Sorin Ghilea

mofturi si politica altfel

  1. Facebook
  2. Twitter
  3. Youtube
  4. Aboneaza-te

De la Becali la... Eminescu. Scurtul drum al zilei către noapte!

21 Mai 2013 - 23:44 / Mofturi / 5 comentarii

Share on Facebook

De la Becali la... Eminescu. Scurtul drum al zilei către noapte!
N-am fost și nici nu sunt fanul sau dușmanul lui Gigi Becali. De fapt cine este acest Gigi Becali? Este o făcătură a presei aservite, avide după bani pe sub tejghea și o mai mare făcătură a politicienilor de doi la leu care vroiau mereu să se ascundă sub ,,fusta" guralivului. Becali, naiv și ușor influențabil, era trompeta celor care vroiau să negocieze în spatele unei furtuni provocată de amărâtul din Pipera. Acum regretă! Cei care au negociat și au făcut averi pe spatele său, astăzi sunt bine-mersi și se uită la televizor ronțăind alune, plescăind vor spune că își merită soarta. Și pe undeva au dreptate. Gura poate bate curul până într-atât de mult încât să-l ducă la răcoare pentru câțiva ani. Spuneam că n-am nimic cu Becali, mă interesează foarte puțin soarta unuia care s-a îmbogățit pe spatele amărâtului ăsta de popor, prin șmecherie sau corupție, în definitiv nici nu știu dacă Becali este vinovat sau ba, insă cred că se strânge lațul în jurul gâtlejelor Unor oameni politici care tratează țara asta precum propria moșie. Dacă asiști la tabloul zilei, începi să înțelegi de ce România a putut avea in anii 40 o putere legionară. Greața pentru minciunile de zi cu zi te pot duce în situații limită. Mulți nu o recunosc, alții nu doresc să vorbească despre asta, dar tot mai mulți o simt. Și ,,simțirea" este primul semnal că se poate schimba ceva. Cu forță sau de bună voie, de schimbat tot se va schimba. Mai devreme sau mai târziu. Eu spun și pun rămășag că va fi mai devreme. Nu trece anul... 
 
Uitați-vă la câtă esență conține ,,Scrisoarea a III-a" din marele Eminescu. De parcă ar fi scrisă ieri. Citiți cu atenție și vă veți regăsi. Chiar azi...
 
 
 
Scrisoarea a III-a, Mihai Eminescu
 
 
 
 
 
Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi 
 
Sa ajung-a fi stapâna si pe tara si pe noi! 
 
Tot ce-n tarile vecine e smintit si stârpitura, 
 
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natura, 
 
Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti ilotii, 
 
Toti se scursera aicea si formeaza patriotii, 
 
Incât fonfii si flecarii, gagautii si gusatii, 
 
Bâlbâiti cu gura strâmba sunt stapânii astei natii!
 
 
 
 
 
Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni! 
 
I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni! 
 
Si aceasta ciuma-n lume si aceste creaturi 
 
Nici rusine n-au sa ieie în smintitele lor guri 
 
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocara, 
 
Indraznesc ca sa rosteasca pân� si numele tau... tara! 
 
La Paris, în lupanare de cinisme si de lene, 
 
Cu femeile-i pierdute si-n orgiile-i obscene, 
 
Acolo v-ati pus averea, tineretele la stos... 
 
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?
 
 
 
 
 
Ne-ati venit apoi, drept minte o sticluta de pomada, 
 
Cu monoclu-n ochi, drept arma betisor de promenada,
 
Vestejiti fara de vreme, dar cu creieri de copil, 
 
Drept stiint-având în minte vre un vals de Bal-Mabil, 
 
Iar în schimb cu-averea toata vrun papuc de curtezana... 
 
O, te-admir, progenitura de origine romana! 
 
Si acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece, 
 
Va mirati cum de minciuna astazi nu vi se mai trece?
 
Când vedem ca toti aceia care vorbe mari arunca 
 
Numai banul îl vâneaza si câstigul fara munca, 
 
Azi, când fraza lustruita nu ne poate însela, 
 
Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa? 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Prea v-ati aratat arama, sfâsiind aceasta tara, 
 
Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara, 
 
Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei, 
 
Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti � niste misei! 
 
Da, câstigul fara munca, iata singura pornire; 
 
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
 
 
 
 
 
Dar lasati macar stramosii ca sa doarma-n colb de cronici; 
 
Din trecutul de marire v-ar privi cel mult ironici. 
 
Cum nu vii tu, Tepes doamne, ca punând mâna pe ei, 
 
Sa-i împarti în doua cete: în smintiti si în misei, 
 
Si în doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni, 
 
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!
 
 
 
 
 
 
 
(1881, 1 mai)


Share on Facebook

5 comentarii


Lasa un comentariu

Numele & Prenumele *
Adresa Web URL
( Ex: http://www.baricada.ro/ )
Comentariul meu *
Cod de validare *
(Anti-Spam)

Încarcă mai multe articole