Iisus le-a spus: „Întunericul nu

există decât atunci când lumina nu se

arată. 108Şi luaŃi   seama că întunericul

sufletului nu va exista când voi vă veŃi

cunoaşte pe voi înşivă. Când omul are

cunoaşterea de sine, atunci el va vedea

lumina sufletului şi aşa se va mântui.

109

   Şi mai degrabă să căutaŃi aducerea

luminii decât distrugerea întunericului.

110

   Căci dacă omul are lumină atunci

întunericul, din sufletele celor de lângă

el, se va duce ca fumul. 111În loc să

criticaŃi pe altul mai bine îi lăudaŃi

faptele bune, căci aşa îi aduceŃi lumină   în

suflet în loc să-l amărâŃi cu greşelile pe

care le face. 112Şi aşa veŃi gusta din

împărăŃia cerurilor care nu este alta decât

cea a luminii sufletelor”.

      113Şi unii ziceau: „Dar unde se găseşte

atunci împărăŃia Domnului, că nouă ni se

spune că se află în cer?”

      114Şi Iisus le-a răspuns: „Dacă

împărăŃia Domnului ar fi în cer atunci

înaintea voastră vor ajunge acolo păsările

cerului. 115Să luaŃi   aminte că împărăŃia

Domnului este înlăuntrul vostru şi ea vi

se face cunoscută atunci când omul se

cunoaşte pe sine însuşi. 116Şi când omul

va găsi această împărăŃie atunci el va şti

că este fiu al Tatălui ceresc. Bogat în duh

este cel ce ştie aceasta”.

      117Şi mai ziceau: „Dacă împărăŃia

Domnului este în noi şi nu în ceruri

atunci nici iadul nu se află undeva în

adâncuri, în şeol?”.

157


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

                 Iisus le-a spus: „Bine aŃi

grăit voi. Că iadul este tot în voi dacă

sufletele vă sunt întunecate. 119Şi raiul şi

iadul sunt în voi, că atunci când sufletul

vă este luminat trăiŃi în rai, dar dacă vă

este întunecat pătimiŃi în iad. 120Şi mai

luaŃi aminte că îngerii şi dracii se află   tot

în voi dormind. Şi când sunteŃi în lumină

îi treziŃi pe îngeri ca să vă vegheze, dar

când sunteŃi în întuneric îi sculaŃi pe

draci. 121Că de   aceea se spune despre un

om bun: „Este ca un înger!” Iar despre

un om rău se zice: „Are draci!” 122Şi nici

satana nu există ca om aşa cum cred unii,

ci este însumarea tuturor relelor, adică   tot

întunericul sufletelor şi lipsa luminii

Domnului”.

     123MulŃi se minunau când auzeau

vorbele Lui Iisus, că ei fuseseră învăŃaŃi,

de arhierei şi de cărturari, că diavolul   sau

satana era un om care umbla mereu să-i

ademenească pe toŃi la rele, şi avea

coarne şi păr mult pe trup.

     124Într-o zi Iisus i-a luat cu sine pe

Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi au mers pe

un munte înalt. 125Şi acolo au aprins un

foc sacru şi se rugau. 126Atunci Petru,

Iacob şi Ioan L-au văzut pe Iisus în

lumină şi faŃa-I strălucea. 127Şi Petru I-a

zis: „ÎnvăŃătorule, te vedem cu faŃa

strălucind ca soarele. Să ne spui şi nouă

de ce arăŃi astfel la chip?”

     128Iisus a răspuns: „Aşa este cel care

învie din morŃi, căci învierea aceasta este

a cugetului nu a trupului. Atunci omul se

schimbă la faŃă pentru că sufletul îi

străluceşte şi lumina lui se vede pe faŃa

omului. 129Şi aşa   îi veŃi recunoaşte pe cei

care învie din morŃi că sufletul le iese   la

lumină pe chip, că ei sunt ca şi născuŃi   a

doua oară. Dar ceilalŃi oameni, deşi

mişcă şi vorbesc, ei sunt ca morŃii”.

118

Domnul

               Iisus se afla pe munte cu

ucenicii Săi şi-i învăŃa: „Dacă veŃi fi

prigoniŃi pentru dreptate să nu vă temeŃi,

că a spune adevărul înseamnă să vă aflaŃi

în lumina Domnului. 131Pe unde umblaŃi

căutaŃi să faceŃi pace între oameni că

atunci fii ai Domnului vă veŃi chema căci

pământul va fi stăpânit de cei buni. 132Să

vă fie inimile curate ca roua şi aşa Îl veŃi

putea vedea chiar şi pe Domnul. 133Şi

când vă veŃi umple de Duhul Iubirii

atunci totul va fi al vostru, chiar şi

împărăŃia cerurilor”.

      134Şi ucenicii luau aminte şi se

înŃelepŃeau în cuget şi în simŃire.

      135Pe când Iisus se afla cu ucenicii Săi,

ei I-au spus: „Noi credem că Tu eşti

trimis de către Tatăl la oile cele pierdute

ale lui Israel”.

      136Atunci Iisus le-a zis: „Eu vin pentru

toŃi oamenii lumii cu vorbe de la Tatăl

ceresc. 137Ceea ce   vă spun Eu vouă va fi

un izvor de foc pentru lume şi prin

lumina acestui foc lumea se va curăŃa de

întuneric. 138Şi multe vor arde în lume şi

multe vor pieri până când omul va învăŃa

calea Domnului. 139Şi cât aş vrea ca acest

foc să cureŃe sufletele acum, dar va trece

mult timp până atunci. 140Căci Eu am

venit să aduc pacea pe pământ ca să-l

împac pe fiu cu tatăl său, pe fiică cu

mama sa, pe noră cu soacra ei, ca omul

să nu-şi Ńină răul în inimă”.

      141Într-o zi Iisus stătea cu ucenicii Săi

sub un măslin, şi ei L-au întrebat:

„ÎnvăŃătorule, se ştie că sunt mulŃi

oameni care suferă pentru credinŃă.

142

   AlŃii îşi pierd calea cea dreaptă de

frică să nu fie asupriŃi şi omorâŃi. 143Şi

mulŃi nu vor să-i ajute pe cei drepŃi.

144

   Noi ce să facem, că iată sunt unii care

158

130

Odată


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

fug de noi, ştiind că noi umblăm cu

Tine?”

      145Şi Iisus le-a zis: „Dacă veŃi urma

calea cea dreaptă lumea vă va sluji. 146Să

nu vă speriaŃi când suferiŃi şi sunteŃi

asupriŃi. Acestea sunt semne ca să vă

îndepărtaŃi de acolo că Domnul vă

împinge să nu staŃi în durere. 147Dar dacă

rămâneŃi în suferinŃă şi asuprire

înseamnă că nu ascultaŃi de Domnul.

148

      Voi nu trebuie să duceŃi   crucea

suferinŃei, ca să o arătaŃi oamenilor, ci   să

purtaŃi crucea luminii. 149Şi aşa cei, care

vă văd, se vor lumina şi ei când vă arătaŃi

în lumină, dar dacă sunteŃi trişti şi obidiŃi

cărând în spinare crucea suferinŃei,

oamenii vor fugi de voi”.

      150Iisus a văzut că uneori ucenicii se

sfădeau între ei şi le zicea: „Ia seama

când critici pe alŃii că paiul din ochiul

fratelui tău îl vezi, dar bârna din ochiul

tău nu o vezi. 151Când vei scoate bârna

din ochiul tău atunci vei vedea bine ca să

scoŃi paiul din ochiul fratelui tău. Că aşa

ai ochi de văzut şi sufletul îŃi este treaz   şi

viaŃa Ńi-o trăieşti în lumină”.

      152Când Iisus le vorbea ucenicilor

despre menirea omului pe pământ, le

zicea: „AmintiŃi-vă că sunteŃi trecători

prin viaŃă şi nu vă daŃi sănătatea pentru

adunarea bogăŃiilor, care nu folosesc la

nimic dacă trupul, mintea şi sufletul vă

sunt bolnave. 153Cel care iubeşte rodul să

iubească şi pomul care l-a rodit şi să

îngrijească de pomul roditor. Aşa şi voi

să grijiŃi viaŃa cea bună”.

      154Într-una din zile au venit la Iisus

saducheii care spuneau că nu este

înviere, dar fariseii credeau în învierea

trupului. 155Şi saducheii   ca să-L

umilească, pentru că auziseră că Iisus

credea în înviere, I-au spus: „Din Legea

noastră, lăsată de Moise, ştim că dacă

moare fratele cuiva şi-şi va lăsa femeia

fără copii, pe femeia lui să o ia fratele

său şi să-i ridice urmaşi. 156Şi erau şapte

fraŃi care rând pe rând au murit şi femeia

celui dintâi a fost luată rând pe rând de

fraŃi căci niciunul nu a lăsat urmaşi cu   ea.

Dar mai apoi a muri şi femeia. Să ne spui

acum învăŃătorule a căruia dintre fraŃi va

fi femeia la înviere?”

      157Iisus le-a răspuns: „Voi rătăciŃi

când spuneŃi asta. Când oamenii învie

din morŃi nu se mai însoară şi nu se mai

mărită, ci ei sunt duhuri libere în ceruri.

158

   Că morŃii nu învie în trup, ci în spirit”.

      159Şi mulŃi se minunau de noua

învăŃătură. Şi peste tot s-a dus vestea

despre înŃelepciunea Lui Iisus şi mulŃi se

întrebau: „Oare a sosit Mesia lui Israel?”

      160Dar ucenicii vroiau să ştie ei mai

întâi şi I-au spus: „ÎnvăŃătorule, noi

aşteptăm venirea Mesiei Lui Israel. Şi

noi ştim că Tu eşti acela după câte spui   şi

câte faci”.

      161Iisus le-a zis: „Să luaŃi aminte că Eu

sunt Fiul Omului”.

      162Şi ei L-au rugat: „Să ne spui şi nouă

ce înseamnă aceasta”.

      163Atunci Iisus le-a răspuns: „Omu

este un zeu mare care hălăduieşte pe

vârfurile cele înalte ale munŃilor. 164Şi în

vechime străbunii voştri îl adorau pe

acest zeu pe înălŃimi unde ei făceau

focuri şi se rugau Lui. Aşa au făcut şi

patriarhii şi Moise. 165Şi Zeul Omu nu

este altul decât Tatăl ceresc că altarele

Lui se află numai pe vârfurile cele înalte

ale munŃilor ca să fie cât mai aproape de

cer”.

      166Ucenicii I-au spus atunci: „Nu

încape îndoială că dacă Tu eşti Fiul

Omului eşti Fiul Tatălui, care ştim că-L

va trimite pe Mesia ca să ne izbăvească”.

159


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

               zi Iisus învăŃa poporul în

sinagogă şi le-a spus: „Eu arăt lumină

lumii. Cel ce-Mi urmează Mie nu va

umbla în întuneric, ci va avea lumina

vieŃii veşnice. 168Orice om care este

luminat este lumină pentru întreaga

lume. 169Şi când   urmaŃi un om luminat

aveŃi lumină vieŃii”.

     170Într-o zi Iisus se afla într-o sinagogă

şi oamenii L-au întrebat: „Eşti Tu oare

Fiul Domnului? Nouă să ne spui acum

învăŃătorule”.

     171Iisus le-a răspuns: „Eu sunt Fiul

Domnului în spirit nu în trup, că în trup

sunt fiul tatălui care m-a zămislit cu

mama Mea Maria”.

     172Şi uneori când vorbea în templu,

Iisus îi critica pe farisei şi pe cărturari

zicând: 173„Aceşti   învăŃători sunt ca

paznicii care au încuiat uşile la casa

cunoaşterii şi au luat cheile, dar nici ei   nu

intră, nici nu lasă pe alŃii să intre acolo.

JudecaŃi dacă este bine ce fac ei care se

cred sfinŃii lui Israel”.

     174Şi Iisus le-a spus fariseilor: „Decât

să vă deschideŃi ochii, ca să vedeŃi

adevărul, preferaŃi să scoateŃi ochii celui

care vi-l arată. UitaŃi-vă la voi cât de

rătăciŃi sunteŃi”.

     175MulŃi cărturari se opuneau

învăŃăturilor pe care Iisus Le dădea

norodului. Şi au vrut să nu-L mai

iubească poporul şi au răspândit vorba că

Iisus nu era iudeu întru-totul ci că-L avea

ca tată pe Pandera, nu pe Iosif. Şi-I

spuneau Ieşua ben Pandera (Iisus fiul lui

Pandera).

     176Într-una din zile, Nicodim, un

fruntaş al iudeilor, a trimis Lui Iisus

vorbă că ar dori să-L vadă. 177Iisus l-a

chemat, şi Nicodim I-a zis: „ÎnvăŃătorule,

multe se spun despre Tine şi învăŃătura

167

Într-o

Ta. 178Eu aştept împărăŃia   Domnului, ca

mulŃi alŃii, dar rogu-Te să-mi spui dacă

eşti Tu Mesia Cel aşteptat de iudei,

Izbăvitorul nostru? 179Eu nu ştiu ce să

mai cred. Am auzit şi am văzut chiar eu

însumi câte minuni faci, dar sunt îndoit

de ce spun arhiereii şi alŃi bătrâni de la

templu, că învăŃătura Ta rătăceşte

poporul în loc să-l ducă pe calea cea

dreaptă”.

     180Atunci Iisus i-a răspuns:

„Nicodime, află că eu vreau să izbăvesc

acest popor, dar nu m-am numit

niciodată Mesia, ci sunt Fiul Omului, şi

am mari puteri de la Tatăl. 181Sunt mulŃi

dintre iudei care vor să facă din Mine un

om cum şi-au închipuit ei. Aşa au făcut şi

cu vărul mea Ioan, cel care boteza în

Iordan. 182Ioan le-a   zis răspicat că nu este

Ilie, cel care trebuie să vină să netezească

pe calea Lui Mesia, dar ei nu l-au crezut.

Şi Ioan a murit ucis de oamenii lui Irod

Idumeul. 183Eu, deşi   umblu de ceva timp

cu ucenicii Mei, am văzut că ei tot n-au

priceput învăŃătura Mea care predică

înŃelepciunea nu sfinŃenia. 184Iudeii nu

pot ieşi uşor din vina păcatului etern care

li se predică de veacuri şi veacuri. Şi de

aceea ei cred că sfinŃenia este necesară

pentru salvarea sufletului. Şi multe altele

cred ei în mod greşit. 185De pildă fiecare

ar vrea să fie nemuritor în trup, pe când

eu propovăduiesc nemurirea sufletului”.

     186Şi a mai spus Nicodim: „Unii zic că

eşti Mesia, alŃii că nu eşti, Tu le spui   că

nu eşti Mesia, unii te cred, dar alŃii

insistă că eşti. Unii vor să te omoare, alŃii

vor să moară pentru tine. Cum oare se

vor termina toate astea?”

     187Atunci Iisus a răspuns: „Vreau să

aduc o lumină de speranŃă acestui neam

necredincios. Lupta mea pentru adevăr

nu este terminată. 188Acest neam se află

160


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

într-o mare rătăcire care le-a adus multă

suferinŃă. 189Să nu uităm sclavia din

Egipt, risipirea celor zece triburi ale lui

Israel de către asirieni, distrugerea

templului lui Solomon şi captivitatea

babiloniană. 190Multe alte dureri îi

aşteaptă în viitor dacă ei nu vor părăsi

răutăŃile în care trăiesc. 191Crezi tu oare

Nicodime că Domnul degeaba a făcut ca

neamul iudeu să sufere?”

     192Şi de atunci Nicodim I-a devenit

ucenic Lui Iisus, dar nu umbla cu cei

doisprezece care erau Simon zis Petru cu

fratele lui Andrei, Iacob al lui Zevedeu

cu fratele lui Ioan, Filip, Bartolomeu,

Toma, Matei vameşul, Iacob al lui Alfeu,

Levi zis Tadeu, Simon Canaaneanul şi

Iuda Iscarioteanul.

     193Într-o zi, pe când Iisus se găsea în

templu şi vorbea mulŃimii, unii admirau

pietrele şlefuite şi odoarele.

     194Şi Iisus le-a zis: „Le vedeŃi voi pe

toate acestea? Adevăr vă grăiesc că acest

templu va fi dărâmat şi se va risipi. 195Că

Domnul nu uită vărsarea de sânge făcută

când templul acesta s-a dat în folosinŃă

pe timpul profetului Zaharia. 196Şi

Zaharia le-a spus să nu se facă ucideri de

animale la templu, dar ei nu au ascultat   şi

au jertfit o sută de tauri, două sute de

berbeci şi patru sute de miei. 197Şi de-a

pururea, oricine va mai construi ceva pe

aceste locuri, va avea parte de sânge şi   de

suferinŃă. Că jertfă sângeroasă nu poate

să fie temelie bună”.

     198Odată ucenicii vroiau să ştie despre

vieŃile lor de dinainte, că Iisus le spusese

că sufletul nemuritor al omului trecea

dintr-o viaŃă în alta şi locuia mereu în   alt

corp.

     199Şi Iisus le-a spus: „În viitor din ce

în ce mai mulŃi oameni îşi vor aminti

vieŃile pe care le-au trăit înainte. Ei vor   fi

cei ale căror suflete se vor apropia de

Tatăl ceresc. 200Şi voi dacă vă rugaŃi la

Tatăl şi staŃi aproape de focul viu, veŃi

primi această cunoaştere a vieŃilor de

dinainte”.

      201MulŃi iudei vedeau vremurile

tulburi pe care le trăiau şi câtă nedreptate

şi răutate era în lume. 202Într-o zi câŃiva

L-au rugat: „Doamne, să ne vorbeşti

despre sfârşitul lumii, că în vechime

profeŃii noştri au spus că odată va veni

sfârşitul timpului”.

      203Atunci Iisus le-a zis: „De demult

părinŃii voştri au crezut în sfârşitul lumii,

atunci când vor fi multe suferinŃe şi

pagube pentru întregul pământ. 204Dar

luaŃi aminte că sfârşitul lumii este când

mintea omului se curăŃă de relele pe care

le gândeşte, că este vorba de lumea rea

pe care au creat-o ei în minŃile lor

întunecate. 205Şi mulŃi citesc şi puŃini

pricep scripturile. 206Şi aşa cum spune

profetul Daniel, la acele vremuri „mulŃi

vor fi aleşi şi înălbiŃi şi încercaŃi prin   foc

şi sfinŃiŃi” şi de asta doar „cei înŃelepŃi

vor avea cunoaşterea”. 207Tot Daniel

spune că trebuie să înceteze jertfa. 208Că

jertfa cu sânge nu e bună, zeii nu au

nevoie de jertfe. 209Oamenii, în loc să

ucidă animalele de sacrificiu, mai bine să

jertfească în focul sacru relele şi

întunericul din ei, şi aşa să se purifice.

210

   Cât priveşte lumea, pe care o vedeŃi cu

ochii, ea va avea odată un sfârşit ca toate

cele lumeşti, dar este departe ceasul acela

când se vor duce şi pământul şi soarele şi

stelele. 211Voi să   căutaŃi să ştiŃi despre

sfârşitul lumii rele din voi nu de lumea

pământească şi cea a stelelor, că lumea

din minŃile voastre e cea care vă Ńine în

rătăcire”.

161


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

212

Altă dată Iisus era doar cu ucenicii

cei mai apropiaŃi şi ei L-au întrebat: „Ce

se va întâmpla la acele vremuri de pe

urmă?”

      213Iisus le-a răspuns: „Când sufletele

se vor trezi în oameni, la acele timpuri   şi

trupurile le vor deveni cu adevărat vii şi

minŃile lor se vor scutura din adormire.

214

      Fără trezirea sufletului   omul nu

trăieşte cu adevărat, că este aidoma

fiinŃelor ale căror vieŃi sunt ca fumul.

215

      Şi părăsind trupul lor   de Ńărână,

oamenii treziŃi vor fi întocmai ca zeii.

Asta înseamnă că se deschid cerurile şi

că oamenii intră într-o împărăŃie nouă.

216

      Şi toate acestea se întâmplă   când omul

deschide cu chei potrivite cele şapte

temple din el şi găseşte acolo dărnicie,

plăcere, pace, iubire, încredere, dreaptă

judecată şi trezire a sufletului. 217Şi eu

voi fi cu voi dacă veŃi bate la porŃile

acestor temple unde veŃi gusta din pomul

vieŃii care este în raiul Domnului aflat   în

voi”.

      218Şi ucenicii L-au mai întrebat: „Cum

oare vei fi cu noi Doamne în timpurile de

pe urmă?”

      219Atunci Iisus le-a răspuns: „La acele

vremuri Fiul Omului va coborî pe

pământ cu multe suflete ale îngerilor

luminii, că Eu voi fi în sufletele lor. 220Şi

multe suflete din întuneric se vor întrupa

şi ele. 221Şi din   cerul de purpură vor veni

pe pământ mulŃi îngerii ca să fie lumină

celor aflaŃi în întuneric. 222Şi veŃi coborî

şi voi odată cu îngerii cei mari, că veŃi   fi

îngeri mari şi veŃi avea trupuri, dar eu   voi

fi doar parte din sufletele voastre în care

va fi lumina Mea. 223Şi la timpul acela,

ce va veni, oamenii vor învăŃa de la

îngerii luminii ce este iubirea şi vor

învăŃa de la sufletele coborâte din

întuneric ce nu este iubirea. 224Şi lumina

sufletelor va fi aşa de mare că se vor albi

toate sufletele care au trăit vreodată pe

pământ. 225Dar va   trece mult timp până

se vor înfăptui toate acestea”.

              CAPITOLUL 7

      Pandera vine la   Ierusalim. Iisus îi

      alungă pe vânzătorii din templu.

Vicleşugul celor de la templu. Cina   cea

     de Taină. Pe Muntele Măslinilor.

     Trădarea lui Iuda şi prinderea Lui

Iisus. Lepădarea lui Petru. Iisus în   faŃa

sanhedrinului. Pilat şi Irod Îl judecă   pe

     Iisus. Iisus este condamnat la

                răstignire.

1

la Ierusalim. Pe Iisus Îl observa de

departe fără să-I spună că venise. Ba

chiar de câteva ori Pandera a intrat în

templu, îmbrăcat în haine evreieşti, şi-L

asculta pe Iisus cum le vorbea oamenilor.

3

  Şi se gândea Pandera cu speranŃă: „Cu

ajutorul Lui Dumnezeu, fiul meu îi va

lumina pe aceşti oameni”.

     4Într-o zi Iisus a intrat în templu şi a

văzut pe mulŃi care vindeau şi cumpărau.

Şi le-a răsturnat mesele vânzătorilor şi   i-

a dat afară din templu zicându-le: „Asta-i

casă de rugăciune nu peşteră de tâlhari”.

5

  Arhiereii şi cărturarii au auzit cele

întâmplate şi de atunci căutau să-L

piardă, dar se temeau de popor. 6La acel

timp erau arhierei Anna şi Caiafa.

     7Se apropia sărbătoarea Paştilor, a

Azimelor, şi arhiereii şi cărturarii căutau

să-L omoare pe Iisus. 8Atunci s-au folosit

de un vicleşug şi l-au chemat pe Iuda

Iscarioteanul, care era din numărul celor

doisprezece care-L urmau pe Iisus. 9Că-

şi ziceau ei: „Dacă acest Iuda Ńine punga

cetei lui Iisus, atunci este iubitor de

arginŃi”.

162

Primăvara,2 devreme, Pandera sosise


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

           s-a dus la templu şi a stat de

vorbă cu arhiereii şi cu leviŃii care

păzeau la templu. 11Lui Iuda i-au dat bani

şi s-au învoit ca el să-L dea în mâinile   lor

într-un loc unde să nu fie mulŃime de

oameni ca să-I ia apărarea.

     12Şi când a venit ziua de Paşti, Iisus

le-a spus lui Petru şi lui Ioan: „MergeŃi   în

cetate şi ne pregătiŃi Paştile ca să

mâncăm. 13Când veŃi   intra în cetate să vă

uitaŃi la oamenii care trec. Şi dacă veŃi

vedea un om ducând un ulcior plin cu

apă acesta este semnul cel mai bun. 14Să

vă luaŃi după acel om şi la casa în care   el

va intra să spuneŃi stăpânului acelei case

că Eu vreau să vin cu ucenicii Mei să

mănânc Paştile într-o odaie pe care ne-o

va pregăti el acolo”.

     15Petru şi Ioan au făcut precum le

spusese Iisus.

     16La ceasul potrivit Iisus a stat la masă

cu apostolii Lui şi le-a spus: „Am dorit

foarte mult să mănânc Paştile cu voi mai

înainte ca Eu să pătimesc”.

     17Apoi Iisus a luat ulciorul cu apă, a

mulŃumit Domnului, a băut apă şi le-a

spus ucenicilor: „LuaŃi-l şi împărŃiŃi apa

vie între voi. De acum nu voi mai bea

apa vieŃii cu voi până la venirea

împărăŃiei Domnului”.

     18Apoi Iisus a luat pâinea, a mulŃumit

Domnului şi a frânt-o în bucăŃi zicând:

„LuaŃi şi mâncaŃi ca să vă întăriŃi

trupurile. 19Bând din apa vie şi mâncând

din azima care dă vigoare trupului este

Legea cea Nouă pe care voi să o urmaŃi

întru pomenirea Mea”.

     20Aşa ucenicii au aflat că Iisus nu va

mai fi curând printre ei. 21Şi ei vroiau să

ştie cine va rămâne să conducă grupul

lor.

10

Iuda

22

Şi Iisus le-a dat învăŃătură: „Să luaŃi

aminte că legea cea nouă este iubirea de

oameni. Când omul are iubire de oameni

poate să săvârşească orice lucru bun în

viaŃă, că Domnul prin oameni îşi arată

bunătatea. 23Cel mai mare dintre voi să

fie asemenea celui mai mic. Dacă este

căpetenie să fie asemenea celui ce

slujeşte. 24Chiar dacă   Eu stau la masă cu

voi sunt asemenea celui ce slujeşte.

25

   Când Eu voi merge la Tatăl Meu vă voi

rândui să veniŃi şi voi acolo cu sufletele

atunci când veŃi muri. Şi în împărăŃia

Mea nu se bea şi nu se mănâncă, că

trupuri nu veŃi mai avea. 26Şi când veŃi

sta în împărăŃia Mea vor veni odată şi

vremurile de pe urmă când veŃi judeca

seminŃiile lui Israel. Dar mult timp va

trece de la Tatăl Meu până atunci”.

      27În sinea lui Simon Petru se îndoia de

cele spuse de Iisus şi se întreba: „Oare

cine este Tatăl Său de ne vorbeşte aşa?”

      28Iisus îl ştia bine pe Petru că adesea

îşi pierdea credinŃa şi i-a spus ca să-l

întărească: „M-am rugat pentru tine ca să

nu-Ńi piară credinŃa cu care să-i întăreşti

pe fraŃii tăi”.

      29Atunci Petru a zis: „Doamne, cu

Tine sunt gata să merg oriunde şi-n

temniŃă şi la moarte”.

      30Şi Iisus i-a spus: „łi-o spun eu Ńie

Petre că astăzi nu va cânta cocoşul până

ce tu de trei ori te vei lepăda de Mine,

cum că nu Mă cunoşti”.

      31După ce au terminat cina, Iisus a

ieşit din casă şi urmat de ucenicii Săi,

dintre care lipsea Iuda Iscarioteanul, a

plecat către Muntele Măslinilor să

aprindă focul sacru şi acolo să se roage.

32

   Când a ajuns le-a zis tuturor să se roage

şi ei. 33Dar El   s-a îndepărtat ca la o

aruncătură de piatră şi îngenunchind se

163


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

ruga: „Părinte al Meu de voieşti

depărtează această suferinŃă de la mine,

dar chiar dacă-Mi va fi greu voia Ta să se

facă!”

     34Şi când s-a întors Iisus la ucenicii

Săi i-a găsit adormiŃi în jurul focului,   şi

acesta era un semn rău. 35Atunci noaptea

a venit o gloată de oameni, arhiereii,

căpeteniile templului şi bătrânii ca să-L

prindă. 36În fruntea   lor se afla Iuda

Iscarioteanul care, la lumina torŃelor, L-a

arătat pe Iisus celor cu care venise. 37Iar

El i-a zis: „Mă vinzi tu pe Mine Iudo?”

Că ştia ce făcuse Iuda Iscarioteanul.

     38Iar ucenicii văzând ce avea să se

întâmple au scos săbiile. 39Petru cu sabia

lui l-a lovit pe o slugă a arhiereului şi   i-a

tăiat urechea dreaptă. 40Dar Iisus i-a oprit

pe ucenici să lupte şi a luat urechea

rănitului, i-a pus-o la loc şi l-a vindecat.

     41Iisus era mâhnit de cei care veniseră

să-L prindă şi le-a zis: „Ca la un tâlhar

aŃi ieşit cu săbii şi ciomege. Când eram

în templu şi învăŃam norodul nu v-aŃi

întins mâinile asupră-Mi, că vă era frică

de popor. Iată că a sosit ceasul când

arătaŃi că sunteŃi sub stăpânirea negurei!”

     42Şi iudeii L-au prins pe Iisus şi L-au

dus la casa arhiereului. 43De departe

Petru îi urma.

     44Noaptea, cei care-L aduseseră pe

Iisus, au aprins focul în mijlocul curŃii   şi

Petru a venit să se încălzească şi el. 45Pe

Iisus Îl Ńineau deoparte în frig.

     46O slujnică l-a recunoscut pe Petru ca

unul dintre cei ce stăteau la foc şi le-a

zis: „Şi acesta era cu el!” Atunci Petru   s-

a lepădat zicând: „Femeie, nu-l cunosc!”

Dar un alt om din mulŃime i-a zis: „Şi tu

eşti dintre ei!” Petru iar a tăgăduit

zicând: „Omule, nu sunt!” Mai târziu un

altul, uitându-se atent la Petru, le-a zis

celorlalŃi: „Negreşit şi acesta a fost cu   el,

că e galileean după grai”. Dar şi a treia

oară Petru nu a recunoscut zicând:

„Omule, nu ştiu ce spui!”

     47Şi atunci a cântat cocoşul, Iisus a

privit spre Petru care şi-a adus aminte de

cuvintele Domnului care-i spusese: „łi-o

spun eu Ńie Petre că astăzi nu va cânta

cocoşul până ce tu de trei ori te vei

lepăda de Mine, cum că nu Mă cunoşti”.

48

   Şi ieşind afară din curte Petru a plâns

cu amar.

     49Când s-a făcut de ziuă au venit la

sanhedrin bătrânii poporului care erau

arhierei şi cărturari şi L-au adus acolo   pe

Iisus. 50Şi ei i-au   zis: „Spune-ne nouă

dacă eşti tu Mesia?”.

     51Iisus le-a răspuns: „Ce vă voi spune

oricum nu veŃi crede. Dacă vă voi întreba

ceva nu-Mi veŃi răspunde şi nici nu Mă

veŃi elibera. 52De acum Fiul Omului va

şedea în putere de-a dreapta Tatălui”.

     53Cei prezenŃi, nu au înŃeles vorbele

Lui Iisus, care însemnau că cel care

spune adevărul dobândeşte puterea

Domnului.

     54„Eşti tu Fiul Domnului   nostru?” au

întrebat ei.

     55Iisus le-a răspuns: „Nu eu spun asta,

ci voi!”

     56Şi adunarea din sanhedrin L-a

condamnat zicându-I: „Ce trebuinŃă mai

avem de altă mărturie? Că noi înşine din

gura lui am auzit blasfemie!”

     57Şi arhiereii L-au dus în faŃa

guvernatorului roman PonŃiu Pilat şi L-

au pârât zicându-i: „Acest om ne

răzvrăteşte neamul împiedicându-l să dea

dajdie cezarului şi zicând că el este

Mesia Împărat”.

164


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

              Pilat L-a întrebat pe Iisus:

„Eşti tu împăratul iudeilor? Iată iudeii,

neamul tău, şi arhiereii mi te-au adus să

te judec. Spune-mi ce rău ai făcut?”

     59El i-a răspuns: „Este adevărat că Eu

sunt Împăratul Iudeilor. Dar împărăŃia

Mea nu este din lumea aceasta şi nu

ameninŃă nici o altă împărăŃie. 60Nu am

slujitori ca să lupte pentru mine. Nimic

rău nu am făcut. 61Am mărturisit pentru

adevăr că împărăŃia Mea este în suflet”.

     62Pilat era cunoscător într-ale

filosofiei şi I-a zis: „Ştim noi oare ce   este

adevărul omule?”

     63Atunci Pilat a ieşit afară la iudei şi a

zis către arhierei şi către mulŃime: „L-am

judecat şi nu găsesc nici o vină în omul

acesta”.

     64Dar ei stăruiau că Iisus întărâta

poporul şi era galileean din Nazaret. 65Şi

Pilat i-a trimis la Irod Antipa, care era

tetrarhul Galileii şi se întâmplase să fie   şi

el atunci la Ierusalim.

     66Irod Antipa s-a bucurat când L-a

văzut pe Iisus şi nădăjduia să vadă vreo

minune săvârşită de El, din cele ce auzise

că face. 67Şi I-a   pus multe întrebări, dar

Iisus nu i-a răspuns nimic. 68Arhiereii şi

cărturarii Îl tot învinuiau, dar Irod Antipa

nu L-a găsit vinovat şi ei au mers cu El

înapoi la Pilat.

     69Când Pilat i-a văzut din nou, le-a

zis: „De ce aŃi mai venit? Pe omul acesta

l-am cercetat deja în faŃa voastră şi n-am

găsit nici o vină din cele pe care voi le

aduceŃi împotrivă-i. 70Şi văd că nici Irod

nu l-a găsit vinovat de vreme ce aŃi venit

iar la mine. 71Omul acesta n-a făcut

nimic vrednic de moarte. Îl voi

condamna la biciuire, dar apoi îl voi

elibera”.

58

Atunci

            tot mai credea că arhiereii şi

cărturarii nu şi-au pierdut pe de-a-ntregul

simŃul dreptăŃii. 73Şi era atunci obiceiul

ca de praznicul iudeilor guvernatorul

roman să elibereze un întemniŃat, pe

care-l vroiau ei. 74Şi Pilat ştia că cel mai

rău dintre întemniŃaŃi era un om numit

Baraba. Atunci Pilat i-a întrebat: „Pe care

vreŃi să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe

Iisus?”

     75Atunci mulŃimea, care ştia că Baraba

era un criminal şi un răscolnic, a cerut

sfat de la arhierei şi bătrâni.

     76Pe când Pilat şedea în scaunul de

judecată, femeia lui a trimis pe cineva la

el să-i spună: „Nimic rău să nu-I faci

Dreptului Acestuia, că am aflat despre

El. 77Este un om venit   din Ńinuturile

tracilor, dar mama Lui este de aici, şi El

a fost născut în Iudeea. 78Iudeii vor să-L

omoare că El le aduce o învăŃătură nouă

care să le lumineze minŃile”.

     79Când Pilat a ieşit şi a întrebat

mulŃimea pe cine să elibereze, ei au

strigat să-l elibereze pe Baraba.

     80Dar Pilat vroia neapărat să-L scape

pe Iisus pe care mulŃimea îi cerea să-L

răstignească. Şi i-a întrebat a treia oară:

„Dar ce rău a făcut omul acesta? Eu nu

am găsit în el nici o vină vrednică de

moarte”.

     81MulŃimea întărâtată striga şi mai

tare: „Să fie răstignit! Să fie răstignit!”

     82Pilat le-a zis: „De ce nu-l răstigniŃi

voi, că eu nici o vină nu găsesc în el”.

     83Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o

Lege, şi după Legea noastră el trebuie să

moară pentru că s-a făcut pe sine fiu al

Domnului. 84Dar nouă   nu ne este

îngăduit să omorâm pe nimeni că suntem

sub stăpânirea romană”.

165

72

Pilat


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

                                                   „Să fie precum ziceŃi” a spus Pilat

şi-a amintit de vorbele trimise de nevasta   şi le-a eliberat pe Baraba.

                                                101lui. Şi L-a întrebat pe Iisus: „De unde eştiApoi Pilat a mers în pretoriu şi a

tu omule?”

                                            chemat   sutaşul şi câŃiva soldaŃi romani şi

      8687Dar Iisus nu i-a răspuns. Atunci le-a spus în taină: 102„PurtaŃi-vă mai

Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii   blând cu omul ăsta, că nu vreau să

că am putere să te eliberez sau să te moară.   Nu-i puneŃi crucea suferinŃei în

                                            spinare.   Nimeni să nu afle vreodată ce v-răstignesc?”

      88Şi Iisus i-a răspuns: „N-ai avea nici am spus eu acum”.

                                                103Apoi sutaşul a pus soldaŃii să-Lo putere asupră-Mi dacă nu Ńi-ar fi   fost

dat de sus din cer. 89Dacă mă condamni străjuiască pe Iisus şi L-au dus la

n-ai nici o vină. Păcatul mare este al cohortă.   104Şi aşteptau ordine de la Pilat

                                            când   să pornească să-i răstignească pecelor care M-au dat în mâna ta”.

      90

                                            osândiŃi. 105SoldaŃii   au pregătit crucile şi

         Când Pilat a auzit acele cuvinte

vroia să-L elibereze pe Iisus chiar atunci.   Pilat a pus să se scrie pe crucea Lui Iisus

91Dar iudeii l-au prins la strâmtoare şi i- cu litere greceşti, latineşti   şi evreieşti:

au zis: „Dacă-i dai drumul nu eşti de Acesta   este împăratul iudeilor.

                                                106Şi Pilat a vorbit cu Pandera, desprepartea cezarului. Ştii bine că   oricine se

face pe sine împărat este împotriva care   ştia că era tatăl Lui Iisus, şi i-a spus

                                            planul lui. 107Şi era împăcat în cuget căcezarului”.

      92Şi Pilat s-a temut de uneltirile n-o să încalce vorbele drepte pe   care i le

iudeilor şi a vrut să scape de orice vină.   trimisese femeia lui despre Iisus ca să

93A ieşit afară din pretoriu şi L-a adus nu-i facă nici un rău.

                                                108Apoi sutaşul cu ostaşii romani i-auacolo şi pe Iisus. 94A şezut pe scaunul de

judecată şi le-a zis iudeilor: „Iată pe luat   pe osândiŃi să-i ducă să-i

împăratul vostru care vrea să vă aducă răstignească.   Şi mulŃimea venea după ei.

                                                109lumină în suflete!”Domnul Dumnezeu privea din cerul

      95Atunci ei au strigat: „Ia-l, ia-l, Lui de purpură la zbaterile oamenilor   pe

răstigneşte-l!” 96Pilat le-a zis: „Cum pământ şi vedea sufletele luminii şi pe

asta? Pe împăratul vostru să-l cele ale întunericului   trimise în trupuri de

răstignesc?” 97Arhiereii au răspuns: „Noi oameni ca să înfăptuiască planul Lui de

                                              mântuire.nu   avem împărat decât pe cezarul!”

      98Şi Pilat luând apă şi-a spălat mâinile

                                                             CAPITOLUL 8

în faŃa mulŃimii zicând: „Nevinovat sunt

                                               Calvarul răstignirii. Înmormântarea

eu de sângele acestui om drept. De acum

                                                 Lui Iisus. Iisus   se arată femeilor şi

pe voi vă priveşte ce faceŃi cu el!”

                                                ucenicilor. Plecarea Lui Iisus din99Iar iudeii răspunzându-i   au zis: „Nu

                                                                Iudeea.

ne temem că facem o faptă rea. Sângele

lui să cadă asupra noastră şi a copiilor

                                              1Era vinerea Sabatului   şi mulŃimea anoştri dacă greşim!”

                                            pornit   cu Iisus şi cu doi făcători de rele

85

100

Şi Pilat a intrat din nou în pretoriu,

166


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

spre Dealul CăpăŃânii. 2Şi de departe

Pandera îi urma.

     3MulŃi dintre iudei au citit cele scrise

de PonŃiu Pilat pe crucea Lui Iisus.

4

  Arhiereii au mers la Pilat şi i-au zis:

„Nu scrie că este Împăratul Iudeilor, ci

că el a zis: Eu sunt Împăratul Iudeilor”.

     5Iar Pilat le-a răspuns: „Ce-am scris,

am scris! Că doar voi aŃi spus că oricine

se face pe sine împărat este împotriva

cezarului şi că nu aveŃi împărat decât pe

cezarul. 6Omul ăsta   trebuie să fie numit

Împăratul Iudeilor. Dacă nu este atunci

de ce l-aŃi luat să fie răstignit? Ca să   nu

mai fie o ameninŃare pentru cezarul de la

Roma, nu? Iar dacă nu este Împăratul

Iudeilor, nu are nimeni de ce să se teamă

şi atunci ar trebui eliberat”.

     7Şi arhiereii n-au mai ştiut ce să

răspundă.

     8Dar ostaşii romani nu I-au pus Lui

Iisus crucea răstignirii în spinare ca să   şi-

o ducă singur ca şi ceilalŃi osândiŃi. 9Şi

au luat pe un oarecare Simon Cireneul,

un om zdravăn, şi l-au forŃat să ducă el

crucea în urma Lui Iisus.

     10Femeile din Galileea care veneau cu

gloata Îl plângeau şi se văicăreau că-L

duc la moarte.

     11Şi când au ajuns pe Dealul CăpăŃânii

i-au răstignit acolo pe condamnaŃi. 12I-au

legat pe cruci cu funii groase de mâini şi

de picioare. 13Pe Iisus L-au pus între cei

doi făcători de rele şi I-au pus pe cap o

coroană de spini. 14Şi pe crucea Lui era

scris cu litere greceşti, latineşti şi

evreieşti: Acesta este împăratul iudeilor.

     15Dar Iisus le cunoştea rătăcire din

suflete şi i-a iertat pentru faptele lor

zicând: „Tată ceresc, iartă-le iudeilor,   că

ei nu ştiu ce fac!”

           mulŃi îşi băteau joc de El şi le

ziceau altora: „Dacă el este Mesia, alesul

Domnului, şi dacă i-a mântuit pe alŃii,

atunci să se mântuie acum şi pe sine

însuşi. Vrem să vedem minunea asta”.

     17Coroana de spini Îl înŃepa, sângele Îi

intra în ochi şi cu greu putea să mai vadă.

18

   Şi Iisus Şi-a pierdut încrederea în

Domnul şi a strigat în aramaică: Aba,

aba, lama sabahtani? (Tată, tată, de ce

M-ai părăsit?)”.

     19Lângă crucea Lui Iisus stăteau

mama Sa şi sora mamei Sale, Maria a lui

Cleopa şi Maria Magdalena.

     20Şi aşa S-a chinuit Iisus până când s-a

lăsat înserarea când a strigat: „Tată

ceresc, în mâinile Tale Îmi pun duhul!”

     21Apoi a cerut apă: „Mi-e sete”.

     22Atunci sutaşul a luat o ramură de

isop, a prins de ea un burete muiat în oŃet

şi I l-a dus la gură, că pregătise totul

dinainte. 23Când Iisus   a mirosit oŃetul şi-a

plecat capul în jos şi nu a mai mişcat.

24

   Şi iudeii au crezut că a murit.

     25Fiind vinerea Sabatului, iudeii nu

vroiau să lase trupurile pe cruci sâmbăta.

26

   Şi s-au grăbit şi au mers la Pilat să-l

roage să le zdrobescă picioarele la cei

răstigniŃi ca să moară mai repede şi să-i

ia de acolo. Şi Pilat a încuviinŃat.

     27Apoi ostaşii sutaşului au zdrobit

picioarele celor doi condamnaŃi răstigniŃi

cu Iisus. 28Când au   ajuns la Iisus sutaşul

a vrut să arate mulŃimii că Iisus murise   şi

a zis celor mai de aproape: „Dacă n-a

murit atunci o să simtă suliŃa”.

     29Şi l-a atins pe Iisus la coaste. Şi s-a

văzut că nu mai mişcă şi sutaşul roman a

zis: „A murit! Ce rost are să-i mai

zdrobim oasele?”

167

16

Şi


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

           făcuse întuneric de-a binelea şi

ostaşii le-au spus oamenilor să plece că

răstignirea se terminase. 31Şi sutaşul s-a

dus la Pilat să-i spună cele întâmplate.

      32Dar câteva femei din Galileea,

rămăseseră la priveghi. 33SoldaŃii s-au

pregătit să ia cu ei trupurile zdrobite ale

celor răstigniŃi şi să le îngroape undeva.

34

   Dar de Iisus nu s-au atins aşa cum le

spusese sutaşul să facă.

      35Iosif din Arimateea, om bun şi drept,

mersese la Pilat şi ceruse trupul Lui Iisus

ca să-L înmormânteze. 36Şi adusese cu el

o targă din lemn şi doi oameni ca să-L ia

pe mort. 37Iar Pilat   s-a speriat şi a crezut

că Iisus murise. A chemat sutaşul care

asistase la răstignirea Lui Iisus, şi l-a

întrebat în taină dacă a murit.

      38Sutaşul i-a spus: „Am făcut precum

ne-ai spus”.

      39Atunci Pilat i-a spus în taină totul lui

Iosif din Arimateea şi i-a poruncit să aibă

grijă de Iisus. 40Şi l-a trimis pe Iosif cu

oamenii lui, cu sutaşul şi câŃiva ostaşi   cu

torŃele aprinse, pe Dealul CăpăŃânii.

      41Când ei au ajuns acolo mulŃimea

plecase şi mai erau doar câteva femei

care stăteau mai departe şi soldaŃii care-L

vegheau pe Iisus. 42Şi era acolo şi

Pandera.

      43Apoi sutaşul şi soldaŃii romani au

plecat şi ei. 44Iosif din Arimateea

împreună cu Pandera L-au dezlegat pe

Iisus de pe cruce şi L-au coborât cu grijă.

      45Iosif din Arimateea şi Pandera L-au

pus pe Iisus pe targă şi a fost purtat aşa

de oamenii lui Iosif. 46Câteva femei din

Galileea îi urmau.

      47Şi aşa au ajuns la o casă pe care o

aranjase Iosif. 48Şi oamenii lui stăteau

afară şi pe femei nu le-au lăsat să intre.

30

Se

49

Iisus îşi revenise. Apoi S-a spălat, iar

Iosif şi Pandera I-au îngrijit rănile.

50

   Apoi au pregătit un giulgiu şi L-au

înfăşurat pe Iisus în el, ca şi cum era

mort.

     51Iosif din Arimateea şi Pandera L-au

luat pe Iisus pe targă şi au plecat cu El   la

mormântul pregătit de Iosif. 52Că nu

vroiau ca oamenii lui Iosif să ştie că Iisus

era viu.

     53Şi de departe erau urmaŃi de Maria a

lui Cleopa, de Maria Magdalena şi de

Salomeea. 54Maria,   mama Lui Iisus,

plecase că nu mai putuse sta în picioare

de durere.

     55Pe Iisus L-au lăsat în mormânt şi au

pus o piatră mare la intrarea, apoi au

plecat.

     56Femeile care veniseră cu ei s-au dus

să pregătească miresme şi miruri ca să-I

ungă corpul aşa cum era obiceiul la

iudei. 57Dar era   ziua de Sabat când nu se

lucra. 58Şi ele   au aşteptat pentru a doua

zi, duminică, ca să meargă la mormânt.

     59Apoi Pandera s-a întors singur la

mormânt, a dat piatra la o parte şi a

aprins un opaiŃ. 60Când a intrat înăuntru

L-a văzut pe Iisus că stătea încă întins   pe

piatră. 61Apoi Iisus   S-a ridicat, a pus

giulgiurile pe locul unde stătuse întins   şi

amândoi s-au îmbrăcat în alb. 62Şi s-au

rugat strămoşului Zamolxe. 63Apoi după

un timp au ieşit, au pus la loc piatra pe

mormânt şi au plecat împreună.

     64Sâmbăta devreme s-au adunat la

Pilat arhiereii şi fariseii, şi i-au zis:   „Ne-

am adus aminte că amăgitorul acela a

spus, încă de pe când era în viaŃă, că

după trei zile se va scula. 65Te rugăm

porunceşte ca mormântul să fie Ńinut în

pază ca nu cumva, venind ucenicii lui,

168


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

să-l fure şi să spună poporului că s-a

sculat din morŃi”.

     66Şi guvernatorul le-a zis: „Vă dau

soldaŃi de strajă. MergeŃi cu ei la

mormânt şi păziŃi-l cum ştiŃi”.

     67Iar ei, ducându-se, au pecetluit piatra

şi au întărit cu strajă paza mormântului.

     68Duminică devreme, când nu se

crăpase încă de ziuă, Maria Magdalena,

Maria a lui Cleopa şi Salomeea au venit

la mormântul Lui Iisus aducând

miresmele pe care le pregătiseră. 69Şi i-

au rugat pe străjeri să le dea piatra la   o

parte de pe mormânt. 70Când au intrat

înăuntru au aprins lumânări, dar nu au

mai găsit trupul Lui Iisus acolo unde

ştiau că era pus.

     71Femeile s-au înspăimântat şi au

plecat degrabă să spună ucenicilor ce

văzuseră. 72Dar pe   când mergeau ele să-i

vestească, iată că au văzut doi oameni

îmbrăcaŃi în alb, şi unul dintre ei era

Iisus. 73Ele i-au   cuprins picioarele şi I s-

au închinat.

     74Iisus le-a zis: „Nu vă temeŃi!

BucuraŃi-vă! Nu căutaŃi un om viu

printre morŃi. AduceŃi-vă aminte cum v-

am vorbit, pe când eram încă în Galileea,

zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat

în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie

răstignit, dar El nu va muri. 75DuceŃi-vă

şi-i vestiŃi pe ucenici să meargă în

Galileea că eu vin acolo şi ei Mă vor

vedea”.

     76Femeile au mers şi au spus

apostolilor şi altora, ce ele văzuseră şi

auziseră, dar nimeni n-a crezut.

     77Atunci Petru a alergat la mormânt.

Străjerii deja plecaseră să anunŃe pe

arhierei despre toate cele întâmplate. 78Şi

Petru privind înăuntru n-a văzut decât

giulgiurile. Atunci a crezut că Iisus nu

murise.

     79Când arhiereii au aflat de la străjeri

că Iisus nu mai era în mormânt s-au

adunat împreună cu bătrânii şi au Ńinut

sfat. 80Le-au dat   ostaşilor romani arginŃi

din belşug zicându-le: „Voi să spuneŃi

aşa: „Ucenicii lui au venit noaptea şi l-au

furat în timp ce noi dormeam”. De se va

auzi aceasta la guvernator să nu aveŃi

grijă că noi îl vom îndupleca să nu vă

pedepsească”.

     81Iar ei, luând arginŃii, au făcut aşa

cum au fost învăŃaŃi răspândind printre

iudei cuvintele acestea. Dar guvernatorul

Pilat ştia tot adevărul.

     82Şi iată că-n aceeaşi zi doi dintre

apostoli, Cleopa şi Luca, plecaseră spre

Galileea. 83Şi în timp   ce vorbeau pe drum

despre toate cele întâmplate şi se tot

întrebau între ei, Iisus Însuşi apropiindu-

Se, cu tatăl Său Pandera, mergea

împreună cu ei. Dar ei nu L-au

recunoscut că El Îşi schimbase cumva

chipul. 84Şi Iisus   le-a zis: „Despre ce

vorbiŃi mergând?”

     85Şi Cleopa i-a zis: „Oare nu ştii

străine ce s-a întâmplat în Ierusalim

zilele acestea?”

     86El le-a zis: „SpuneŃi-Mi”.

     87Iar ei I-au povestit: „Cele despre

Iisus Nazarineanul, un profet puternic în

faptă şi-n cuvânt înaintea Domnului.

88

   Nu ai aflat cum L-au osândit la moarte

arhiereii şi mai-marii noştri şi L-au

răstignit? 89Noi ucenicii Lui nădăjduiam

că El este Cel ce avea să izbăvească pe

Israel. 90Nişte femei   de-ale noastre,

ducându-se astăzi de dimineaŃă la

mormânt şi neaflându-I acolo trupul

mort, au venit la noi zicând că pe drum la

întoarcere au văzut doi îngeri, unul

169


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

semăna cu Iisus care le-a spus că era viu.

91

   Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt

şi au găsit aşa cum şi femeile spuseseră,

dar pe El nu L-au văzut”.

      92Şi El le-a zis: „SunteŃi zăbavnici să

credeŃi în spusele profeŃilor. Nu trebuia

oare ca Mesia să pătimească şi să învie?”

      93Atunci Cleopa a scos o pâine şi i-a

invitat să mănânce: „MâncaŃi cu noi

oameni buni”.

      94După ce Iisus a spus binecuvântări a

frânt pâinea şi le-a dat tuturor să

mănânce. Atunci Cleopa şi Luca L-au

recunoscut.

      95Şi Luca a zis: „Domnul nostru, eşti

viu”.

      96Atunci Iisus le-a dat poruncă:

„MergeŃi la ucenici în Galileea şi le

spuneŃi că voi veni la muntele ştiut”.

      97Cleopa şi Luca s-au dus degrabă la

ucenici, i-au strâns în locul ştiut şi le-au

spus că L-au văzut pe Iisus, dar ei nu i-au

crezut.

      98Atunci Iisus a venit în mijlocul lor şi

i-a dojenit pentru necredinŃa şi

împietrirea inimii lor, că nu i-au crezut

pe cei ce-L văzuseră viu.

      99Şi le-a spus: „MergeŃi şi învăŃaŃi

toate neamurile să păzească toate câte v-

am poruncit Eu vouă. 100BotezaŃi-i pe

oameni cu apă vie, cu foc şi cu Duhul

ÎnŃelepciunii, că Eu voi fi cu voi în duh

cât va fi lumea lume. 101FiŃi înŃelepŃi ca

şerpii şi blânzi ca porumbeii şi atunci

Duhul Tatălui va grăi întru voi. 102În

orice faceŃi întru pomenirea Mea, când

Mă veŃi mărturisi în faŃa oamenilor, să nu

vă temeŃi de cei ce ucid trupul, că

sufletul nu pot să-l ucidă”.

      103Apoi Iisus s-a despărŃit de ucenici

şi a vorbit cu tatăl Său Pandera să

meargă să o aducă pe mama Sa Maria şi

să o ia cu ei.

     104Când Maria a venit au plecat toŃi

trei către mare de unde ei vroiau să se

îmbarce.

   105Pe drum Iisus l-a întrebat pe tatăl

Său: „Ce crezi tată? Ce vor face iudeii cu

învăŃătura pe care Eu le-am dat-o? Ei n-

au înŃeles-o de vreme ce M-au

condamnat la moarte”.

     106Şi Pandera I-a răspuns: „Şi eu cred

la fel ca tine fiule. Marii cărturari din

poporul maicii Tale Te-au respins şi au

rămas cu sufletele în întuneric. Dar vor

încerca să justifice cele rele făcute de   ei

şi nu ştim ce va ieşi. Cei câŃiva iudei care

au priceput învăŃătura Ta o vor

propovădui, dar nu prea au cui”.

     107Şi Iisus cu tatăl Său şi cu mama Sa

au trecut prin oraşul Sidon în Fenicia,

apoi prin marele oraş Efes, unde au văzut

templul zeiŃei Artemis, şi mai apoi prin

oraşul Atena.

     108Pe drum tot vorbeau şi se sfătuiau

până când au ajuns în Dacia.

     109Şi Domnul Dumnezeu din cerul Lui

de purpură Îl privea pe fiul Său Iisus.

             CAPITOLUL 9

Iisus în Dacia. Revenirea Lui Iisus   în

Iudeea şi întâlnirea cu Pavel. Iisus

Mare Preot şi rege drept. Împlinirea

            profeŃiilor.

            au trecut apa Istrului şi au

intrat în Dacia, Pandera, Maria şi Iisus   au

mers direct la Sarmisegetuza. 2Lilia,

soaŃa Lui Iisus, rudele şi toŃi de acolo   i-

au primit cu mare bucurie.

     3După câteva zile preoŃii şi preotesele

vroiau să afle ce a făcut Iisus în Iudeea.

170

1

Când


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

 Şi   s-au strâns în jurul unui foc şi Iisus

le-a povestit: „Neamul iudeilor este

îndărătnic. 5Ei nu au vroit să deschidă

ochii ca să vadă adevărul, dar au vrut să

scoată ochii celui care li-l arăta. 6Mă

condamnaserălamoarte,dar

guvernatorul roman a făcut în aşa fel că

să scap cu viaŃă”.

      7Şi Iisus le-a spus toate câte I s-au

întâmplat.

      8Marele Preot Antim a afla şi el de

revenirea Lui Iisus acasă şi L-a chemat

să-L vadă. Iisus i-a spus de-a fir a păr

cele petrecute în Iudeea.

      9Şi Marele Preot I-a zis: „Eu cred aşa:

Cu timpul cuvintele de înŃelepciune date

neamului mamei Tale vor fi răstălmăcite

şi vor folosi şi la luminarea minŃilor, dar

şi la robie. 10Dar în poporul nostru

învăŃăturile Tale vor rămâne de-a pururi

vii până când se vor trezi la lumină şi alte

neamuri. 11Va veni   un timp când toate

rătăcirile sufletelor vor fi risipite ca

fumul. 12Şi la acea   vreme iudeii înşişi vor

gusta din apa vie pe care Tu le-ai dat-o,

dar pe care ei au respins-o deocamdată.

Dar va dura veacuri şi veacuri”.

      13Pandera, Maria, Iisus şi Lilia locuiau

acolo unde stătuse în vechime Zamolxe

cu părinŃii Lui, Crăciun şi Vetra.

14

   Grădina maicii Lui Zamolxe era acolo

şi Maria o îngrijea şi ştia că grădina se

numea Grădina Maicii Domnului.

      15Iisus Şi-a reluat preocupările inimii.

Ca preot al Zeului Zamolxe, călătorea

prin toată Dacia şi prin Ńinuturile altor

traci de o parte şi de alta a fluviului Istru,

şi prin munŃi şi pe pământuri neumblate.

      16Aşa a cunoscut mulŃi sihaştri care

trăiau retraşi în munŃi, prin peşteri şi   în

locuri singuratice, în post şi rugăciune.

17

   Şi ei foloseau Rugăciunea MinŃii în

4

Inimă învăŃată de pe timpul Zeului

Zamolxe: Doamne Dumnezeule adu-mi

soarele Tău în inimă.

     18Aşa au trecut patru ani. 19Din când

în când Iisus afla veşti din Iudeea.

20

   Acolo învăŃăturile Lui erau date uitării.

PuŃini mai rămăseseră cei care să le

urmeze şi să le răspândească printre

iudei. 21Arhiereii   îi prigoneau pe ucenici

pe oriunde se aflau.

     22Şi-şi zicea Iisus: „Lucrurile nu merg

bine în poporul iudeilor. Trebuie să mă

sfătuiesc cu Marele Preot despre asta”.

     23Apoi Iisus a mers să vorbească cu

Marele Preot Antim căruia i-a spus:

„Mărite Preot, cunoşti foarte bine cele

întâmplate când am fost în Iudeea, unde

am stat un timp ca să luminez neamul

mamei Mele Maria. 24Urmăresc atent ce

se mai întâmplă acolo. ÎnvăŃăturile Mele

sunt date uitării, iar cei care le mai

propovăduiesc sunt prigoniŃi. 25Cel mai

rău este că cele spuse de Mine sunt

răstălmăcite. 26Ce să fac? Cum aş putea

să îndrept lucrurile? 27Mă gândesc la

profeŃiile primite de la arhanghelul

Gavriil, de mama Mea Maria, de

Elisabeta şi de Iosif, precum că Eu sunt

Mesia poporului iudeilor”.

     28Atunci Marele Preot Antim a spus:

„ProfeŃiile primite sunt adevărate.

Dovada este că până acum s-a mers în

direcŃia acelor profeŃii. 29Şi aş vrea să Te

întreb: Crezi tu oare că eşti Mesia

poporului lui Israel?”

     30Şi Iisus a răspuns: „Mult timp am

crezut aceasta. Dar acum Mă îndoiesc,

mai ales că nu sunt deloc semne că

poporul lui Israel este salvat în urma

misiunii Mele printre ei. 31IntenŃia Mea

mărturisită lor a fost să salvez pe toŃi

oamenii lumii, pornind de la salvarea

171


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

iudeilor. Şi văd că aceasta nu se întâmplă

deocamdată. 32Şi Mă întreb de ce

Domnul Dumnezeu a făcut să fie aşa

cum a ieşit?”.

      33Marele Preot i-a spus: Noi nu

cunoaştem cu limpezime căile Domnului.

Şi îngeri de am fi, coborâŃi pe pământ,

tot nu le-am şti pe de-a-ntregul. 34Nu

trebuie să uităm că este nevoie de timp

pentru împlinirea lor. 35Şi eu zic aşa: Cel

mai bine este să faci ceva ca să îndrepŃi

lucrurile. Ar trebui să mergi în Iudeea”.

      36Şi Iisus a zis: „Aşa voi face. 37Va fi

ultima Mea încercare de salvare a

poporul mamei Mele Maria”.

      38Şi Marele Preot I-a urat: „Să fie cu

spor. Mergi sănătos şi să te întorci cu

bine”.

      39Iisus s-a pregătit de plecare în Iudeea

şi înainte de a porni la drum mama Sa

Maria L-a binecuvântat.

      40Şi Iisus a luat cu Sine doi rumâni

care slujiseră în armata romană şi care

vorbeau bine atât limba latină cât şi

limba greacă.

      41Când pregătirile au fost gata, Iisus şi

însoŃitorii Lui au trecut Dunărea în

Tracia. 42După o   scurtă şedere la rudele

tatălui Său Pandera, în MunŃii Haemus,

Iisus a plecat spre Grecia continentală.

43

   Apoi s-a îmbarcat pe un vas comercial

şi a ajuns în Fenicia de unde a mers

direct în Iudeea.

      44Când Iisus a ajuns la Ierusalim, a

aflat multe despre prigoana arhiereilor

împotriva celor care-I urmau învăŃătura.

45

   Şi a auzit că cel mai rău dintre

asupritori era un om numit Saul din Tars,

rabin şi fariseu de loc din Cilicia. 46Şi I s-

a spus că Saul tocmai primise de la

arhierei scrisori către sinagogile din

Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii,

atât bărbaŃi cât şi femei, că merg pe

Calea Lui Iisus, să-i aducă legaŃi la

Ierusalim.

     47Atunci Iisus a pornit şi El pe drumul

Damascului. Era către amiază şi soarele

dogorea puternic şi Iisus cu însoŃitorii

Lui, cu care venise din Dacia, se

apropiau de Damasc. Şi mergeau în urma

lui Saul.

     48Saul era istovit, îi era foame şi a stat

pe o piatră ca să se odihnească. 49Şi Iisus

s-a apropiat de Saul. Când Saul a ridicat

capul, să vadă cine este lângă el, a

deschis ochii. 50Şi atunci l-a izbit lumina

soarelui puternic direct în ochi, i s-au

înmuiat picioarele şi a căzut la pământ.

     51Şi Iisus i-a zis: „Saule, Saule, de ce

Mă prigoneşti?”

     52Iar Saul a răspuns: „Cine eşti tu?”

     53Iisus i-a mai zis: „Eu sunt Iisus, Cel

pe care tu Îl prigoneşti. Urându-Mă pe

Mine este ca şi cum îŃi izbeşti piciorul   în

Ńepuşă”.

     54Saul tremura şi era înspăimântat că

ştia că Iisus murise. Şi a spus: „Doamne,

ce voieşti Tu ca eu să fac?”

     55Iisus i-a zis: „Ridică-te, intră în

cetate şi Ńi se va spune ce trebuie să faci”.

     56Şi Saul s-a ridicat de la pământ, dar,

deşi avea ochii deschişi, nu vedea nimic

fiind orbit de soare.

     57ÎnsoŃitorii Lui Iisus l-au luat pe Saul

de mână şi l-au dus la Damasc în casa

unui ucenic numit Iuda care locuia pe

UliŃa Dreaptă. 58Acolo Saul a zăcut

bolnav şi fără vedere trei zile. Şi n-a

mâncat, nici n-a băut.

     59Şi fiind în Damasc, Iisus, împreună

cu însoŃitorii Lui, au cunoscut câŃiva

dintre ucenicii de acolo.

172


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

              printre ei unul cu numele

Anania care-L ştia pe Iisus din Galileea

şi căruia i-a poruncit să nu spună la

nimeni că-L văzuse. 61Şi Iisus l-a

binecuvântat pe Anania şi i-a dat puterea

Duhului Tămăduirii. 62Şi i-a zis lui

Anania: „Mergi pe uliŃa care se cheamă

UliŃa Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe

un om din Tars, cu numele Saul”.

      63Şi a răspuns Anania: „Doamne,

despre bărbatul acesta de la mulŃi am

auzit câte rele le-a făcut el ucenicilor   Tăi

în Ierusalim. Şi aici are putere de la

arhierei să-i lege pe toŃi cei ce cheamă

numele Tău”.

      64Iisus i-a zis: „Du-te la el şi vindecă-l

şi botează-l, pentru că l-am ales ca

numele să Mi-l poarte inaintea

neamurilor şi a copiilor lui Israel, că

omul acesta vorbeşte bine câteva limbi”.

      65Şi Anania a făcut precum îi spusese

Iisus. Şi şi-a pus mâinile peste Saul, şi   el

şi-a recăpătat vederea. Apoi Anania l-a

botezat pe Saul în numele Domnului

Iisus.

      66De atunci Saul a început să

propovăduiască iudeilor pe oriunde

umbla.

      67După întâlnirea lui Saul, zis şi Pavel,

pe drumul Damascului, Iisus s-a reîntors

în Dacia. 68Şi a discutat   îndelung cu

Marele Preot Antim cele petrecute în

timpul şederii Lui în Iudeea.

      69Într-una din zile Marele Preot

Antim, care era tare bătrân, I-a spus:

„Ne-am gândit la profeŃiile care s-au

făcut despre Tine. 70Dacă nu ai fost Mare

Preot la iudei, atunci vei fi la noi. Şi   dacă

nu ai fost rege la ei, vei fi rege la noi.

71

   Că ştim că Duhul Lui Zamolxe s-a

pogorât în Tine”.

60

Era

            preotul Antim a pregătit totul

pentru ca să transmită Marea PreoŃie Lui

Iisus. Şi au adus coiful de aur al Lui

Zamolxe, cel primit de la regele persan

Darius şi purtat de toŃi regii care au

domnit la Sarmisegetuza de la Zamolxe

încoace. 73Un sobor   de preoŃi decenei,

veniŃi din toate Ńinuturile neamurilor

tracilor, L-au hirotonisit pe Iisus ca Mare

Preot şi L-au uns ca rege al dacilor. 74De

faŃă au fost şi Pandera şi mama Sa Maria,

care a plâns cu lacrimi de fericire.

     75Şi atunci când I-au pus pe cap coiful

regal, Iisus şi-a amintit cum iudeii L-au

batjocorit cu coroana de spini. 76Şi a

prorocit şi Şi-a zis: „Aşa cum au spus

iudeii că sângele meu să cadă pe ei şi pe

urmaşii lor dacă ei greşesc, aşa să fie.   Şi

în timp se va vedea adevărul. 77Dar

neamul lor nu va pieri pentru că nu M-au

ucis, ci doar M-au făcut să sufăr. 78Ei nu

şi-au dat seama ce-au făcut şi aşa au

pierdut prilejul mântuirii. 79Acest popor

nu va avea linişte şi pace până când

salvarea le va veni de la urmaşii

tracilor”.

     80Au trecut aproape cincisprezece ani

de la convertirea lui Pavel pe drumul

Damascului. Regele Iisus a trimis câŃiva

oameni în Iudeea ca să afle ce se mai

întâmplă acolo cu ucenicii Săi. 81La

întoarcere trimişii I-au spus: „Pe când ne

aflam la Ierusalim am cunoscut mulŃi

dintre ucenicii care-łi urmează. 82Şi am

aflat şi problemele lor – unii vor ca

învăŃătura Ta să fie dată numai iudeilor

de pretutindeni, alŃii cred că ar fi mai

bine să fie spusă tuturor neamurilor”.

     83Şi trimişii Lui Iisus I-au spus câteva

nume de ucenici; pe unii dintre ei Iisus   îi

ştia, dar pe alŃii nu.

72

Şi

173


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

                                               morŃi, alŃii ziceau că sunt Ilie, iar alŃii   că

                                                 eram un profet. Să ne ferească

Saul?”

      85

         Şi ei au răspuns: „Pe Saul, l-am Dumnezeu   de minŃile acestor oameni!”

                                                   94Iisus era mâhnit   de cele ce se

văzut la o adunare a ucenicilor. Acolo a

                                                 întâmplau în Iudeea. 95Şi în zilele

avut loc o mare neînŃelegere între ei care

erau împărŃiŃi în două tabere. 86Şi Saul următoare Şi-a continuat cercetarea

vroia ca învăŃătura Ta să fie dată tuturor   scrolurilor lui Marcu şi a făcut şi alte

oamenilor indiferent că sunt iudei sau nu.   descoperiri: „Iată ce se mai scrie aici, că

87Până la urmă nu s-au înŃeles, dar am Eu am hrănit o mulŃime de cinci   mii de

aflat că Saul Pavel propovăduia oameni cu   cinci pâini şi doi peşti. Şi

                                                 după ce s-au săturat au mai strâns şi

neamurilor”.

                                                                                fărâmituri88

         Iisus i-a mai întrebat: „Ce spuneau ei douăsprezece   coşuri pline cupeşti. 96Măde pâine şi ce rămăsese din

despre Mine şi învăŃătura Mea”.

                                                 întreb cum au adunat ei cu răbdare

      89Trimişii au răspuns: „Mărite Preot, fărâmiturile? 97Oamenii ăştia chiar nu

noi am adus câteva scroluri scrise în judecă   cu mintea. 98Iată ce se mai scrie

limba aramaică pe care ucenicii le aici,   că Eu mai întâi am refuzat să scot

foloseau şi le dădeau din mână în mână un   demon, din fiica unei femei care era

spre citire. Iată-le!”de neam din Fenicia   Siriei, pe motiv că

      90Şi Iisus a luat scrolurile. În această femei era păgână şi nu era   bine

următoarele zile El le-a cercetat cu să iei   pâinea fiilor lui Israel şi s-o arunci

                                                                      99

atenŃie şi S-a minunat ce a citit acolo.   câinilor de neamuri. Ce neadevăr! Eu îi

91Şi-şi zicea: „Iată acest scrol făcut de un cred pe toŃi la fel, nu   îi împart în oameni

anume Marcu. Se scrie că mama, fraŃii şi   iudei, ca fii ai Domnului, şi în oameni

surorile mele au zis că nu eram în toate   neamuri, pe care să-i numesc câini.

                                                 100

                                                  Doamne Dumnezeule cât de rătăciŃi auminŃile.   Din toate astea nimic nu-i

adevărat. Ai Mei Mă respectau şi Eu îi putut   ajunge discipolii Mei printre

respectam pe ei. Eu nu Mi-am respins iudei!”

                                                   101niciodată familia   cum pretinde acestPe măsură ce citea Iisus era din ce

Marcu”.în ce mai mâhnit: „Iată aici scrie   despre

      92Citind mai departe Iisus a descoperit un alt episod în care Eu am   hrănit patru

şi altele zicându-Şi „Iată că scrie aici   mii de oameni cu şapte pâini şi câŃiva

despre un om demonizat care se zice ca peştişori,   şi după ce ei s-au săturat au mai

avea în el o legiune de demoni pe care adunat   şi şapte coşuri cu fărâmiturile

Eu i-am trimis într-o turmă mare de porci   rămase. Mare e grădina Ta Doamne!

                                                 102

                                                    Iată şi acest episod   cu smochinul carecare s-au repezit de pe stâncă în mare şi

porcii au murit. Cum puteam Eu să fac nu   avea rod pentru că nu era vremea

aşa ceva când se ştie că duhurile rele nu   smochinelor. Marcu scrie că am

                                                 blestemat smochinul ca în veac să nupot muri odată cu moartea porcilor?”

      93

         Şi-Şi mai spunea Iisus: „Iudeii s-au aibă   rod dacă nu a avut atunci când

                                                 vroiam să mănânc, căci Îmi era foame.

rătăcit rău în privinŃa Mea. Nu-i de 103

                                                    Oamenii fără judecată   nu se întreabă

mirare că Marcu scrie că unii mă credeau

Ioan Botezătorul care s-a sculat din de ce   aş fi spus aceasta când vremea

84

Iisus

i-a întrebat: „L-aŃi întâlnit pe

174


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

smochinelor nu venise? Iar Eu nu

blestem pe nimeni niciodată, că străbunul

Zamolxe a interzis blestemul care este o

chemare a forŃelor întunericului să facă

rău”.

      104Apoi, după zilele de cercetare a

scrolurilor din Iudeea, Iisus a aprins un

foc sacru ca să vorbească cu Dumnezeu.

105

      Şi-I spunea: „Doamne,   învăŃăturile

date de Mine poporului mamei Mele au

luat o altă cale. 106Ele pot fi lanŃuri

pentru oameni şi o pricină de asuprire a

minŃii şi de ucidere. Doamne Tată, Mă

iartă dacă am greşit! 107Am dorit doar să

luminez minŃile unor rătăciŃi şi împietriŃi

în inimi. Dar unii oameni deşi au ochi şi

urechi ale sufletului ei nu văd şi nu aud,

căci le este împietrită inima”.

      108Şi Domnul era în cerul Lui de

purpură şi privea şi asculta. Şi Dumnezeu

Îşi zicea: „Aşa este să fie că timpul

izbăvirii oamenilor este lung şi dureros.

Asta până când ei vor învăŃa ce este

lumina sufletului”.

      109De atunci Iisus a Ńinut doar în inima

Lui cele aflate despre poporul mamei

Sale Maria. Şi mereu aprindea câte un

foc sacru şi se ruga.

      110Şi când a venit vremea ca Fecioara

Maria să plece la Domnul, corpul mort i-

a fost incinerat la Sarmisegetuza în

Grădina Maicii Domnului.

      111A trecut timpul. Iisus a mai aflat ce

se întâmplase cu învăŃăturile Sale printre

oamenii care locuiau în imperiul roman.

112

      Numărul celor care urmau   calea cea

nouă crescuse mai ales pentru că se

predica teama de moarte şi venirea

sfârşitului lumii. 113Şi mulŃi se închinau

la crucea înfăŃişând trupul mort al Lui

Iisus. 114Iisus   ştia şi-Şi spunea: „Au

înlocuit cuvântul vieŃii şi speranŃei, dat

de Mine, cu cel al morŃii, al suferinŃei   şi

al fricii. Presupusa Mea moarte pe cruce

va aduce multă jale în lume. 115Şi au

făcut din strădania Mea o suferinŃă şi un

chin care să adune oamenii în suferinŃă şi

în chin, tot aşa cum fariserii şi saducheii

îi Ńineau pe iudei în chingile minciunii   şi

ale necunoaşterii. 116Dumnezeule Tată,

iartă-Mă că nu aşa am dorit să iasă!”

      117Domnia Lui Iisus ca rege al dacilor

a fost dreaptă. Şi mai mult se gândea la

cele ale înŃelepciunii decât la cele

lumeşti. 118Iisus   a pus temelia multor

temple şi altare ale zeilor şi a întărit

preoŃimea decenee chemând femeile la

preoŃie să slujească pe Zeul Dumnezeu şi

pe alŃi zei. Şi pe când era încă în viaŃă   I

s-au înălŃat temple zeului Iisus.

      119Se apropia vara şi regele Iisus, care

era şi Mare Preot, a chemat la

Sarmisegetuza preoŃimea tracilor de

pretutindeni, la o adunare în ziua de

Sânziene. 120Şi au   venit câteva sute de

preoŃi şi preotese cărora Iisus le-a spus   că

sosise timpul ca El să renunŃe la coroana

de rege, şi la Marea PreoŃie. Şi aşa a

făcut.

      121Iisus trecuse de şaptezeci şi cinci de

ani când a aflat că templul din Ierusalim

fusese dărâmat de către romani. 122Şi-şi

spunea: „ProfeŃiile se împlinesc. Templul

a fost dărâmat şi nu va mai fi reconstruit

vreodată. 123Mesia   Lui Israel nu va veni

decât în duh, nu în carne şi oase aşa cum

cred ei acum. Templul Lui Dumnezeu

este în suflete nu în facerile de mâna

omului. 124Şi salvarea   iudeilor va veni de

la urmaşii tracilor. Atunci neamul

iudeilor va fi iertat de păcate, că Duhul

Meu va coborî în ei şi aşa se vor mântui.

125

   Şi nu e nevoie ca Domnul să trimită pe

un om în trup când El este atotputernic şi

poate face totul în duh”.

175


CARTEA IUBIRII DE OAMENI

              a venit timpul ca Iisus să se

ducă la străbunul Zamolxe, împlinise

optzeci de ani şi Lilia, soŃia Lui, plecase

deja în lumea cealaltă. 127Iisus Îşi simŃea

plecarea aproape şi într-o noapte L-a

visat pe Zamolxe că venise să-L ia.

      128În ziua următoare Iisus le-a spus

preoŃilor decenei să facă pregătirile că   El

va pleca curând din lume. 129Şi le-a spus

să-I ardă corpul mort deasupra peşterii de

la Apolovraci, tot aşa cum se întâmplase

cu vreo cinci sute de ani înainte cu trupul

mort al Lui Zamolxe. 130Şi a doua zi Iisus

a murit, exact în aceeaşi zi când murise   şi

Zamolxe. 131Era la   câteva zile după ce

ziua era egală cu noaptea, când dacii

Ńineau Sărbătoarea Primăverii, adică

Paştile care era Sărbătoarea Învierea Lui

Zamolxe. 132Era ziua   din vechime când

sufletul Lui Zamolxe se dusese la

Dumnezeu şi Domnazâna, la Bendisa,

soŃia Lui şi la tătânele Crăciun şi la

maica Vetra.

      133Marele Preot era Ilarion. Şi el a

pregătit incinerarea corpului Lui Iisus.

134

      După ce dacii au ars   corpul mort al Lui

Iisus la Apolovraci, Ilarion le-a vorbit:

„L-aŃi cunoscut cu toŃii pe Iisus, Fiul lui

Pandera. 135El a trăit   de mic copil în Ńara

mamei Sale în Galileea, în imperiul

romanilor. 136Dar tatăl Său, Pandera, L-a

adus la noi în Dachia. 137Aici Iisus a fost

preot al Lui Zamolxe, zeul nostru care

avea un duh al unui om mare din

vechime. 138Când Iisus   a mers la

neamurile mamei Sale, la iudei, ca să-i

lumineze, ei L-au respins şi au vrut să-L

omoare. Dar Domnul L-a Ńinut în viaŃă.

139

      Noi dacii, rumânii, ştim   cu adevărat

cine a fost Iisus, Fiul Lui Dumniezău şi

Fiul Dachiei, că noi suntem poporul Lui

Dumniezău. 140Duhul Lui Iisus va

rămâne cu noi în vecii vecilor. 141Noi

126

Când

vom scrie vestea cea bună a faptelor Lui

şi vom respinge scrierile răstălmăcite

făcute de acei oameni care nu L-au

înŃeles. Aşa să ne ajute Dumniezău”.

     142Şi sufletul Lui Iisus a plecat spre

cerul de purpură. 143Şi când a ajuns în

lumea de dincolo, Iisus S-a întâlnit cu

străbunul Zamolxe care I-a vorbit: „Bun

sosit în lumea veşniciei. Te aşteptam

parte a sufletului Meu. 144De acum vei fi

aici în cerul de purpură. Şi oamenii vor

căuta să Te aducă în sufletele lor şi prin

Tine se vor apropia de lumina Lui

Dumnezeu”.

     145Apoi Iisus a mers la Dumnezeu şi a

stat de-a dreapta Tatălui. 146Şi Domnul I-

a vorbit: „Ai suferit pentru dreapta

credinŃă ca să dai o pildă celor de pe

pământ despre iubirea Mea pentru

oameni. 147Şi uneori   Te-ai îndoit şi łi-ai

pierdut încrederea, aşa cum ar face

oricare mare înger coborât printre

oameni. 148Dar aşa   trebuia să fie, ca să

arătăm oamenilor cum să se înalŃe spre

lumină prin adevăr. 149De acum oamenii

au o cale de urmat. Şi vor avea

împotmoliri şi ezitări, vor fi suferinŃe   şi

dureri, dar drumul lor se va netezi mereu

puŃin câte puŃin. 150Iar dacă acum ei

răstălmăcesc învăŃăturile Tale, Calea tot

va rămâne deschisă, căci vor veni alŃii şi

alŃii care să o îndrepte mereu”.

     151Şi Iisus avea împărăŃia Lui unde

primea pe cei care Îi fuseseră credincioşi

pe pământ.

     152MulŃi ani după înălŃarea la cer a

sufletului Lui Iisus, oamenii au aprins

focul sacru pe locul unde fusese incinerat

trupul Lui Iisus. Şi mai era acolo

Obeliscul Lui Zamolxe.

     153Dar în timp au venit oamenii, de la

sud de fluviul cel sfânt Istru, care

176


        CARTEA IUBIRII DE OAMENI

vorbeau altfel despre Iisus. 154Şi obiceiul

aprinderii focului nemuririi pe locul

incinerării corpului Lui Iisus a început   să

se piardă.

      155Şi de la ultim